Curățarea urechilor și a dinților

Urechile nu se curăță cu forța și nici fără motiv. Unii câini au nevoie de o întreținere stabilită de veterinar, alții se descurcă fără curățări dese. Dacă bagi bețișoare adânc în canal, folosești un produs nepotrivit sau cureți o ureche care deja doare, poți face problema mai mare. Mirosul puternic, secrețiile, câinele care își scutură capul întruna sau îl ține înclinat, roșeața și durerea sunt motive să mergi la veterinar. Dacă doar cureți urechea și o parfumezi, ascunzi simptomele, iar boala merge mai departe.

Când veterinarul ți-a recomandat o întreținere, folosești soluția pe care a indicat-o și tehnica pe care ți-a arătat-o. Obișnuiește câinele treptat cu atingerea pavilionului urechii și cu flaconul. Dacă tresare brusc, te oprești. Apoi cauți de ce: poate fi o ureche care doare.

Pentru dinți, acasă poți începe periajul cu produse făcute pentru câini, introdus încet. Întâi îi atingi botul și îi ridici buza pentru o secundă, abia apoi apare periuța. Ținta e o rutină pe care câinele o acceptă; o luptă în fiecare seară nu ajută pe nimeni. Obiectele foarte tari pot strica dinții. Recompensele de mestecat le alegi după talia câinelui și după cum mestecă. Contează și cât de sigure sunt.

Tartrul pe care îl vezi cu ochiul liber, mirosul care nu trece, gingiile care sângerează, mestecatul greu, salivatul, refuzul mâncării sau umflăturile cer o evaluare la veterinar. Curățarea profesională a dinților și tratarea bolilor din gură sunt acte medicale. Dacă cineva doar răzuiește depunerile de la suprafață, fără să verifice ce e sub gingie, boala rămâne. Dinții par curați și tu crezi că problema a trecut.

Merită să te gândești la ea mai ales dacă veterinarul a recomandat întreținerea urechilor, dacă vrei să începi periajul dentar acasă sau dacă ai un câine pe care îl poți obișnui pas cu pas să-i atingi capul.

Urechile nu se curăță agresiv fără motiv. Iar curățarea tartrului de la suprafață nu tratează boala din gură care stă sub gingie.

Te uiți la urechi și la gingii: cum miros, dacă au secreții, ce culoare au gingiile. Alegi produsul pe care l-a recomandat veterinarul.

Introduci întâi atingerea, apoi instrumentul. Procedura e scurtă și se oprește când apare durerea.

Câinele care își scutură capul sau se trage înapoi când îi atingi urechea îți spune ceva. La fel gingiile care sângerează, mestecatul greu sau salivatul. Ele arată cum trăiește câinele momentul și, de multe ori, că ceva îl doare.

Pregătește un produs veterinar sau unul făcut pentru câini și cere să ți se arate tehnica înainte s-o încerci singur. Pentru dinți ai nevoie de periuță și pastă potrivite. Spune dacă a avut otite sau probleme dentare.

Uită-te la cum lucrează omul. Nu bagă nimic adânc în canalul urechii și ține capul câinelui cu blândețe. Când vede secreții sau semne de durere, te trimite la medic. Instrumentele și spațiul sunt curate. Mâinile sunt calme și câinele primește pauze.

Poți învăța câinele, cu recompense, să-și lase botul și urechile atinse, și asta îți ușurează și igiena, și vizitele la veterinar. Dacă reacționează brusc, cauți cauza, de obicei o durere. Pedeapsa o ascunde și te lasă fără semnal.

Bolile urechii și tratamentele dentare sunt treaba medicului. Produsele pentru oameni pot fi nepotrivite pentru câini. Riscurile de discutat sunt rănirea canalului urechii, produsul inspirat în căile respiratorii, inflamația care se agravează și impresia falsă că o problemă medicală s-a rezolvat.