Ai adus acasă un pui de două luni, iar omul de la care l-ai luat ți-a zis „l-am deparazitat”, fără dată și fără să spună cu ce. Sau câinele tău adult are de o săptămână scaunul moale, blana i-a pierdut luciul și mănâncă tot ce-i pui în castron, dar slăbește. Sau ai văzut ceva alb mișcându-se lângă coadă. Aici găsești ce poți observa acasă, ce înseamnă fiecare semn și când suni la medicul veterinar curant. Ce medicament îi dai nu scrie aici. Asta o hotărăște medicul, pentru că doza ține de greutatea câinelui și de parazitul găsit la analiză.
Când viermii nu mai pot aștepta
Cele mai multe infestări cu viermi trec neobservate și se rezolvă la un control de rutină. Câteva situații însă nu așteaptă:
- un pui cu burta tare și umflată, care vomită sau are diaree; la pui, o infestare masivă poate bloca intestinul;
- scaun cu sânge roșu sau negru, lucios, ca smoala;
- gingii palide sau albicioase (apeși pe gingie: la un câine sănătos e roz și culoarea revine în mai puțin de două secunde);
- un câine moale, care nu mănâncă și nu bea, sau care a slăbit vizibil într-o săptămână;
- tuse care nu trece la un pui tânăr (larvele unor viermi trec prin plămâni înainte să ajungă în intestin);
- viermi în vomă, mai ales la pui;
- oricare dintre semnele de mai sus la un câine sub patru luni sau la unul bătrân.
Suni, spui ce vezi și de când, și întrebi dacă să aduci o probă de scaun. Nu-i dai un deparazitant „să vedem ce face”. La un pui deshidratat sau cu intestinul plin de viermi contează și momentul, și produsul, iar pe amândouă le alege medicul.
Ce urmărești acasă și cum aduci proba
Diagnosticul îl pune analiza scaunului. Tu îi aduci medicului tiparul, așa că notezi câteva zile la rând:
Scaunul. Cum e (format, moale, apos), ce culoare are, dacă are mucus sau sânge, de câte ori pe zi. O poză ajută mai mult decât orice descriere. Te uiți și cu ochiul liber. Viermii rotunzi arată ca niște spaghete alb-gălbui, de 5–15 cm, și îi vezi mai ales la pui, uneori după prima deparazitare. Segmentele de tenie seamănă cu boabele de orez sau cu semințele de castravete, se mișcă în primele minute după ce ies și apoi se usucă pe părul de lângă anus.
Burta. La pui e rotundă și tare chiar și pe nemâncate, deși restul corpului e slab. La adulți rar se vede ceva.
Blana și greutatea. Blană aspră, fără luciu, care năpârlește mai mult. Un câine care mănâncă normal sau chiar mai mult și totuși slăbește.
Ce face cu fundul. Se târăște pe fund, se linge sau se mușcă sub coadă. De cele mai multe ori de vină sunt glandele anale, nu viermii, dar îl notezi oricum.
Istoricul. Când a fost ultima deparazitare și cu ce (data viitoare faci o poză la cutie). Dacă mănâncă de pe jos, dacă a prins vreun șoarece, dacă bea din băltoace, dacă a avut purici (puricii duc o specie de tenie). Dacă în casă sunt copii mici sau alte animale.
Proba de scaun. Când ți-o cere medicul, iei o bucată cât o nucă, proaspătă, din ziua aceea, o pui într-o pungă sau într-un recipient curat și o ții la rece până ajungi. Pentru unele analize ți se cer probe din trei zile diferite, pentru că ouăle nu ies în fiecare zi în aceeași cantitate.
Ce paraziți sunt și de unde vin
| Parazit |
Cum ajunge la câine |
Ce vezi, de obicei |
Risc pentru om |
| Viermi rotunzi (Toxocara) |
De la mamă, înainte de naștere și prin lapte; din sol contaminat |
Pui cu burta umflată, scaun moale, viermi ca spaghetele |
Da, mai ales copiii, prin sol și nisip |
| Viermi cu cârlig (Ancylostoma) |
Prin piele și din sol; de la mamă |
Anemie, gingii palide, scaun negru |
Da, prin piele, rar |
| Tricocefali (Trichuris) |
Ouă din sol, foarte rezistente |
Diaree cu mucus, uneori cu sânge, slăbire |
Practic nu |
| Tenie (Dipylidium) |
Când înghite purici |
Segmente ca orezul lângă coadă, câine care se târăște pe fund |
Rar, copii care înghit un purice |
| Echinococcus |
Din organe crude de la animale de fermă |
Nimic la câine |
Da, grav: chisturi în ficat și plămâni |
| Giardia (nu e vierme, e un parazit dintr-o singură celulă) |
Apă și sol contaminate, alți câini |
Scaun moale, grăsos, urât mirositor, pe perioade |
Posibil, rar |
Același scaun moale poate veni de la mai mulți paraziți, și fiecare se tratează altfel. De asta tabelul nu ține locul analizei.
La cabinet: analiza și calendarul de deparazitare
- Întrebările. Vârsta, ultima deparazitare și cu ce produs, cum trăiește (curte, oraș, vânătoare, mâncat de pe jos), cu ce câini se întâlnește, dacă sunt copii în casă. Notițele tale scurtează partea asta.
- Examenul clinic. Palparea burții, culoarea gingiilor, greutatea față de vizita trecută, cum arată blana, uneori temperatura.
- Analiza scaunului. Prin flotație, ouăle urcă la suprafața unei soluții și se văd la microscop. Un rezultat negativ nu înseamnă că nu are viermi, pentru că ouăle nu ies tot timpul. De asta analiza se mai repetă sau se cer probe din mai multe zile. Pentru Giardia există teste rapide din scaun.
- Analize de sânge, dacă medicul bănuiește anemie sau câinele e foarte slăbit.
- Tratamentul. Produsul se alege după parazitul găsit sau, la pui, după schema pe vârste. Doza se face după greutatea cântărită în ziua aceea, nu după cea de acum două luni. Unele tratamente se repetă la 2–3 săptămâni, pentru că omoară viermii adulți, dar nu și ouăle și larvele.
- Calendarul de prevenție. Pentru pui, ghidurile europene (ESCCAP) prevăd deparazitarea de la 2 săptămâni, apoi la fiecare 2 săptămâni până la 2 săptămâni după înțărcare, apoi lunar până la 6 luni. Pentru adulți, cel puțin de 4 ori pe an, iar lunar la cei cu risc mare. Mama se tratează odată cu puii. Medicul potrivește calendarul pe câinele tău; o variantă e și analiza la fiecare 3 luni, cu tratament doar când iese pozitivă.
- Deparazitarea externă, pentru că puricii aduc tenie. Dacă tratezi doar viermii și uiți de purici, tenia revine în câteva luni.
Înainte să pleci, întreabă când se repetă doza și când e următoarea deparazitare. Le treci pe loc în calendarul din telefon.
Ce nu faci acasă
- Deparazitante pentru oameni. Substanțele și dozele diferă, iar unele sunt toxice pentru câini.
- Un deparazitant la întâmplare unui pui care vomită sau are diaree puternică, înainte să vorbești cu medicul. La o infestare masivă, viermii omorâți toți odată pot bloca intestinul.
- Doza dublă „să fie sigur”, sau un produs pentru câini de 20 de kg dat unui pui de 4. Cântărește-l înainte.
- Usturoi, semințe de dovleac, oțet de mere și alte rețete în locul tratamentului. Nu scot viermii, iar usturoiul dat în cantitate e toxic.
- Un singur animal tratat, când în casă sunt mai multe. Se reinfestează unul de la altul.
- Fecale lăsate în curte sau în parc. Ouăle de Toxocara rezistă în pământ ani de zile și ajung exact unde se joacă și câinele, și copiii. Le strângi pe loc și pleacă odată cu punga.
- Carne și organe crude de la animale de fermă, neînghețate înainte. Pe drumul ăsta vine Echinococcus.
- Amânarea, că „arată bine”. Cele mai multe infestări nu se văd deloc din afară. Tocmai pentru asta există calendarul.
Igiena de zi cu zi
Mâinile le speli după ce te joci cu puiul și înainte de masă, mai ales copiii. Fecalele le strângi imediat, și din curtea ta. Cât e câinele în tratament, culcușul îl speli la 60 de grade. Puricii îi ții în frâu tot anul, nu doar vara. Dacă ai copii mici și un pui nou, cel mai mult te protejează deparazitarea făcută la timp și o cutie de nisip acoperită.
Viermii intestinali sunt partea ușoară din îngrijirea unui câine. Se văd la analiză, se tratează cu o tabletă și se previn cu un calendar, iar greul e doar să ții minte calendarul. Dacă nu ai încă un medic veterinar curant, pagina noastră despre serviciile conexe te ajută să alegi un cabinet.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.