Înălțimea la greabăn
Se măsoară de la sol la punctul cel mai înalt al omoplaților, cu câinele stând drept, pe o suprafață plană și fermă. Este măsurătoarea din standardele de rasă și din regulamentele expozițiilor, unde unele rase se măsoară obligatoriu.
Lungimea corpului și lungimea spatelui
În standardul-model FCI, lungimea corpului se măsoară de la punctul umărului la punctul fesei (proeminența din spate a bazinului). Unele standarde folosesc în schimb distanța de la greabăn la baza cozii, iar „spatele” în vocabularul chinologic înseamnă regiunea dintre greabăn și rădăcina cozii. Suportul de curs numea „lungimea spatelui” distanța greabăn–baza cozii; e o măsurătoare validă, dar nu e lungimea corpului din standardele FCI.
Când cineva cere „lungimea” pentru o haină sau un ham, întreabă de unde până unde: producătorii folosesc convenții proprii.
Circumferința toracelui
Locul nu este standardizat: regulamentul suedez de măsurare o ia în jurul părții celei mai adânci a pieptului, standardul FCI al Caniche-ului o măsoară „în spatele umerilor”, iar glosarul Kennel Club „imediat în spatele greabănului”. Rezultatele diferă, deci o cifră are sens numai împreună cu locul măsurării. Pentru hamuri, urmează instrucțiunile producătorului, nu o regulă generală.
Circumferința gâtului
Nu există o definiție standardizată în sursele FCI, Kennel Club sau veterinare consultate; este o convenție practică pentru zgardă și ham, de regulă acolo unde stă zgarda. Suportul de curs o descrie la fel.
Ce nu face atlasul
Desenul nu are scară, deci nu calculează centimetri și nu recomandă mărimi de hamuri sau haine. Scopul lui este să arate reperele, ca măsurătoarea ta să fie făcută în același loc ca cea din standard sau din tabelul producătorului.