Spălare și uscare

Baia curăță blana și poate face parte din îngrijirea pielii, dar n-o face după un calendar valabil pentru toți câinii. Contează cum trăiește câinele, ce blană are, în ce stare îi e pielea și ce a recomandat veterinarul. Un câine care aleargă zilnic prin noroi și unul care stă mai mult în casă au nevoi diferite. Șamponul nu-l alegi după cât de frumos miroase și nu iei unul făcut pentru oameni: folosește un produs pentru câini, potrivit cu situația câinelui tău.

Înainte să-l uzi, descurcă blana cât poți, fiindcă apa strânge unele noduri și le face mai greu de scos. Apa trebuie să aibă o temperatură plăcută și n-o îndrepta brusc spre fața sau urechile câinelui. Pune-l pe o suprafață care nu alunecă și ține-l fără să-l tragi de gât.

Clătește bine. Resturile de șampon rămase în blană pot irita pielea. Usucă-l după cât tolerează: nu freca prosopul tare peste noduri și obișnuiește-l treptat cu uscătorul. Căldura prea mare și câinele lăsat nesupravegheat sunt riscuri reale. Dacă e sensibil, împarte uscarea în mai multe etape, cu pauze între ele.

Mâncărimea, mirosul care nu trece, căderea neobișnuită a părului, rănile sau secrețiile sunt motive să mergi la veterinar. Baia nu ține locul consultației. Șampoanele medicamentoase se folosesc doar cum a indicat medicul, cu timpul de contact și frecvența stabilite de el.

Baia își are rostul mai ales când câinele s-a murdărit după o activitate, când are deja o rutină de îngrijire stabilită sau când veterinarul a recomandat un anumit produs.

Câinele spălat des nu e automat mai sănătos. Un parfum puternic după baie nu spune nimic despre starea pielii.

Începi prin a descurca blana, acolo unde se poate. Apoi îl uzi treptat, de la labe în sus, și îl șamponezi cu un produs potrivit.

Clătești până nu mai rămâne spumă în blană. Îl usuci sub supraveghere și, la final, te uiți la piele: roșeață, coji, zone pe care nu le lasă atinse.

Uită-te la câine, nu la ceas. Dacă încearcă să iasă din cadă, se încordează la zgomotul uscătorului, are pielea roșie sau se scutură și se scarpină mult după baie, îți arată cum a trăit momentul și ce trebuie schimbat data viitoare.

Pregătește dinainte un produs pentru câini și o suprafață antiderapantă. Pune prosoapele la îndemână și potrivește apa la o temperatură confortabilă. Dacă baia o face altcineva, spune-i ce tratamente pentru piele urmează câinele.

Clătitul atent, temperatura ținută sub control și uscătorul introdus treptat sunt semne bune. Câinele nu e lăsat niciodată singur. Instrumentele și spațiul sunt curate, iar cine îl ține lucrează calm și îi dă pauze.

Obișnuirea cu cada, cu apa și cu sunetul uscătorului e tot educație, educație pentru îngrijire. Ritmul îl dă câinele: treci la pasul următor când e relaxat la cel de acum.

Șampoanele medicamentoase se folosesc cum a indicat medicul. O baie singură nu tratează o boală de piele. Riscurile pe care să le ai în minte sunt alunecarea, arsurile cu apă sau aer prea fierbinte, iritarea pielii și apa ajunsă în căile respiratorii.

Același format nu merge pentru toți câinii. Unul are nevoie de baie după fiecare ieșire la pădure, altul se descurcă bine cu periere și o baie rară, iar pentru câinele cu probleme de piele decide veterinarul.