Urgență
Gâfâie cu limba lată, caută umbra, se clatină, apoi se culcă. Îl răcești întâi cu apă rece, pleci apoi și nu te oprești la „pare mai bine”.
Urgență. Oprești tot, îl duci la umbră, îl uzi cu apă rece de la robinet pe tot corpul și pui aerul în mișcare; suni din primul minut la medicul veterinar sau la o clinică non-stop. Fără prosoape ude lăsate pe el, fără apă turnată în gură dacă nu înghite singur, fără gheață pe piele. După 5–10 minute de răcire pleci, răcindu-l pe drum, chiar dacă pare mai bine.
Sună acum la medicul veterinar curant sau la cea mai apropiată clinică cu program de urgență și pornește. Nu întreba într-un grup ce să faci: fiecare răspuns pe care îl aștepți acolo e timp pierdut pentru câine.
Folosește pagina asta ca să știi ce să observi, ce să notezi și ce să întrebi la consult, nu ca să tratezi acasă. Dacă ai dubii după un consult, cere o a doua părere de la alt medic veterinar sau de la un specialist (dermatolog, internist), nu de la un grup. Iar dacă nu ai încă un medic curant, găsește-l acum, cât câinele e sănătos: cum alegi un cabinet veterinar.
Prima zi de iunie cu adevărat caldă: 31 de grade la umbră. Ai ieșit cu câinele la două, ca în fiecare zi, pe asfalt. Pe la jumătatea drumului s-a oprit și a căutat umbra. Gâfâia cu limba lată și roșie, atârnată într-o parte, iar saliva îi curgea groasă, ca niște sfori. Ați mai mers două sute de metri și s-a așezat. Acum stă culcat pe o parte, respiră repede și scurt, nu se ridică atunci când îl strigi, iar gingiile sunt roșu-închis. Asta e insolație. La câine, insolația omoară, uneori și după ce pare că și-a revenit. Mai jos ai ce faci în următoarele zece minute, ce îi spui medicului veterinar și cum faci ca să nu mai ajungi aici.
Câinele nu transpiră. Scapă de căldură gâfâind și prin puțina piele fără blană. Când aerul e fierbinte și umed, gâfâitul nu mai răcește nimic, iar temperatura corpului urcă în câteva minute. Fiecare minut peste 41 de grade distruge celule din creier, din rinichi, din intestin și din sistemul care oprește sângerările. Ordinea e deci simplă: întâi îl răcești, apoi pleci, și le faci pe amândouă repede.
Un câine care și-a revenit în parc nu e încă un câine salvat. Rinichii, intestinul și coagularea cedează la 12–48 de ore după, și din afară nu se vede nimic. Drumul la medic îl faci oricum.
| Ce vezi | Ce înseamnă | Ce faci |
|---|---|---|
| Gâfâie tare, caută umbra, încetinește, limba lată și lăsată | Începe să se supraîncălzească | Te oprești, umbră, apă pe corp și de băut, acasă încet, pe la umbră |
| Salivă groasă, gingii roșu-aprins, se clatină, nu mai răspunde la nume, vomită | Insolație | Răcire 5–10 minute ca mai sus, apoi la medic, răcind pe drum |
| Culcat pe o parte, respirație scurtă, gingii palide sau vineții, diaree cu sânge, convulsii, inconștient | Insolație severă, organele cedează | Pleci imediat, răcești pe drum, suni din mașină |
| În orele de după: puncte roșii mici pe gingii sau pe burtă, sânge în vomă sau în scaun | Coagularea s-a stricat | E deja la clinică sau trebuie dus acum |
Coada care se mișcă în sala de așteptare nu e un motiv să pleci liniștit. Dacă medicul propune analize și supraveghere peste noapte, le accepți.
Cele mai multe insolații la câini nu se petrec în mașini încinse, deși și acolo mor câini. Se petrec la plimbare și la joacă pe căldură, cu un câine care nu știe să se oprească și cu un om care nu știa că trebuie să-l oprească el.
| Câinele | De ce |
|---|---|
| Rasele cu bot scurt: buldog francez și englez, mops, boxer, pechinez, shih tzu | Căile respiratorii înguste fac gâfâitul slab; fac insolație la temperaturi la care alți câini se simt bine |
| Câinii grași | Grăsimea izolează, iar inima muncește mai greu |
| Rasele cu blană deasă și subpăr: husky, malamut, chow chow, ciobănesc caucazian | Blana ține căldura înăuntru; sunt făcuți pentru zăpadă |
| Câinii mari, foarte musculoși | Fac multă căldură la efort |
| Puii, câinii bătrâni, cei cu boli de inimă, de plămâni sau cu paralizie de laringe | Își reglează temperatura mai prost |
| Câinii cu blană neagră | Absorb mai mult soare |
| Câinii neobișnuiți cu căldura: primele zile calde ale anului, câinii aduși din zone reci | Corpul are nevoie de una-două săptămâni să se adapteze |
| Câinii cu botniță de pânză care le ține gura închisă | Nu pot gâfâi; vara folosești doar botniță tip coș |
Vara, la antrenamentele noastre, urmele se lucrează dimineața devreme și sunt mai scurte. Un câine care lucrează intens cu nasul face multă căldură. Ni s-a întâmplat să oprim o urmă la jumătate: handlerul de la capătul lesei se simțea foarte bine, dar limba câinelui ne spunea că ajunge. Dacă nu ai încă un medic veterinar curant și o clinică non-stop în telefon, pagina noastră despre serviciile conexe îți arată cum alegi un cabinet. Salvează numerele înainte de prima zi caldă.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt. Răspunsurile sunt orientative: decizia o ia medicul veterinar curant, după consult.
La început: gâfâit tare care nu se liniștește când vă opriți, limbă lată și roșie, salivă groasă, caută umbra, încetinește. Apoi gingii roșu-aprins, se clatină, vomită, poate avea diaree cu sânge, nu mai răspunde la nume. În stadiul sever stă culcat pe o parte, respiră scurt, are gingii palide sau vineții, face convulsii sau își pierde cunoștința. La oricare stadiu îl răcești și mergi la medicul veterinar.
Umbră, jos hamul și botnița, apă rece de la robinet peste tot corpul (furtun, duș, găleată; un câine tânăr și conștient poate intra până la gât în apă rece), aer în mișcare. Fără prosoape ude lăsate pe el, fără gheață direct pe piele, fără apă turnată în gură dacă nu înghite. Suni la medicul veterinar din primul minut și pleci după 5–10 minute de răcire, cu câinele ud și aerul condiționat pornit.
Gâfâitul e felul în care se răcește, așa că pe căldură gâfâie mai mult, și e normal cât timp se liniștește la umbră în câteva minute. Devine semn de alarmă când nu se oprește după ce stă, când limba e lată și foarte roșie, saliva groasă, iar el caută umbra și încetinește. Atunci te întorci, îl uzi și îl ții la răcoare. Dacă se clatină sau vomită, e insolație.
Prosoapele ude lăsate pe el se încălzesc în două minute și țin căldura înăuntru; dacă le folosești, le schimbi la fiecare minut. Gheața direct pe piele și băile cu gheață nu sunt pentru câinii bătrâni, mici sau inconștienți: strâng vasele de sânge și pot porni tremurături. Cel mai bine merge apa rece de la robinet, multă și schimbată mereu, plus curent de aer; la câinii tineri și conștienți, apă rece până la gât.
Da, în aceeași zi. Insolația lovește rinichii, intestinul și coagularea cu o întârziere de 12–48 de ore, iar un câine care dă din coadă seara poate avea insuficiență renală a doua zi. Medicul veterinar face analize de sânge, pune perfuzie și, la nevoie, îl ține sub observație peste noapte. Un câine care a făcut o dată insolație o face mai ușor a doua oară, așa că verile lui arată altfel de acum încolo.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Jumătate de tabletă de ciocolată neagră lipsă, ciorchinele gol, șoseta dispărută. Strângi ambalajul, socotești cât a mâncat și suni. Nu îl faci să vomite singur.
Tremură de artificii, de frig, de nerăbdare înainte de plimbare. Sau tremură, salivează, e moale și a găsit ciocolata. Un film de treizeci de secunde le deosebește.
A mirosit castronul și a plecat, a doua oară la rând, dar bea și dă din coadă. La un adult vesel poți aștepta o zi. La un pui sau la un senior, nu.
Nu-i mai simți coastele, talia a dispărut, gâfâie după trei etaje. Grăsimea se adună încet și de aproape n-o vezi, dar cu mâinile o găsești în două minute.
Sună la medicul veterinar curant sau la cea mai apropiată clinică cu program de urgență, spune ce s-a întâmplat și când, și pornește. Un telefon dat din mașină câștigă minute la sosire.