Comportament
Bulbii scoși unul câte unul, groapa de la gard, groapa de la umbră. Fiecare are altă cauză, iar groapa ți-o spune dacă te uiți atent la ea.
De știut. O cățea care sapă și își face cuib la câteva săptămâni după călduri, un câine care mănâncă pământul pe care îl sapă și un câine bătrân care sapă în pat noaptea și nu se mai culcă au nevoie întâi de un consult la medicul veterinar curant.
În octombrie ai plantat lalele. În noiembrie câinele scosese deja toți bulbii, unul câte unul, atât de metodic încât te-ai întrebat dacă nu i-a numărat. Poate la tine e altfel: în fiecare dimineață apare o groapă nouă de-a lungul gardului, mereu în aceeași zonă. Sau există o singură groapă, adâncă, la umbra nucului, în care câinele stă tolănit când e caniculă.
Sunt trei feluri de săpat și au trei cauze diferite. Merită să citești groapa înainte să te apuci de luptat cu ea, pentru că săpatul nu-l scoți dintr-un câine. Îl poți muta în alt loc.
Pentru câini, săpatul e un lucru firesc, iar unele rase au fost crescute exact pentru el. Terrierii au fost selecționați sute de ani ca să intre în vizuini după vulpi și bursuci, la fel teckelul. Huskyii își sapă gropi în zăpadă ca să doarmă la adăpost. Un terrier care sapă are, pur și simplu, un talent și o grădină la dispoziție.
Pe lângă rasă, groapa în sine îți spune de ce a fost făcută. Trebuie doar să te uiți la ea.
O groapă largă și puțin adâncă, la umbră, lângă un zid sau sub un arbust, în care câinele se culcă, e pentru răcoare. În iulie, pământul de la 20 de centimetri adâncime e cu multe grade mai rece decât aerul, iar un câine care nu are umbră adevărată și apă rece își face singur frigider. Iarna, aceeași groapă, într-un loc însorit sau ferit de vânt, devine culcuș.
Gropile înguste și adânci, în locuri care par alese la întâmplare, sunt de vânătoare. Câinele adulmecă intens înainte și bagă botul până la urechi. Sub gazon sunt cârtițe, șoareci de câmp, larve de cărăbuș, viermi. El îi aude și îi miroase, tu nu. Dacă gropile se înșiră pe o linie, dedesubt e o galerie de cârtiță.
O groapă mică, într-un loc ferit, cu un os sau o jucărie în ea (sau cu ceva care lipsește din casă) înseamnă îngropat. E un obicei vechi, de ascuns mâncarea, și apare mai des la câinii care primesc mai multe lucruri de ros decât pot termina pe loc.
Gropile de la baza gardului sau a porții, mereu pe linia gardului, uneori cu urme de ros pe lemnul de alături, sunt pentru evadare. Acolo problema e ce se află dincolo de gard. Pentru asta avem o pagină separată, despre câinele care fuge.
Gropile răspândite peste tot, fără niciun tipar, la un câine tânăr care stă singur în curte ore întregi, vin din plictiseală. De obicei le însoțesc și alte semne: roade furtunul, latră la orice, aleargă de-a lungul gardului. Săpatul e singurul lucru pe care îl are de făcut, și încă unul foarte bun pentru el: lucrează tot corpul, lucrează nasul, iar rezultatul se vede.
Apoi imitația. Sâmbătă ai săpat tu în grădină, câinele a stat lângă tine și a aflat că pământul răscolit e interesant. Luni sapă exact în locul acela. Straturile cu bulbi proaspăt plantați sunt răscolite tocmai pentru că sunt proaspete.
Ultima categorie e altfel. Săpat frenetic lângă ușă sau în culcuș când rămâne singur, săpat în pături, în pat, în colțul canapelei, cu învârtit și scâncit. Aici cauza e emoțională sau hormonală (cățeaua cu sarcină falsă își face cuib, vezi secțiunea medicală), iar o groapă cu nisip nu o rezolvă.
Cearta la groapa găsită dimineața. Groapa a fost făcută la două noaptea, așa că el nu leagă cearta de nimic. Învață doar că dimineața ești imprevizibil.
Botul băgat în groapă sau groapa umplută cu apă. Sunt sfaturi vechi, din aceeași familie cu botul băgat în pipi. Despre săpat nu-l învață nimic. Despre mâinile tale, multe.
Fecalele lui puse în groapă. Pe unii câini îi țin departe de locul acela, așa că sapă la jumătate de metru mai încolo. Pe alții, mai ales pe cei care și-ar mânca oricum fecalele, îi încântă.
Plasa de sârmă sub tot gazonul. Oprește săpatul acolo unde e, dar taie perinițele labelor când câinele încearcă. Pe o suprafață mică, cu plasă netedă și bine prinsă, merge. Pe toată curtea e o capcană.
Țipatul de la geam. Câinele se oprește, tu te întorci la ale tale, el reia. Pentru un câine plictisit, ăsta e un joc nou.
Groapa doar astupată. Pământul pus la loc e moale și se sapă ușor, deci e o invitație. Dacă umpli groapa, pune deasupra ceva care schimbă suprafața: pietre mari, o placă, un ghiveci greu cu o plantă.
„O să-i treacă.” La un pui de șase luni, poate. La un terrier de trei ani, nu. Iar câinelui care sapă pentru răcoare îi trece toamna și îi revine în iunie.
O săptămână nu faci nimic altceva decât să notezi unde sunt gropile, ce formă au, când apar (ziua, noaptea, când ești plecat) și ce găsești în ele sau lângă ele. Tabelul te ajută să le împarți pe categorii.
| Cum arată | Unde | Când | Cel mai probabil |
|---|---|---|---|
| Largă, puțin adâncă, câinele stă în ea | La umbră, lângă zid, sub tufe | Zile calde, după-amiaza | Răcoare |
| Îngustă, adâncă, cu botul băgat până la urechi | Aparent la întâmplare, uneori pe o linie | Oricând, cu adulmecat intens înainte | Vânătoare (cârtițe, rozătoare, larve) |
| Mică, acoperită la loc | Locuri ferite | După ce a primit un os sau o jucărie | Îngropat |
| Pe linia gardului, la bază | Gard, poartă | Când e singur | Evadare |
| Multe, peste tot, fără tipar | Toată curtea | Când stă singur ore în șir | Plictiseală |
| Unde ai săpat tu | Straturi, bulbi proaspeți | A doua zi după ce ai grădinărit | Imitație, pământ răscolit |
| Frenetică, lângă ușă sau în culcuș | Ieșiri, pat, pături | Când pleci sau, la cățea, după călduri | Anxietate sau cuib |
Pentru terrieri, pentru teckeli și pentru orice câine care sapă din plăcere, singura soluție care ține e un loc doar al lui. Îl lași să sape, într-un colț ales de tine.
După o lună, cei mai mulți câini sapă aproape numai în colțul lor. Unii mai greșesc când apare pământ proaspăt în altă parte; atunci acoperi pământul acela.
| Zi | Ce faci |
|---|---|
| 1–3 | Notezi gropile folosind tabelul. Dacă e cald, verifici umbra și apa rece. Grădinăritul îl faci fără câine. |
| 2 | Prima plimbare de 30 de minute în afara curții, cu mult mirosit. Mâncarea o împrăștii prin iarbă. |
| 3 | Construiești groapa permisă și îngropi primele comori de față cu el. |
| 4–7 | În fiecare zi, o comoară nouă în groapa lui. Gropile din afara ei le umpli și le acoperi cu pietre. Plimbarea zilnică rămâne. |
| 7 | Numeri gropile noi din afara colțului. Dacă sunt pe linia gardului, treci la pagina despre fugă; dacă sunt frenetice, lângă ușă, mergi la medic și la un specialist. |
Săpatul în sine are rar o cauză medicală. Câteva situații fac excepție:
Spune-i medicului veterinar curant unde sapă, de când și dacă mănâncă pământ. Pozele cu gropile ajută mai mult decât orice descriere.
Câinele care sapă după cârtițe vânează cu nasul, iar asta nu i-o scoți din cap. Îi poți oferi însă altceva de căutat. La antrenamente vedem terrieri și teckeli care acasă au făcut praf grădina și care, puși pe urma unui om, caută cu aceeași intensitate și se bucură la fel de tare când găsesc. Doar că omul de la capătul urmei îl primește cu bucurie, cu laude și cu ce-i place lui cel mai mult, lucru pe care nicio cârtiță nu l-a făcut vreodată. Și urma se termină când hotărâm noi.
Pentru un câine săpător, un sport de nas o dată pe săptămână, plus jocurile de căutat din curte, acoperă nevoia pe care o acoperea groapa. Nu se va lăsa de săpat. Va săpa mai puțin, și acolo unde ai stabilit tu.
Când se poate, evaluarea o facem și cu o vizită în curte. O groapă se citește mai bine pe loc decât din descriere.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt.
Pentru răcoare (groapă largă, la umbră, în care se culcă), după cârtițe și rozătoare (gropi înguste și adânci, cu mult adulmecat), ca să îngroape oase, ca să iasă pe sub gard, din plictiseală când stă singur ore întregi sau pentru că te-a văzut pe tine săpând. Terrierii și teckelii sapă pentru că au fost crescuți pentru asta. Forma și locul gropii îți arată cauza.
De tot nu-l dezveți; îl muți. Rezolvi cauza (umbră și apă rece, scapi de cârtițe fără otravă, plimbare zilnică în afara curții) și îi faci un colț doar al lui: un loc cu nisip, în care îngropi zilnic, de față cu el, câte o comoară. Gropile din altă parte le umpli și le acoperi cu pietre. După o lună, cei mai mulți câini sapă aproape numai acolo.
Nici fecale, nici apă, nici ardei: pe unii câini nu-i deranjează, iar pe alții îi mută doar cu jumătate de metru. Ce merge e să schimbi suprafața: pietre mari, o placă de beton, un ghiveci greu sau, pe o suprafață mică, plasă de sârmă netedă și bine prinsă. Pământul abia pus la loc se sapă cel mai ușor, așa că o groapă doar astupată e o invitație.
Groapa de la baza gardului ține de ce e dincolo de gard: o cățea în călduri, pisici, mirosuri noi, plictiseală. Gaura o rezolvi cu plasă îngropată la 30 de centimetri și îndoită în L spre interior sau cu dale de beton pe linia gardului. Pentru cauză urmezi planul de pe pagina despre câinele care fuge: discuția despre castrare, plimbări zilnice, chemarea la tine.
Câteva scurmături înainte de culcare sunt normale, e gestul lupului care își aranjează culcușul. Săpatul frenetic în pături, cu învârtit și scâncit, la o cățea aflată la 6–9 săptămâni după călduri, e sarcină falsă și merită un consult. La un câine bătrân care sapă noaptea în pat și nu se mai culcă poate fi durere de articulații sau îmbătrânirea creierului; și atunci mergi la medicul veterinar curant.
Un comportament apărut brusc sau schimbat fără motiv aparent poate avea o cauză medicală. Pentru detalii complete, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Roade, latră, aleargă prin casă la zece seara și tot nu e obosit. Un câine cu prea multă energie se obosește cu capul, iar diferența se vede în câteva zile.
Tocul ros, perna desfăcută, al treilea încărcător pe luna asta. Câinele nu se răzbună. Filmarea din prima oră îți arată dacă e plictiseală sau panică.
E în stradă la cinci minute după ce ai intrat în casă. Fuga e întâi o problemă de siguranță și abia apoi una de comportament; le iei în ordinea asta.
Gâfâie cu limba lată, caută umbra, se clatină, apoi se culcă. Îl răcești întâi cu apă rece, pleci apoi și nu te oprești la „pare mai bine”.
O ședință de evaluare îți spune de unde pleci și ce plan are sens pentru câinele tău. Programul de corectare comportamentală lucrează apoi pas cu pas, doar prin recompensă.