Masaj canin

Făcut blând și potrivit câinelui, masajul ajută la relaxare și confort și îl face pe câine mai conștient de propriul corp. Nu orice atingere îi place însă. Unii câini se lasă atinși cu plăcere pe piept și pe umeri, alții se feresc când ajungi la labe, la spate sau la șolduri. Vezi că participă de bunăvoie după corpul relaxat, după faptul că vine singur spre tine și după faptul că poate pleca oricând vrea.

Masajul de relaxare nu ține locul diagnosticului și al tratamentului. Dacă apeși pe o zonă care doare, e inflamată, a fost lovită sau tocmai a fost operată, poți face rău. Când câinele șchiopătează, e sensibil la atingere, e slăbit, a pierdut masă musculară sau se mișcă altfel decât de obicei, mergi întâi la veterinar pentru evaluare și abia apoi te gândești la un program terapeutic.

Într-o ședință, mișcările sunt lente și presiunea se reglează după reacția câinelui. Nimeni nu trage brusc de articulații și nu încearcă să „pună la loc” ceva. Cine face masaj terapeutic are nevoie de pregătire în domeniu și lucrează doar în limitele a ceea ce știe.

Poți învăța și tu câteva atingeri simple de relaxare. Trebuie să știi însă când te oprești: câinele își întoarce capul spre mâna ta, se încordează, pleacă, se linge întruna, tremură sau scoate sunete. Toate înseamnă disconfort.

Merită încercat la câinii care acceptă atingerea și se pot relaxa, la câinii activi după un efort ușor și la seniorii la care veterinarul nu a găsit contraindicații.

Masajul nu tratează orice durere. Nu se face peste răni, inflamații sau zone dureroase până nu le vede un veterinar.

Începi cu o discuție despre sănătatea și activitatea câinelui. Apoi te uiți cum stă și cum reacționează la atingere.

Manevrele sunt blânde și scurte. Te oprești la primul semn de disconfort și primești indicații despre ce să urmărești după ședință.

Corpul câinelui îți spune cum îi e. Mușchii încordați, capul întors spre mână sau retragerea arată că ceva nu-i convine. Când îi place, se vede la fel de clar: se moleșește, se relaxează, uneori adoarme.

Ca să nu improvizezi, pregătește o suprafață confortabilă și un loc liniștit. Spune ce operații a avut câinele și unde îl doare. Și pornește doar dacă el acceptă să fie atins.

Un om bine pregătit adaptează presiunea și știe contraindicațiile. Când e cazul, vorbește cu veterinarul sau cu fizioterapeutul câinelui. Spațiul și ce folosește sunt curate, iar el lucrează calm, cu pauze.

Manipularea cooperantă îl poate ajuta pe câine să accepte masajul. Participarea rămâne însă de bunăvoie: dacă pleacă, îl lași să plece.

Masajul nu înlocuiește fizioterapia sau tratamentul. Pe zonele suspecte nu se lucrează fără evaluare. Riscurile de discutat sunt agravarea unei leziuni, durerea ascunsă pentru o vreme și reacția defensivă la atingere, inclusiv mușcătura.