Câinele gâfâie sau respiră repede: când e normal și când mergi la veterinar?

E unsprezece noaptea, în cameră e răcoare, câinele a dormit toată seara și totuși acum stă în fund lângă pat și gâfâie cu limba afară, ca după o alergare. Sau câinele tău bătrân doarme și îi vezi flancul ridicându-se repede, mult mai repede decât ți-l aminteai. Sau ai un buldog francez care sforăie și respiră zgomotos după numai cinci minute de plimbare. Câinele se răcorește gâfâind, deci de cele mai multe ori n-ai de ce să te sperii. Ce merită să știi e diferența dintre gâfâitul de după alergare și cel de la unsprezece noaptea, ce numeri acasă ca s-o vezi și ce semne te trimit direct la medicul veterinar.

Semne de alarmă: când suni azi

Unele probleme de respirație sunt urgențe în care contează minutele. Pleci spre un cabinet deschis și suni din drum dacă vezi:

• gingii sau limbă albastre, vinete, cenușii sau foarte palide;
• respiră cu gâtul întins și coatele depărtate de piept și nu se poate culca, sau se culcă doar pe piept;
• efort mare din burtă la fiecare respirație, nări care se umflă, gura larg deschisă chiar în repaus;
• un zgomot puternic la inspirație (un șuierat sau un horcăit pe care nu-l avea);
• gâfâit după căldură sau după efort pe cald, cu salivă groasă, mers nesigur, vomă (lovitura de căldură ucide repede);
• burtă umflată și tare, neliniște, încercări de vomă fără rezultat, mai ales la rasele mari cu piept adânc (dilatația și torsiunea stomacului);
• gâfâit brusc după ce a mâncat ceva, cu tremur, salivă multă sau agitație (posibilă otrăvire);
• leșin, prăbușire, tuse cu spumă rozalie;
• la un câine știut cu boală de inimă, o frecvență a respirației în somn care crește și rămâne sus.

Dacă nu vezi nimic din listă, dar câinele gâfâie în repaus, în răcoare, de câteva zile, suni la medic în aceeași zi și faci programare.

Ce urmărești și notezi acasă

Numeri respirațiile în somn. Nimic din ce poți face acasă nu e mai util, și durează un minut. Când doarme liniștit (nu visează, nu mișcă din lăbuțe), numeri de câte ori se ridică pieptul în 30 de secunde și înmulțești cu doi. La cei mai mulți câini sănătoși ies sub 30 de respirații pe minut în somn, de obicei între 15 și 25. Dacă cifra trece constant de 30–35 sau crește de la o seară la alta, suni medicul. Cardiologii le cer exact asta, zilnic, proprietarilor de câini cu boli de inimă, pentru că cifra crește des cu câteva zile înaintea unei crize.

Ajută mult să știi cifra lui de acum, cât e sănătos. Numeri de două-trei ori pe săptămână, câteva săptămâni, și notezi în telefon, cu data. Unii câini respiră în somn de 14 ori pe minut, alții de 24, și amândoi sunt în regulă. Te interesează schimbarea. Un câine care avea 16 și acum are 32 îți transmite ceva, chiar dacă 32 nu sună a mult. Telefonul te ajută și la numărat: pornești cronometrul și atingi ecranul la fiecare ridicare a pieptului, iar aplicațiile făcute pentru asta îți dau direct cifra.

Contextul. Gâfâie după plimbare, la căldură, în mașină, la veterinar, când vin musafiri, la artificii? Atunci e de obicei căldură, efort sau emoție, și se oprește în 10–15 minute după ce a trecut motivul. Gâfâie noaptea, în răcoare, fără motiv, ore în șir? Notezi ora și îl filmezi.

Filmarea. Un clip de 30 de secunde cu câinele respirând, filmat din lateral, cu tot corpul în cadru, spune mai mult decât orice descriere. Multe probleme dispar la cabinet, de emoție.

Gingiile. Ridici buza și apeși ușor cu degetul pe gingie. Culoarea normală e roz, iar după ce iei degetul rozul revine în mai puțin de două secunde.

Ce auzi. Sforăie și când e treaz? Face zgomot când trage aer, mai ales la efort? Lătratul s-a schimbat, a devenit răgușit? Tușește?

Alte semne. Bea mai mult, mănâncă mai mult, are burta lăsată (boala Cushing dă des gâfâit). Șchiopătează, se ridică greu, nu-și găsește locul (și durerea dă gâfâit). Slăbește, obosește repede.

Cauze frecvente, ca orientare

Ce verifică medicul veterinar

1. Cum e acum. Dacă respiră greu, medicul îl stabilizează întâi: oxigen, liniște, iar examinările lungi așteaptă până se calmează. Un câine care se sufocă nu e întins pe masă pentru radiografii.
2. Examenul clinic. Culoarea gingiilor, temperatura, inima și plămânii ascultați, burta palpată, căutarea durerii.
3. Filmarea și cifrele tale de acasă. I le arăți.
4. Radiografii ale toracelui, pentru plămâni, inimă și lichid în piept.
5. Ecografia inimii, dacă se aude un suflu sau inima pare mărită.
6. Analize de sânge, pentru anemie, infecție, probleme hormonale.
7. Examinarea laringelui, sub sedare ușoară, la câinii mari și bătrâni cu respirație zgomotoasă.
8. Evaluarea căilor respiratorii la rasele cu bot scurt: nări, palat, uneori cu discuția despre o operație care lărgește nările și scurtează palatul moale.

Tratamentul depinde în întregime de cauză și îl stabilește medicul. Dacă e vorba de inimă, îl întrebi la ce frecvență a respirației în somn trebuie să suni sau să revii.

Ce nu faci acasă

• Nu-i dai calmante sau medicamente de la tine ca să se liniștească. Unele încetinesc respirația, altele scad tensiunea și pot face dintr-o problemă de inimă sau de plămâni o criză.
• Nu-l înfășori în prosoape ude și nu pui gheață pe el la lovitura de căldură. Prosopul ud se încălzește în două minute și ține căldura înăuntru. Îl uzi din belșug cu apă rece de la robinet, pe tot corpul, mereu cu apă proaspătă, îl pui în curent și pleci spre cabinet. Pașii pe larg sunt pe pagina noastră despre lovitura de căldură.
• Nu-l scoți la o plimbare lungă „să se descarce” când gâfâie fără motiv. Efortul agravează aproape toate cauzele de mai sus.
• Nu folosești zgarda la un câine care respiră zgomotos sau la rasele cu bot scurt. Treci pe ham, care nu apasă pe gât.
• Nu-l lași în mașină nici cinci minute, nici la umbră, nici cu geamul întredeschis. În mașină căldura urcă în câteva minute.
• Nu aștepți o săptămână dacă frecvența respirației în somn e mare câteva seri la rând. Când e vorba de inimă, timpul contează.
• Nu-l forțezi să se întindă sau să stea în brațe când respiră greu. Îl lași în poziția pe care o alege; de obicei în ea respiră cel mai ușor.

Vara, la antrenament și la plimbare

Vara lucrăm doar dimineața devreme și seara, cu pauze la umbră și apă după fiecare urmă. Pentru câinii cu bot scurt și pentru cei bătrâni, o zi de caniculă e o zi de jocuri de nas în casă, pe gresia rece. Un câine care gâfâie cu limba lățită ca o lingură și nu se mai uită la tine a lucrat destul pe ziua aia.

Numărătoarea de un minut în somn, făcută din când în când pe un câine sănătos, îți dă cifra cu care compari în ziua în care chiar contează: o seară de iarnă în care gâfâie în răcoare și nu-ți dai seama dacă e ceva sau nimic.