Sănătate
Gât întins, ochi mari, inspiruri zgomotoase pe nas, apoi gata. Cel mai des e strănut invers, un reflex fără pericol, dar câteva boli seamănă cu el.
Atenție. Gingii vinete sau cenușii, leșin, un episod care nu se oprește în câteva minute, respirație grea în repaus, sânge sau scurgere dintr-o nară, strănut violent după plimbarea prin iarbă: suni azi la medicul veterinar curant.
Nu căuta răspunsul într-un grup de Facebook, pe TikTok sau pe un forum. Caută un om pregătit pentru asta: medicul veterinar curant al câinelui tău, singurul care îl poate consulta, investiga și trata.
Folosește pagina asta ca să știi ce să observi, ce să notezi și ce să întrebi la consult, nu ca să tratezi acasă. Dacă ai dubii după un consult, cere o a doua părere de la alt medic veterinar sau de la un specialist (dermatolog, internist), nu de la un grup. Iar dacă nu ai încă un medic curant, găsește-l acum, cât câinele e sănătos: cum alegi un cabinet veterinar.
Câinele stătea liniștit și dintr-odată a înghețat în mijlocul camerei. Gâtul întins, coatele depărtate, ochii mari, și trage aer pe nas cu zgomot, în reprize, de parcă ar sforăi treaz. Ține douăzeci de secunde, iar ție ți se face inima cât un purice. Apoi se scutură și pleacă la bolul de apă ca și cum n-ar fi fost nimic. Cel mai des, asta e strănutul invers: un reflex fără pericol, frecvent la câinii mici și la cei cu bot scurt. Câteodată însă seamănă cu lucruri mai puțin nevinovate. Mai jos vezi cum le deosebești, ce faci cât ține episodul și când mergi la medic.
Un strănut invers obișnuit se oprește singur în mai puțin de un minut, iar câinele e normal imediat după. Suni azi sau pleci direct la medic dacă:
Faci programare în zilele următoare dacă episoadele se îndesesc de la o lună la alta sau dacă sforăitul nou apare și ziua, când e treaz.
E cel mai util lucru pe care îl poți face. La cabinet episodul nu apare niciodată, iar „trage aer pe nas ciudat” poate descrie trei boli diferite. Filmează de aproape, din lateral, cu sunet, de la prima secundă până după ce s-a oprit. Dacă poți, prinde și gingiile.
| Cum arată | Ce poate fi |
|---|---|
| Inspiruri lungi și zgomotoase pe nas, câinele stă pe loc cu gâtul întins, trece în sub un minut | Strănut invers |
| Tuse seacă, puternică, „ca de gâscă”, mai ales la talie mică, la agitație sau când trage de zgardă | Trahee care se turtește (colaps traheal) |
| Tuse care se termină cu un icnet, ca și cum ar vrea să vomite | Tusea de canisă sau altă infecție respiratorie |
| Sforăit și ziua, respirație zgomotoasă la orice efort, la un câine cu bot scurt | Căi respiratorii prea înguste, tipice raselor brahicefale |
| Strănut violent apărut brusc după plimbare, labă la nas, o singură nară | Corp străin în nas (spic de iarbă) |
| Respirație zgomotoasă când trage aer și voce schimbată, la un câine mare și bătrân | Paralizie de laringe |
| Scurgere dintr-o nară, sânge, câine în vârstă | Boli ale nasului, inclusiv tumori |
După câteva săptămâni de jurnal, de obicei ies la iveală unul-două lucruri care se tot repetă. Cele mai dese sunt agitația la ușă când vin musafiri, zgarda trasă în lesă, apa băută pe nerăsuflate, praful de la aspirator, polenul primăvara, parfumurile și odorizantele de cameră. Unele dispar ușor din viața lui: pui ham în loc de zgardă, îi dai un bol din care bea mai încet, arunci odorizantul. La câinii cu alergii de sezon, episoadele se strâng primăvara și se răresc vara. Spune-i medicului, pentru că asta schimbă ce caută el.
La un câine cu bot normal, sforăitul în somn adânc e de obicei doar sforăit. La mopși, la buldogii francezi sau englezi, la shih tzu și la boxeri, sforăitul și respirația zgomotoasă din timpul zilei vin des din felul în care sunt făcuți: nări strâmte, un văl al palatului prea lung, o trahee îngustă. Mulți oameni cred că e „normal pentru rasă”. E frecvent la rasa asta, dar câinele respiră mai greu decât ar trebui. Notează dacă obosește repede pe plimbare, dacă se sufocă vara, dacă doarme cu capul sprijinit pe ceva sau dacă se trezește brusc din somn. Kilogramele în plus fac totul mai rău.
Rămâi calm și vorbește-i încet. Îi poți masa ușor gâtul de sus în jos sau îi poți acoperi nările cu degetele o secundă-două, ca să înghită; de obicei înghițitul oprește reflexul. Dacă are zgardă, i-o desfaci. Nu-l lua brusc în brațe și nu-i băga degetele în gură. Cele mai multe episoade se termină singure în câteva secunde, orice ai face tu.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt. Răspunsurile sunt orientative: decizia o ia medicul veterinar curant, după consult.
Un reflex al nasului și al gâtului, pe care medicii îl mai numesc respirație paroxistică. Câinele trage aer pe nas repede și zgomotos, în reprize, stând pe loc cu gâtul întins și coatele depărtate. Pare că se sufocă, dar aerul intră. Trece în câteva secunde, cel mult un minut-două, iar imediat după câinele e normal.
De obicei nu. Problema e că alte lucruri seamănă cu el: traheea care se turtește la câinii mici, un spic de iarbă în nas, căile respiratorii înguste ale raselor cu bot scurt, bolile nasului la câinii bătrâni. Dacă episoadele se îndesesc, se lungesc sau vin cu sânge, scurgeri ori gingii vinete, mergi la medic cu filmul.
Rămâi calm și vorbește-i încet. Masează-i ușor gâtul de sus în jos sau acoperă-i nările o secundă-două ca să înghită; înghițitul oprește de obicei reflexul. Desfă-i zgarda. Nu-i băga degetele în gât. Filmează pentru medic, mai ales dacă e primul episod sau dacă arată altfel decât de obicei.
La câinii cu bot normal, sforăitul în somn adânc e de obicei inofensiv. La mopși, buldogi și alte rase cu bot scurt, sforăitul, mai ales cel din timpul zilei, vine des din nări strâmte și un văl al palatului prea lung, care îi îngreunează respirația. Kilogramele în plus îl agravează. Un consult arată cât de înguste sunt căile respiratorii.
Dacă a început brusc după o plimbare prin iarbă înaltă, cu strănuturi violente, labă la nas sau scurgere dintr-o singură nară, poate fi un spic de iarbă intrat în nas. Spicele merg doar înainte și nu ies singure. Mergi la medicul veterinar în aceeași zi și nu încerca să-l scoți tu.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Tuse ca de gâscă după pensiune, tuse noaptea la un câine bătrân, strănut în rafale după câmp. Trei sunete, trei direcții și un singur prim pas: filmezi.
Scutură capul brusc după iarba uscată, strănută în rafale, ține un ochi închis. Spicul de iarbă merge doar înainte, așa că primele ore contează mult.
A dormit toată seara, în cameră e răcoare și acum gâfâie lângă pat. Un minut în care îi numeri respirațiile în somn îți spune mai mult decât orice căutare.
Nu-i mai simți coastele, talia a dispărut, gâfâie după trei etaje. Grăsimea se adună încet și de aproape n-o vezi, dar cu mâinile o găsești în două minute.
Noi lucrăm cu comportamentul câinelui, nu cu sănătatea lui. Pentru orice semn descris aici, programează un consult la medicul veterinar curant; în pagina serviciilor conexe găsești cum alegi un cabinet.