Câinele nu mănâncă, dar bea apă: de ce refuză mâncarea și când e grav?

Câinele tău are patru ani și până ieri a mâncat tot ce i-ai pus. Azi a mirosit castronul și a plecat, a doua oară la rând. Bea apă, se ține după tine prin casă, dă din coadă. Poate la tine e un senior de doisprezece ani care de două săptămâni lasă jumătate din porție și a slăbit fără să-l fi pus la dietă. Sau un pui de trei luni care a sărit o masă, și nu știi dacă ai voie să aștepți. Lumea caută „câinele nu mănâncă, dar bea apă”, iar în spatele căutării e o singură întrebare: e grav sau nu? Aici afli după ce semne hotărăști azi, ce notezi până la consult și ce face medicul veterinar curant. N-o să găsești rețete care să-i deschidă pofta. Unui câine căruia îi e greață, ele îi pot face rău.

Când refuzul mâncării e grav și suni azi

Un câine adult sănătos, vesel, mai sare câte o masă. Două zile fără mâncare nu mai sunt o întâmplare. Suni în aceeași zi, oricâte mese ar fi sărit, dacă:

• vomită de mai multe ori, are diaree cu sânge sau scaun negru ca smoala;
• încearcă să vomite și nu iese nimic, are burta umflată și tare, nu-și găsește locul, salivează: asta e urgență din clipa asta, nu de azi, pentru că torsiunea de stomac la rasele mari cu piept adânc omoară în câteva ore;
• nu bea deloc sau, invers, bea mult mai mult decât de obicei și face mult pipi;
• e un pui sub 4–6 luni sau un câine foarte mic și a sărit o masă întreagă: zahărul din sânge le scade repede, iar un pui moale, somnoros, care tremură, trebuie văzut de medic în ora următoare;
• e apatic, se ascunde, nu se ridică să te întâmpine, respiră greu sau gâfâie fără motiv;
• are gingiile palide, albicioase sau gălbui;
• stă în poziția „de rugăciune”, cu pieptul pe jos și fundul sus, sau geme când îl ridici, semn că îl doare burta;
• vrea să mănânce, vine la castron, dar scapă mâncarea, mestecă pe o parte sau țipă: gura, dinții sau gâtul;
• e o cățea nesterilizată, la 4–8 săptămâni după călduri, și bea mult sau are o scurgere la vulvă; infecția uterului nu așteaptă;
• știi sau bănuiești că a înghițit ceva: un os, o jucărie, o șosetă, ceva din gunoi, un medicament de-al tău, ciocolată, struguri, gumă de mestecat;
• a slăbit vizibil, la orice vârstă;
• e bătrân și nu mănâncă de mai mult de o zi.

Dacă nu se potrivește nimic de mai sus, iar câinele e vesel, bea, are scaun normal și sare mese de mai puțin de 24 de ore, îl poți urmări până mâine. După 24 de ore fără mâncare la un adult, sau după 12 la un pui, suni oricum.

Ce urmărești și notezi acasă

Apetitul se măsoară. „Nu prea mănâncă” nu îi spune medicului nimic folositor. Timp de două-trei zile, notezi:

Ce i-ai pus și cât a mâncat, ca parte din porție: tot, jumătate, nimic. Apoi tot ce a primit în afara castronului: bucățele la antrenament, de sub masă, de la copil, ce a ciugulit de pe jos la plimbare. Mulți câini „care nu mănâncă” își iau mâncarea zilei de altundeva.

Apa. Dimineața pui în castron o cantitate măsurată, de exemplu un litru, și seara vezi cât lipsește. Un câine bea cam 50–60 ml pe kilogram pe zi. Peste 100 ml pe kilogram e prea mult și e un semn de boală în sine, chiar dacă restul arată bine.

Voma și scaunul. De câte ori, ce culoare, dacă au sânge, mucus, bucăți de ceva. Le fotografiezi. E neplăcut, dar consultul merge mult mai repede.

Energia. Notezi dacă vine să te întâmpine, dacă se joacă sau se ascunde, dacă se ferește când îl ridici ori îl atingi pe burtă, dacă tremură. Un câine căruia îi e greață se linge des pe bot și înghite în gol.

Gura. Ridici buza și te uiți: gingii roz sau palide, dinți rupți, un miros nou, ceva înțepenit în cerul gurii. Apeși ușor pe gingie: la un câine sănătos culoarea revine în mai puțin de două secunde.

Deshidratarea. Ridici ușor pielea de pe ceafă. La un câine hidratat cade la loc imediat; dacă rămâne ridicată ca un cort, e deshidratat. Gingiile uscate și lipicioase spun același lucru.

Greutatea. Îl cântărești acum și apoi o dată pe săptămână: te urci tu cu el în brațe pe cântar și scazi greutatea ta.

Ce s-a schimbat. Un sac nou din aceeași hrană (poate fi rânced), o marcă nouă, un castron de metal care zdrăngăne, castronul mutat în alt loc, caniculă, o cățea în călduri în bloc, un câine nou în casă, o mutare, tu mai stresat ca de obicei, un tratament început de curând, vaccinul de ieri. Câinii refuză mâncarea din motive care nouă ni se par mărunte.

Ce poate fi, pe scurt

Aproape orice boală începe cu un castron lăsat plin, așa că refuzul singur nu-ți spune ce are câinele. Tabelul te ajută să știi cât de repede să suni. Diagnosticul îl pune medicul.

Ce face medicul veterinar

1. Te întreabă. De când, ce a mâncat ultima oară și cât, ce altceva primește, dacă vomită sau are diaree, cât bea, dacă a ajuns la gunoi, la oase, la medicamente, la plante, dacă e sterilizat, când au fost ultimele călduri, ce tratamente are. Cu jurnalul tău, partea asta durează două minute.
2. Îl examinează. Temperatura, greutatea față de ultima vizită, culoarea gingiilor și cât de repede revine, hidratarea, ganglionii, inima și plămânii. Pipăie atent burta (durere, mase, intestin îngroșat, stomac plin), se uită la dinți și în gât, uneori face și un examen rectal.
3. Analize de sânge. Când refuzul ține de peste o zi sau câinele e bătrân, hemoleucograma și biochimia sunt aproape mereu primul pas: ficat, rinichi, glicemie, proteine, electroliți, semne de infecție sau inflamație. Dacă bănuiește o pancreatită, cere și un test anume pentru pancreas.
4. Urina: arată cum merg rinichii și dacă e vorba de diabet sau de o infecție.
5. Imagistica. Radiografie abdominală dacă bănuiește ceva înghițit sau un stomac dilatat; ecografie pentru organe, uter, pancreas, intestin, lichid în burtă. Radiografie toracică la câinii bătrâni sau la cei care tușesc.
6. Analiza scaunului, dacă are diaree sau e pui.
7. Planul. Depinde în întregime de ce iese. Poate însemna perfuzie pentru deshidratare, tratament pentru greață sau durere ales de medic, internare ca să fie supravegheat, operație dacă a înghițit ceva sau dacă uterul e infectat, tratamentul bolii care stă în spate. Medicul îți spune și când și cum îl hrănești din nou: de obicei porții mici, hrană ușor de digerat, călduță, de mai multe ori pe zi, iar dacă e nevoie, un tratament care să-i deschidă pofta, prescris tot de el.
8. Dacă totul iese bine. Se întâmplă des și e o veste bună. Atunci discuția trece la obiceiuri: mese la ore fixe, castronul ridicat după 15 minute oricât ar fi rămas în el, nimic între mese, bucățelele de la joacă și de la antrenament scăzute din porție. Un câine sănătos nu se lasă să moară de foame lângă un castron plin. Regula asta o aplici doar după ce medicul a spus „sănătos”.

Înainte să pleci, întrebi ce semne urmărești acasă, când suni dacă nu mănâncă nici mâine și cum îl hrănești în primele zile.

Ce nu faci acasă

• „Mai vedem” la un pui, la un câine mic sau la unul bătrân. Au rezerve mici, iar o zi fără mâncare îi dă peste cap. La un adult sănătos, 24 de ore e cât îl poți urmări; după aceea, consult.
• Mâncare băgată pe gât. Un câine căruia îi e greață și e hrănit cu forța poate trage mâncarea în plămâni, iar castronul rămâne legat de spaimă luni la rând.
• Mezeluri, cașcaval, grăsime de la friptură, mâncare cu ceapă și usturoi, „ca să-i facă poftă”. Grăsimea multă poate da pancreatită unui câine care deja nu se simte bine, ceapa și usturoiul sunt toxice, iar câinele învață că refuzul castronului aduce șuncă.
• Medicamente din casă pentru greață, durere sau „stomac”. Multe dintre cele obișnuite la oameni sunt toxice pentru câini.
• Trei hrane diferite într-o săptămână. Fiecare schimbare bruscă pune o diaree peste problema de la început, și nu mai știi ce e cauză și ce e efect.
• Oase sau lapte, „ca să bage ceva în el”. Oasele se pot bloca, iar laptele de vacă dă diaree multor câini adulți.
• Apa luată de lângă el. Chiar și unui câine care vomită îi dai apă puțin câte puțin, des, până vorbești cu medicul. El hotărăște dacă și cât timp stă fără.
• Pedeapsa, sau câinele ținut lângă castron „până mănâncă”. Nu rezolvă nici greața, nici obiceiul.
• Liniștea de tipul „dar e vesel”. Un câine vesel care nu mănâncă de două zile tot nu mănâncă de două zile.

Dacă medicul a spus „sănătos” și el tot face mofturi

Două mese pe zi, la ore fixe. Castronul stă jos 15 minute, apoi îl ridici fără comentarii până la masa următoare. Între mese nu primește nimic: nici bucățele, nici de la masă, nici de la copil. Când vă jucați sau învățați ceva nou, bucățelele cu care îl lauzi vin din porția zilei. Îi dai aceeași hrană, nu una nouă în fiecare zi, la temperatura camerei sau ușor încălzită, nu rece din frigider. Dacă bolul de metal zdrăngăne, îl schimbi cu unul de ceramică. Îl miști puțin înainte de masă. Cei mai mulți câini sănătoși prind ritmul în trei-patru zile. Dacă în a cincea zi tot nu mănâncă, te întorci la medic, pentru că ceva a scăpat.

Castronul lăsat plin e primul lucru pe care ți-l spune un câine bolnav, și de multe ori singurul pe care ți-l spune limpede. Restul îl citește medicul veterinar curant din analize. Dacă nu ai încă unul, pagina noastră despre serviciile conexe te ajută să alegi un cabinet.