Fizioterapie și recuperare

Un câine operat la genunchi, unul care a căzut rău sau unul cu o boală ortopedică ori neurologică are nevoie să-și recapete funcția, să aibă mai puține dureri și să rămână mobil. La asta lucrează fizioterapia veterinară. Totul se construiește pe o evaluare medicală și pe un plan făcut pentru câinele tău. Exercițiile luate de pe internet și aplicate la fel la toți câinii nu sunt fizioterapie.

Evaluarea poate cuprinde mersul, postura, amplitudinea mișcărilor, masa musculară, cât se sprijină pe fiecare membru, durerea și cât de bine se descurcă în activitățile de zi cu zi. Obiectivele pot fi să meargă din nou confortabil, să urce controlat, să nu mai piardă masă musculară sau să revină treptat la sport.

Planul poate combina exerciții active și mobilizări cu tehnici manuale. Se adaugă echipamente sau schimbări în casă: covorașe antiderapante și rampe, mai puține scări. Plimbările rămân scurte, iar exercițiile sunt precise. Ține-te de numărul de repetări pe care l-ai primit. Mai mult nu înseamnă mai bine; un câine care face dublu poate ajunge mai rău.

Urmărește durerea și oboseala. Urmărește și compensările, adică felul în care câinele mută greutatea pe alte membre ca să-l doară mai puțin. Dacă se mișcă mai rău după exerciții, refuză activitatea sau apar semne noi, planul se reevaluează. Recuperarea se face împreună: medicul, specialistul în recuperare, tu și, când e cazul, instructorul sau antrenorul sportiv.

Fizioterapia are rost mai ales la câinii după operații sau traumatisme, la cei cu afecțiuni ale aparatului locomotor și la seniorii care și-au pierdut din mobilitate, atunci când o indică medicul.

Exercițiile găsite online sau copiate de la alt câine pot fi greșite pentru al tău, chiar dacă diagnosticul pare asemănător.

Totul pornește de la o trimitere sau un diagnostic de la veterinar. Specialistul se uită cum merge câinele, unde îl doare și cât de larg își poate mișca articulațiile.

Urmează un plan cu obiective și exerciții dozate. Programul de acasă se ajustează la fiecare reevaluare.

Urmărește câinele, nu doar fișa de exerciții. Dacă refuză o mișcare, se sprijină mai mult pe alte membre, îl doare la atingere sau e mult prea obosit după ședință, spune-i specialistului.

Adu documentele medicale și imagistica, adică radiografiile sau alte investigații, plus lista medicamentelor. Pregătește acasă o suprafață pe care nu alunecă. Ține un jurnal cu felul în care răspunde la exerciții.

Caută un specialist cu pregătire în recuperare veterinară, care îți dă obiective pe care le poți măsura și ține legătura cu medicul curant. Spațiul și instrumentele sunt curate, iar câinele e manevrat calm, cu pauze.

Dresajul te ajută să obții cooperarea câinelui și mișcări făcute de bunăvoie. Ce exerciții face însă decide specialistul în recuperare, nu instructorul.

Fizioterapia ține de domeniul medical sau de recuperarea de specialitate. Planul se schimbă doar după o reevaluare făcută de cineva competent. Riscurile de discutat sunt agravarea leziunii, căderile, exercițiile făcute greșit și progresul forțat prea repede.