Alergare cu câinele

Poți alerga cu câinele alături, în lesă, legat într-un sistem de tracțiune sau în variante recreaționale adaptate lui. Oricum ai face-o, alergatul solicită mai mult decât mersul și repetă aceeași mișcare de mii de ori, așa că îl introduci treptat. Înainte să-l faci regulat, du câinele la o evaluare de sănătate. Contează mai ales la câinii în creștere și la seniori, la cei supraponderali, la rasele cu o conformație care le îngreunează respirația și la câinii cu probleme ortopedice în trecut.

Când câinele vrea să încetinească, caută umbra, rămâne în urmă sau își schimbă mersul, nu-l mai ții după ritmul tău. Suprafața și temperatura decid foarte mult. Asfaltul se încinge tare vara, iar terenul dur mărește solicitarea repetitivă pe articulații. Alege orele răcoroase și trasee sigure.

Echipamentul trebuie să-l lase să se miște fără să-l roadă și fără să apese unde nu trebuie. Pentru tracțiune folosești un sistem făcut pentru asta; o zgardă legată de centură e o improvizație care îl poate răni. Înainte de trasee complicate, câinele învață semnalele pentru pornire, încetinire, oprire și schimbare de direcție.

O ieșire are trei părți: încălzire la pas, alergarea propriu-zisă și revenire treptată tot la pas. Zilele de odihnă și alte activități între alergări rup monotonia. Distanța record nu interesează pe nimeni. Vrei ceva ce puteți face amândoi în siguranță și cu plăcere, an după an.

Alergatul își are locul la câinii adulți declarați apți pentru efort de medicul veterinar, la oamenii care își pot potrivi ritmul după câine și la echipele care au învățat mersul controlat înainte să înceapă să alerge.

Entuziasmul câinelui nu dovedește nimic despre articulațiile și mușchii lui, nici despre inimă. Poate sări de bucurie la vederea lesei și totuși să nu fie pregătit pentru distanța pe care ai ales-o.

Dacă există factori de risc, vorbești întâi cu medicul veterinar. La început alternezi mersul cu bucăți scurte de alergare.

Volumul îl crești treptat. Între ieșiri lași zile de recuperare și te uiți la corpul câinelui după fiecare.

Urmărește-i pasul. Dacă se schimbă, dacă rămâne în urmă, gâfâie mult mai tare decât ar justifica efortul sau e țeapăn după alergare, câinele îți spune cum a dus ieșirea.

Ai nevoie de un ham potrivit pentru alergare sau tracțiune. Ia apă, alege un traseu sigur și protejează câinele de căldură sau de frig. Cel mai important, ai un plan de progresie scris dinainte, ca să nu crești distanța după cum te simți tu în ziua aceea.

Dacă alergi cu un grup sau cu un antrenor, te uiți la câteva lucruri. Suprafața și ritmul sunt potrivite câinelui. Există o încălzire, urmată de creștere graduală. Antrenorul evaluează nivelul câinelui înainte de start și oprește la primele semne de disconfort.

Dresajul te ajută să schimbi ritmul, să oprești câinele și să-l ții pe partea potrivită. Pregătirea fizică însă nu se face din dresaj: un câine care răspunde perfect la semnale poate să nu aibă condiția pentru distanța aleasă.

Puii nu sunt făcuți pentru efort susținut, iar distanțele fixe, aceleași pentru orice câine, n-au ce căuta într-un program bun. Riscurile de discutat dinainte sunt leziunile repetitive și arsurile pernițelor, supraîncălzirea, plus tragerea sau dezechilibrul dintre om și câine.

Spui nu atunci când câinele tău nu se potrivește formatului. Același program de alergare nu merge la toți câinii, iar decizia o iei după câinele pe care îl ai.