Seara, după o tură prin pădure și pe marginea unei pajiști, îl mângâi pe gât și dai de un bob cât o linte, tare, lipit de piele, cu picioare. Sau câinele se roade la baza cozii de o săptămână, blana de acolo s-a rărit, iar pe cearșaful alb de pe canapea găsești firimituri negre care se înroșesc când le uzi. Sau n-ai văzut nimic, dar puiul luat acum două săptămâni are gingiile palide și doarme mai mult decât ar trebui. Puricii și căpușele se văd uneori cu ochiul liber. Bolile pe care le aduc nu se văd: anemia la pui, o alergie care ține luni, babesioza. Noi lucrăm urme prin iarbă înaltă și pe liziere din martie până în noiembrie, iar controlul de după fiecare antrenament face parte din antrenament.
Când suni azi la medic
- la câteva zile până la trei săptămâni după o căpușă, sau după o plimbare printr-o zonă cu căpușe chiar dacă n-ai găsit niciuna, apare febra, câinele e moale, refuză mâncarea, urina e roșie-brună sau închisă ca berea neagră, gingiile sunt palide ori gălbui. Babesioza e urgență și se agravează de la o zi la alta;
- un pui mic plin de purici, cu gingii palide, somnoros, slăbit: anemia de la purici omoară pui;
- șchiopătează și piciorul se tot schimbă, are articulațiile umflate și febră, la câteva săptămâni după căpușe;
- locul mușcăturii de căpușă e umflat, cald, cu puroi, sau o roșeață se întinde de la o zi la alta;
- după ce i-ai pus un antiparazitar, câinele tremură, salivează, vomită, face convulsii sau pare dezorientat: e intoxicație, mai ales dacă produsul era pentru altă specie sau pentru altă greutate;
- pisica din casă s-a frecat de câinele abia tratat și acum tremură sau salivează: urgență pentru pisică;
- sângerări fără motiv, pete roșii-violet pe gingii sau pe burtă, la săptămâni după căpușe;
- picioarele din spate slăbesc, iar slăbiciunea urcă, și găsești o căpușă pe el. La noi e rar, dar se întâmplă.
Ce verifici și ce faci acasă
Controlul de după plimbare
Întâi cu mâna, în răspăr, apoi cu ochii, în locurile pe care le preferă căpușele: urechile pe dinăuntru și pe margine, în jurul ochilor și al buzelor, sub bărbie, gâtul de sub zgardă, subsuorile, printre degete, zona inghinală, sub coadă. Abia prinsă, căpușa e cât o sămânță de mac, turtită. După două zile ajunge cât o linte, apoi cât o boabă de fasole, gri-albăstruie. La câinii cu blană deasă pipăi, pentru că ochii nu-ți ajută.
Cum scoți căpușa
Îți trebuie un cârlig de căpușe, de la orice farmacie veterinară, sau o pensetă fină, cu vârfurile ascuțite. Prinzi căpușa cât mai aproape de piele, fără să-i strivești corpul. Cârligul îl strecori sub ea și îl rotești până se desprinde singură, de obicei după două-trei ture. Cu penseta tragi drept, încet, fără smucitură și fără să răsucești. Dacă rămâne „capul” în piele (de fapt sunt piesele bucale), nu scormonești. Iese singur în câteva zile, ca o așchie. Cureți locul și faci o poză. Data și locul le treci în calendarul telefonului. Trei săptămâni urmărești febra, moleșeala, urina închisă.
Pe căpușă nu pui ulei, unt, alcool, ojă, chibrit aprins sau altceva „ca să dea drumul”. Sufocată sau arsă, căpușa varsă în rană ce are în ea și crește riscul să transmită o boală. Nici n-o strivești între degete.
Puricii pe care nu-i vezi
Așezi câinele pe un prosop alb și îl piepteni cu un pieptene des pe spate, spre coadă. Firimiturile negre care cad le pui pe o hârtie udă. Dacă se topesc roșu-maroniu, sunt excremente de purice, adică sânge digerat. Câinele alergic la saliva de purice se roade la baza cozii, pe coapse și pe burtă și de la o singură înțepătură pe săptămână. Puricii îi linge de pe el înainte să apuci să-i vezi.
Ce e pe câine e o parte mică din problemă. Ouăle, larvele și pupele stau în covor, în culcuș, în crăpăturile parchetului, în mașină, și de acolo îl reinfestează luni la rând. Iarna, în casa încălzită, ciclul merge mai departe.
Boabele albe ca orezul lângă anus sau în culcuș sunt segmente de tenie, pe care câinele o ia înghițind un purice. Deparazitarea internă intră în planul pentru purici.
Ce îi duci medicului
Ce produs ai folosit ultima dată, când și pentru ce greutate (fă poză la cutie). Care animale din casă au fost tratate și care nu, inclusiv pisica. Dacă a înotat sau l-ai spălat după aplicare. Pe unde vă plimbați: pădure, pajiște, parc cu iarbă înaltă, stână. Călătoriile. Căpușele găsite și datele lor.
Ce vezi și la ce se gândește medicul întâi
| Ce vezi |
Primele bănuieli |
Când mergi la medic |
| Se roade la baza cozii, blană rărită acolo, firimituri negre care se înroșesc pe hârtia udă |
Purici, probabil cu alergie la saliva lor |
În zilele următoare; până atunci nimic din dulap |
| Pui cu mulți purici, gingii palide, somnoros |
Anemie de la purici |
Azi |
| Febră, moleșeală, urină închisă la câteva zile sau săptămâni după căpușe |
Babesioză |
Azi, acum |
| Șchiopătat care trece de pe un picior pe altul, articulații umflate, la săptămâni după căpușe |
Boală transmisă de căpușe (borelioză, anaplasmoză) |
Azi |
| Nodul mic și roșu la locul mușcăturii, câteva zile |
Reacție locală obișnuită |
Dacă se întinde, se infectează sau câinele e abătut |
| Segmente ca orezul lângă anus |
Tenie, adusă de purici |
Programare; planul include deparazitarea internă |
| Tremur, salivă, vomă după un produs antiparazitar |
Intoxicație cu produsul |
Acum, cu ambalajul |
Ce face medicul veterinar
- Te întreabă ce s-a întâmplat și se uită pe ambalajul produsului.
- Îl examinează. Îl piaptănă, se uită la pielea de la baza cozii și de pe burtă, caută căpușele ascunse în urechi și între degete, verifică gingiile și temperatura. Pipăie ganglionii, splina, articulațiile. Dacă poți aduce o probă de urină, culoarea ei spune mult.
- Analize din piele, dacă are leziuni: raclaj și citologie, ca să deosebească alergia la purici de alte mâncărimi și să vadă infecțiile care s-au pus peste scărpinat.
- Analize de sânge, dacă a avut căpușe și e bolnav sau dacă a mai avut căpușe și începeți un plan nou. Hemoleucograma arată anemia și trombocitele scăzute. Pe frotiu, la microscop, paraziții din globulele roșii se văd uneori direct. Testele rapide caută bolile transmise de căpușe, PCR-ul se face când e nevoie, iar biochimia verifică rinichii și ficatul. Unele boli apar în analize abia la câteva săptămâni după mușcătură, așa că medicul îți poate propune să le repetați.
- Planul antiparazitar. Produsul, fie pipetă, comprimat sau zgardă, se alege după greutatea cântărită atunci, după vârstă și după cum trăiește câinele: pădure, înot, copii mici în casă, alte animale. Contează și ce acoperă, și cât ține. Pune calendarul în telefon, cu alarmă. Câinii care umblă pe teren, ca ai noștri, sunt protejați tot anul, cu produsul reînnoit la termen, nu doar „de la Paște la Crăciun”. Dacă ai pisică, medicul alege un produs sigur și pentru ea sau îți spune cum îi ții separat după aplicare.
- Casa, când e vorba de purici. Aspiri zilnic și arunci sacul afară. Culcușul și păturile le speli la 60 de grade, apoi treci prin mașină și pe unde doarme. Uneori medicul alege și un produs pentru casă. Durează două-trei luni până dispar toate stadiile. Dacă după trei săptămâni „au apărut iar”, e normal: ies pupele din covor. Tocmai de asta nu te oprești.
- Deparazitarea internă pentru tenie, odată cu planul pentru purici.
- Toate animalele din casă se tratează în aceeași zi, fiecare cu produsul lui.
Înainte să pleci, află ce faci dacă înoată sau îl speli după aplicare, când vine doza următoare și ce semne urmărești trei săptămâni după o căpușă.
Ce nu faci acasă
- Nu pui pe câine un produs de pisică și nici invers. Unele produse pentru câini omoară pisica ce se linge cu ele sau se freacă de câinele abia tratat. Dacă ai pisică, îi spui medicului înainte să alegeți ceva.
- Nu dai „jumătate” din produsul pentru un câine de 30 de kilograme unui câine de 8, nici invers. Doza se dă pe greutatea reală, cântărită atunci.
- Nu cumperi produse fără etichetă din târg sau de pe site-uri fără firmă și nu te bazezi pe rețete cu usturoi, drojdie de bere sau uleiuri eterice. Nimic nu arată că protejează, iar unele sunt toxice pentru câine.
- Nu scoți căpușa cu ulei, foc, alcool sau cu degetele.
- Nu te oprești iarna pe motiv că „nu mai sunt”. Căpușele ies peste câteva grade, în zilele blânde de februarie, iar pentru puricii din casa încălzită iarna nu există.
- Nu tratezi doar câinele care se scarpină. Toate animalele, în aceeași zi, plus casa.
- Nu renunța după trei săptămâni când „au apărut iar”. Sunt pupele din covor, tratamentul își face treaba. Dacă te oprești acum, o iei de la capăt.
- Nu-l speli cu șampon antipurici pentru oameni sau copii și nu dai cu insecticide de casă pe câine sau pe culcușul lui.
- Nu aștepta să-i treacă febra de după căpușe. Babesioza se tratează bine devreme și prost târziu.
- Nu-i da medicamente de om pentru febră. Unele sunt toxice pentru câini, toate ascund semnul pentru care trebuia să suni.
Ce ține de tine
Cinci minute de control după fiecare plimbare prin iarbă. Pieptenele des, o dată pe săptămână, pe prosopul alb. Dozele trecute în calendarul telefonului. Culcușul spălat des, aspiratorul dat regulat. Un produs ales cu medicul, tot anul, pentru toate animalele din casă.
O căpușă găsită seara și scoasă cum trebuie te costă treizeci de secunde. Aceeași căpușă, lăsată trei zile, poate însemna o săptămână de internare. La noi controlul de după urmă face parte din antrenament, la fel ca apa pentru câine. Dacă nu ai încă un medic veterinar curant, pagina noastră despre serviciile conexe te ajută să alegi un cabinet.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.