De ce tremură câinele și când trebuie să te îngrijorezi?

E 31 decembrie, afară bubuie artificiile, iar câinele stă în mijlocul camerei și tremură din tot corpul, cu urechile pe spate. Altă casă: un câine de doisprezece ani căruia îi tremură picioarele din spate cât stă în picioare, iar când se culcă tremuratul se oprește. Alta: un pui de talie mică, de trei luni, care tremură și n-a mâncat nimic de dimineață; în brațe e moale ca o cârpă. Și încă una: tremură și salivează, iar acum a și vomitat, la o oră după ce ai găsit pe jos ambalajul de ciocolată rupt.

Patru situații, patru răspunsuri. Prima trece odată cu artificiile. A doua cere un control, fără grabă. Pentru a treia și a patra suni acum la medicul veterinar curant, nu după ce „mai vedem”. Mai jos ai cum le deosebești, ce filmezi și ce notezi. Apoi, ce verifică medicul și ce nu faci acasă.

Când e tremuratul o urgență?

Oricare dintre situațiile de mai jos înseamnă telefon la medicul veterinar curant sau drum la clinică acum, fără să mai aștepți să vezi dacă trece:

• tremură și salivează, vomită, e agitat sau dezorientat, mai ales dacă a putut ajunge la ciocolată, la gumă sau bomboane fără zahăr, la mâncare mucegăită sau compost, la otravă de melci sau de șoareci, la insecticide ori la medicamentele tale. Așa arată o intoxicație; iei ambalajul cu tine;
• tremurul trece în convulsie: cade pe o parte, nu răspunde, pedalează cu picioarele, salivează, face pe el. Nu-i băga mâna în gură. Dai la o parte obiectele din jurul lui și te uiți la ceas. Filmezi. Suni când se termină, sau chiar în timpul ei dacă trece de câteva minute ori se repetă;
• un pui de talie mică, sub șase luni, tremură, e moale, se clatină, are privirea goală sau n-a mâncat de câteva ore. Glicemia scăzută îl poate omorî în câteva ore;
• o cățea care alăptează, la una până la patru săptămâni după fătare, devine neliniștită, gâfâie și tremură, iar corpul i se înțepenește. Eclampsia e o urgență de ore;
• tremură și nu se poate ține pe picioare, se clatină, cade, ține capul înclinat sau ochii i se mișcă singuri;
• tremură și are febră (peste 39,2 la termometrul rectal), ori e rece la atingere și apatic după frig sau după baie;
• tremură și geme, stă cocoșat, nu se lasă atins într-un anumit loc, nu se poate așeza. E durere, iar durerea mare e urgență;
• tremură de peste o oră și nu găsești nicio explicație: casa e caldă, nu sunt artificii, nu sunt musafiri;
• e un pui nevaccinat sau cu vaccinarea neterminată, care a tușit sau a avut secreții la ochi și la nas, iar acum are contracții ritmice într-un mușchi. Jigodia dă contracții care nu se opresc nici în somn.

Ce observi și ce notezi acasă

Cel mai util lucru pe care îl poți face e un film de treizeci de secunde. La cabinet tremuratul nu apare la comandă. Medicul vrea să vadă dacă tremură tot corpul sau un singur picior, dacă tremurul e fin sau grosolan, dacă dispare când câinele se mișcă ori se culcă și dacă, în timpul lui, câinele te vede și îți răspunde.

Tremur sau convulsie?

Când tremură, câinele e conștient: te urmărește cu privirea, vine când îl chemi, ia o bucățică din mâna ta. În convulsie nu răspunde și de obicei cade. De aici se despart drumurile: unul duce la un control, celălalt la clinică.

Unde și cum tremură

Tot corpul, doar picioarele din spate, doar capul (un „da-da” fin, la un câine altfel normal), un singur picior, maxilarul. Fin, ca un frison, sau grosolan. Când stă în picioare, când se odihnește, în somn. În somn, labele și botul care se mișcă înseamnă vis, și e normal.

Când și în ce context

Notezi ora. Ce se întâmpla în casă: zgomot, musafiri, plecarea ta. Ce era afară: frig, ploaie, ori tocmai făcuse baie. Dacă era după masă sau pe stomacul gol, după efort. Unii tremură înainte de ceva plăcut. Câinii noștri tremură de nerăbdare cât le punem hamul de urmă și se opresc în secunda în care pornesc pe pistă. Notezi și cât a durat și cum s-a oprit.

Restul câinelui

Pofta de mâncare, setea (mai ales dacă bea mai mult de o vreme), vărsăturile, diareea, greutatea, mersul, cum se ridică dimineața. Temperatura rectală, dacă reușești să o iei.

Vârsta și ce s-a întâmplat înainte

La puii mici, când a fost ultima masă. La bătrâni, de când a început tremuratul; dacă e mai rău acum decât atunci. La cățele, data ultimelor călduri, dacă alăptează. Vaccinările. Medicamentele pe care le ia acum, pentru că unele dau tremur.

La ce a avut acces

Treci prin casă ca un detectiv, chiar dacă ți se pare absurd: coșul de gunoi, poșeta, geanta de sală cu gumă în buzunar, dulapul de sub chiuvetă, garajul, grădina cu granule pentru melci, compostul, nucile mucegăite de sub pom.

Situații frecvente, orientativ

Ce verifică medicul veterinar

1. Întrebările și filmul. Filmul e, de departe, cel mai important lucru pe care îl aduci.
2. Examenul clinic: temperatura, gingiile, hidratarea, inima, abdomenul. Apoi un examen neurologic (reflexe, mers, poziția capului, mișcările ochilor) și unul ortopedic (fiecare articulație, coloana). Durerea e una dintre cauzele de tremur scăpate cel mai des din vedere.
3. Analizele de sânge. Glicemia imediat la pui sau la câinii slăbiți. Electroliții, cu calciul, la cățelele care alăptează. Rinichii și ficatul. Hemoleucograma (câte celule are în sânge și cum arată). Uneori hormonii tiroidieni și pe cei ai glandelor suprarenale, la câinii cu semne vagi care țin de săptămâni.
4. Urina arată cum lucrează rinichii și cât de deshidratat e.
5. Dacă bănuiește o intoxicație, începe imediat tratamentul de susținere, pe baza a ce îi spui tu, uneori cu analize țintite. Aici ambalajul adus de tine scurtează totul.
6. Imagistica. Radiografii de coloană sau de articulații când e vorba de durere. Pentru tremurul fără explicație, uneori trimitere la un neurolog, cu RMN și analiza lichidului cefalorahidian.
7. Planul, după cauză. Pentru frica de zgomote, un plan de comportament și uneori medicație prescrisă pentru nopțile grele. Durerea se tratează odată cu ce o provoacă. Tremurul câinelui bătrân se urmărește de obicei în timp, iar dacă are artroză, se tratează artroza. Sindromul de tremor generalizat primește tratament de la medic și răspunde de obicei bine. Intoxicația înseamnă internare. Glicemia scăzută se corectează la clinică, iar puiul pleacă acasă cu un program de mese.

La plecare, întreabă ce semne înseamnă că vă revedeți chiar azi și dacă să filmezi și episoadele următoare.

Ce nu faci acasă

• Nu-i dai medicamente de-ale tale „ca să se calmeze” sau „pentru durere”. Unele sunt toxice pentru câini, iar toate ascund exact ce trebuie să vadă medicul.
• Nu-l încălzești cu ceva fierbinte direct pe piele: sticlă cu apă fierbinte, uscător de păr, calorifer lipit de el. Un câine moale sau prea rece nu se ferește și se arde. Folosești prosop uscat sau pătură, o cameră caldă, corpul tău lângă el.
• Nu forțezi să mănânce sau să bea un câine care se clatină sau înghite greu, pentru că poate trage mâncarea în plămâni. Dacă bănuiești glicemie scăzută la un pui mic, suni și întrebi ce faci pe drum spre clinică.
• Nu încerci să-l faci să vomite după o otravă bănuită. Unele substanțe fac și mai mult rău la întoarcere, iar un câine care tremură poate aspira voma. Pleci la clinică.
• Nu-l cerți pentru frică, nu-l tragi de lesă spre ce îl sperie „ca să se obișnuiască” și nu-l închizi singur în cameră în timpul artificiilor. Poți sta lângă el, îl poți mângâia, îi poți vorbi blând. Căldura ta nu-i face frica mai mare.
• Nu-i bagi mâna în gură în timpul convulsiei. Nu-și înghite limba, dar te poate mușca fără să vrea și fără să știe.
• Nu aștepți până dimineață cu un pui care tremură și e moale, cu o cățea care alăptează și s-a înțepenit, sau cu un câine care a mâncat ciocolată.
• Nu pui tremuratul nou al câinelui bătrân pe seama vârstei fără consult. „E bătrân” nu e un diagnostic, iar artroza se tratează și îi schimbă zilele.

Dacă tremură la artificii și tunete

Nu e un moft și nu trece cu vârsta. De obicei se agravează. Până faci un plan cu un specialist, îi pregătești o cameră interioară, cu storurile trase și un zgomot de fond constant, cu locul lui preferat amenajat dinainte. Tu stai prin preajmă, calm, și nu-l scoți cu forța de unde s-a ascuns. Plimbarea de seară o faci înainte să înceapă bubuiturile.

Vorbește din timp și cu medicul veterinar curant. Pentru noaptea de Revelion există ajutor prescris, dar se discută cu săptămâni înainte, nu la ora unsprezece pe 31 decembrie. Dacă nu ai încă un medic veterinar curant, pagina noastră despre serviciile conexe îți spune cum alegi un cabinet.