Hidroterapie

În hidroterapie, apa e folosită în programe de recuperare sau de condiționare: câinele merge controlat prin apă sau înoată ghidat. Apa îl ține la suprafață și ia din greutatea care apasă pe anumite articulații și structuri. În același timp, apa opune rezistență, și asta se poate folosi pentru un efort dozat. Tipul de exercițiu și nivelul apei, viteza și durata se stabilesc însă după afecțiunea câinelui și după obiective.

Nu orice câine cu probleme la articulații e un candidat bun. Bolile de inimă sau respiratorii, problemele de piele, rănile deschise, infecțiile, frica foarte mare de apă și alte situații pot schimba indicația. E nevoie de acordul unui profesionist și de supraveghere profesională pe tot parcursul.

Câinele intră în apă treptat și e susținut. Frica de apă nu se rezolvă aruncându-l în bazin. Parametrii fiecărei ședințe se notează, iar cineva urmărește cum reacționează câinele în timpul efortului și după. Contează și cât de curate sunt bazinul și echipamentul.

Înotul de plăcere și hidroterapia nu sunt același lucru, chiar dacă par la fel din afară. În recuperare, mișcarea trebuie controlată. Un câine care înoată haotic, cu capul sus și picioarele din spate atârnând, își poate folosi corpul exact cum nu trebuie pentru obiectivul terapeutic.

Hidroterapia are rost mai ales atunci când medicul și specialistul recomandă lucrul în apă: pentru recuperarea aparatului locomotor și, în anumite cazuri, pentru condiționare cu impact redus.

Apa ia din greutate, dar asta nu face orice exercițiu sigur. Iar înotul liber, într-un lac sau într-o piscină, nu ține loc de hidroterapie.

Totul începe cu o evaluare și un obiectiv terapeutic clar. Apoi câinele e obișnuit cu instalația, cu bazinul sau cu banda.

Ședințele sunt dozate și supravegheate. După exercițiu câinele e uscat, iar specialistul verifică cum a răspuns.

Uită-te cum intră câinele în apă și cum iese. Panica la intrare, oboseala care vine repede, o poziție în apă în care se chinuie sau un mers schimbat după ședință îți arată cum trăiește lucrul în apă.

Ca să nu improvizezi în ziua ședinței, adu documentele medicale. Spune ce probleme are la piele, la urechi sau la respirație. Ia prosop și echipamentul cerut. Respectă instrucțiunile despre masa dinaintea ședinței.

Uită-te la calitatea și temperatura apei. Personalul trebuie să poată susține câinele în apă, iar ieșirea din bazin trebuie să fie sigură. Spațiul și instrumentele sunt curate, iar câinele e manevrat calm și primește pauze.

Te ajută dacă îl obișnuiești dinainte să intre în apă și să fie atins și ținut. Obiectivul terapeutic și durata ședinței le stabilește însă specialistul; ele nu sunt decizii de dresaj.

Hidroterapia se face într-un plan stabilit de cineva competent. Înotul nesupravegheat nu o înlocuiește. Riscurile de discutat sunt apa inspirată în căile respiratorii, durerea care se agravează, iritația pielii sau a urechilor și epuizarea.