Tăierea unghiilor

Le auzi pe gresie, țăcănind la fiecare pas: de obicei atunci e momentul. Unghiile prea lungi se agață și se rup și pot schimba felul în care câinele își sprijină labele. Fiecare câine are alt ritm de creștere și altă uzură. Unul care merge mult pe asfalt sau pe alte suprafețe abrazive are nevoie de tăiere mai rar, altul trebuie verificat des. Ghearele suplimentare, care nu ating solul, nu se tocesc deloc, așa că le urmărești separat.

Poți tăia cu un clește potrivit sau poți pili, după cât suportă câinele și cât de sigur pe mână ești. În interiorul unghiei e un țesut sensibil, cu vase de sânge. Dacă tai prea scurt, câinele simte durere și unghia sângerează. La unghiile închise la culoare limita se vede greu, deci tai câte puțin, în pași mici.

Dacă al tău se teme, primul obiectiv poate fi doar să-i atingi laba sau să apropii cleștele de ea. Poți tăia o singură unghie și să te oprești acolo. Câinele imobilizat cu forța la fiecare ședință ajunge să trăiască o procedură de rutină ca pe o luptă, iar lupta se repetă de fiecare dată.

Mergi la veterinar dacă unghia e ruptă sau sângerează și nu se oprește, dacă vezi umflătură ori secreție, dacă îl doare sau dacă nu mai calcă pe labă. Un groomer sau un instructor te poate ajuta să lucrezi cu un câine care cooperează, dar nu tratează infecții sau traumatisme.

Tăierea își are rostul mai ales la câinii ale căror unghii nu se tocesc destul singure, la cei cu gheare suplimentare și la pui, care trebuie obișnuiți devreme cu atingerea labelor.

Nu face din ea o luptă care revine la câteva săptămâni. O singură unghie tăiată calm valorează mai mult decât toate tăiate cu forța.

Te uiți întâi cât de lungi sunt unghiile și cum merge câinele. Apoi îi atingi laba treptat, până o lasă în mâna ta fără să o tragă.

Tai bucăți mici sau pilești. Între unghii îi dai recompensa și pauze, și urmărești dacă apare vreo sângerare.

Uită-te la câine, nu la ceas. Laba trasă înapoi, capul întors brusc spre mâna ta sau încremenirea îți arată cum trăiește momentul. Dacă șchiopătează după tăiere, ceva n-a mers bine.

Pregătește un instrument potrivit, verificat înainte, și ceva cu care să oprești o sângerare mică. Lucrează la lumină bună. Dacă tăierea o face altcineva, spune-i dacă câinele a avut dureri sau experiențe urâte la unghii.

Un om care știe ce face lucrează în pași mici. Câinele stă într-o poziție confortabilă, fără ca articulațiile să-i fie strânse sau îndoite până doare. Instrumentele și spațiul sunt curate, mâinile sunt calme și există pauze.

Exercițiile în care câinele îți oferă laba sau acceptă de bunăvoie să fie atins ajută mult. Ține-le însă departe de momentele în care deja îl doare ceva, ca să nu lege exercițiul de durere.

Unghia ruptă sau dureroasă se duce la medic. Sedarea o face numai veterinarul. Riscurile de discutat dinainte sunt tăierea în țesutul cu vase de sânge, căderea de pe masă și agravarea unei unghii rupte sau infectate.