Înot pentru câini

Pentru unii câini înotul e mișcare cu impact redus asupra articulațiilor, iar vara poate fi una dintre cele mai plăcute ieșiri. Nu toți câinii știu să înoate, însă, și nu toți vor. Siguranța depinde de conformația și experiența câinelui, de temperatura apei și de curenți. Mai contează pe unde poate ieși din apă și cât de curată e apa.

Îl obișnuiești cu apa treptat, într-un loc unde intră ușor, pe un mal în pantă lină. Nu-l arunci în apă și nu-l tragi de lesă după tine. O vestă de flotabilitate potrivită îl poate sprijini, dar nu te scutește să stai cu ochii pe el. Câinele trebuie să poată ieși ușor oricând, iar la început sesiunile sunt scurte.

Lacurile, râurile sau marea pot ascunde obstacole și curenți, alge sau poluanți. Verifici regulile și avertizările locului înainte să intri. După înot îl clătești dacă e nevoie și îl usuci. Te uiți apoi la urechi și la piele. Nu-i pui soluții în urechi fără recomandarea medicului veterinar.

Hidroterapia e altceva decât înotul de plăcere. E o intervenție de recuperare și se face după un plan stabilit de un profesionist. Faptul că un câine înoată bine nu înseamnă că orice efort în apă îi face bine când are o afecțiune.

Înotul are sens pentru câinii care intră singuri în apă și se mișcă în ea fără efort, pentru ieșirile de agrement supravegheate și pentru situațiile în care medicul veterinar aprobă efortul.

Nu toți câinii înoată bine și nu toți se bucură de apă. Un câine aruncat într-un bazin sau într-un lac poate intra în panică și poate aspira apă.

Intră treptat, în apă mică. Folosești o vestă atunci când câinele are nevoie de ea.

Sesiunile sunt scurte, cu o ieșire ușoară la îndemână. La final îl clătești și îl usuci, apoi te uiți cum se recuperează.

Uită-te cum stă în apă. Dacă înoată aproape vertical, încearcă disperat să iasă, tușește, obosește sau tremură de frig, îți spune cum trăiește înotul și că e timpul să ieșiți.

Pregătești o vestă potrivită și alegi o apă sigură, de unde câinele poate ieși ușor. Iei un prosop și apă de băut. Dacă mergi la un bazin sau la un instructor, spui dacă are probleme cu urechile sau cu pielea, ori dacă respiră greu.

Când e nevoie, cineva stă la o lungime de braț de câine. Apa nu are curenți și nici temperaturi nepotrivite. Dacă e bazin, igiena lui e verificată. Nivelul câinelui se evaluează la început, iar efortul crește treptat, după o încălzire.

Chemarea, intrarea și ieșirea din apă la semnal fac înotul mai sigur. Dresajul nu se folosește însă ca să ții în apă un câine căruia îi e frică.

Înotul nu se potrivește automat oricărei conformații sau oricărei afecțiuni, iar hidroterapia medicală e un serviciu separat. Riscurile de discutat sunt înecul și aspirarea apei, apoi otitele sau iritațiile. Mai e expunerea la apă contaminată.

Același format nu merge la toți câinii. Înainte să decizi, gândește-te la câinele tău: ce conformație are, cum se simte în apă și ce spune medicul despre sănătatea lui.