Sănătate
Nu-i mai simți coastele, talia a dispărut, gâfâie după trei etaje. Grăsimea se adună încet și de aproape n-o vezi, dar cu mâinile o găsești în două minute.
Atenție. Burtă care a crescut în zile, nu în luni, câine gras care gâfâie zgomotos la căldură și nu se liniștește, îngrășare cu apatie și blană rărită, sau burtă umflată cu încercări de a vomita: consult în aceeași zi la medicul veterinar curant, înainte de orice dietă.
Nu căuta răspunsul într-un grup de Facebook, pe TikTok sau pe un forum. Caută un om pregătit pentru asta: medicul veterinar curant al câinelui tău, singurul care îl poate consulta, investiga și trata.
Folosește pagina asta ca să știi ce să observi, ce să notezi și ce să întrebi la consult, nu ca să tratezi acasă. Dacă ai dubii după un consult, cere o a doua părere de la alt medic veterinar sau de la un specialist (dermatolog, internist), nu de la un grup. Iar dacă nu ai încă un medic curant, găsește-l acum, cât câinele e sănătos: cum alegi un cabinet veterinar.
Labradorul tău are șase ani, e sterilizat și la ultimul vaccin a avut 38 de kilograme. Medicul a zis „ar mai putea slăbi puțin” și a trecut mai departe. Sau bichonul tău a devenit, nu știi când, dreptunghiular și gâfâie după trei etaje. Sau ai pus o poză pe internet și cineva a scris dedesubt „ce gras e”. Grăsimea se adună la câini cu câteva sute de grame pe lună, așa că n-o vede cine trăiește cu câinele zi de zi, și e cea mai des întâlnită problemă de nutriție la câinii de companie. Aici afli cum verifici cu mâinile, în două minute, dacă e gras și cât de gras, ce notezi și cu ce pleci de la medicul veterinar curant. Gramajele n-o să le găsești: cantitatea o calculează medicul după greutatea-țintă a câinelui tău, iar dieta de pe internet pentru „un câine de 30 de kilograme” a fost scrisă pentru alt câine.
Kilogramele în plus nu sunt o urgență. S-au strâns în luni și pleacă tot în luni. Unele lucruri care arată a „s-a îngrășat” sunt însă altceva, și ele nu așteaptă:
Pentru tot restul, faci o programare la medic săptămâna asta.
Cântarul singur spune puțin, pentru că nu știi care e greutatea ideală a câinelui tău; cifra din fișa rasei e o medie. Ce spune ceva e scorul de condiție corporală. Îl faci cu mâinile și cu ochii, în două minute, o dată pe lună.
Coastele. Pui palmele pe laturile pieptului, cu degetele spre coadă, și apeși ușor, ca la o mângâiere. La un câine cu greutate bună simți fiecare coastă sub un strat subțire, cam cum simți oasele degetelor când îți treci mâna peste dosul celeilalte palme. Dacă le simți doar când apeși, ca prin pernița palmei, e supraponderal. Dacă nu le simți deloc, e obez. Coastele care se văd de la distanță înseamnă un câine slab.
Talia, de sus. Stai în picioare deasupra lui și te uiți în jos. După coaste trebuie să se vadă o îngustare, o „talie”, înainte de șolduri. Fără ea, corpul e un dreptunghi sau, mai rău, un oval. La câinii cu blană lungă pipăi, pentru că blana ascunde.
Burta, din lateral. Te lași pe vine și îl privești din profil. Linia burții trebuie să urce de la coaste spre picioarele din spate. Dacă e dreaptă sau atârnă, e grăsime.
Baza cozii și spatele. La un câine gras se strâng perne de grăsime la baza cozii, pe șolduri și peste umeri. Coloana trebuie s-o simți ușor sub degete, fără să iasă în afară.
Scorul. Medicii veterinari folosesc o scară de la 1 la 9. 4–5 e ideal, 6–7 supraponderal, 8–9 obez. Fiecare punct peste 5 înseamnă, aproximativ, 10% peste greutatea ideală, deci un câine cu scorul 7 cântărește cu vreo 20% mai mult decât ar trebui. Notezi scorul lunar, lângă greutate.
Pozele. De sus și din profil, în picioare, pe aceeași podea, în aceeași lumină, o dată pe lună. Câteva sute de grame în plus pe lună nu se văd când te uiți la câine zilnic. În două poze făcute la șase luni distanță, se văd imediat.
Jurnalul de mâncare, o săptămână. Tot ce intră în câine, cântărit cu cântarul de bucătărie, nu măsurat cu cana: boabele, hrana umedă, recompensele de la antrenament, oasele de ros, resturile de la masă, ce îi dă copilul, ce îi dă vecina, ce găsește pe jos. Scrii și cine i-a dat. Aproape în fiecare casă cu un câine gras există cel puțin două surse de mâncare despre care nu știe toată lumea.
Mișcarea. Cât merge pe zi, în minute, și cum: la pas, în lesă, sau aleargă liber. Cât stă singur. Dacă gâfâie după efort mic, dacă se oprește în timpul plimbării, dacă refuză scările.
| Scor | Coastele | De sus | Din profil |
|---|---|---|---|
| 1–3, slab | Se văd de la distanță, fără strat de grăsime | Talie foarte marcată, șolduri ieșite | Burta trasă mult în sus |
| 4–5, ideal | Se simt ușor, sub un strat subțire | Talie vizibilă după coaste | Burta urcă spre spate |
| 6–7, supraponderal | Se simt doar dacă apeși | Talia abia se ghicește sau lipsește | Burta dreaptă sau puțin lăsată |
| 8–9, obez | Nu se simt | Spate lat, corp oval, perne de grăsime la coadă | Burta atârnă, câinele se leagănă când merge |
Scorul e același pentru un chihuahua și pentru un dog german, și de aceea folosește mai mult decât kilogramele.
Pentru cine vrea cifre: în singurul studiu care a urmărit toată viața două grupuri de labradori hrăniți diferit, câinii ținuți supli au trăit în medie cu aproape doi ani mai mult și au făcut artroză mai târziu. Niciun alt lucru pe care îl faci acasă nu are un efect atât de mare asupra cât trăiește câinele.
Dimineața cântărești porția zilei și o pui într-un borcan. Din el vin cele două mese și toate bucățelele cu care îl lauzi peste zi. Lauda, joaca și mângâierile n-au calorii, așa că pe ele le dai din belșug. Măcar la o masă, boabele nu mai stau în castron: le ascunzi prin casă, în jucării de umplut sau într-un prosop rulat. Zece minute de căutat îl obosesc mai mult decât zece minute de mers, iar o masă de cinci minute ține o jumătate de oră. Plimbarea de dimineață e cu zece minute mai lungă decât săptămâna trecută. Seara, un joc de căutare prin casă. O dată la două săptămâni, cântarul din baie, la aceeași oră, înainte de masă. La antrenamentele noastre, câinii grași obosesc primii pe urmă și își revin ultimii din gâfâit, iar handlerii lor văd diferența după primele luni de plan.
Un câine suplu trăiește mai mult, se mișcă mai bine și ajunge mai rar la medic, și totul depinde de cine ține cântarul de bucătărie. Dacă n-ai un medic veterinar curant care să-ți calculeze greutatea-țintă, pagina noastră despre serviciile conexe te ajută să alegi un cabinet.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt. Răspunsurile sunt orientative: decizia o ia medicul veterinar curant, după consult.
Cu mâinile, mai mult decât cu cântarul. Îi treci palmele peste coaste: la un câine cu greutate bună le simți pe fiecare sub un strat subțire, ca oasele de pe dosul mâinii tale. Dacă le simți doar apăsând, e supraponderal; dacă nu le simți, e obez. De sus trebuie să i se vadă talia după coaste, iar din profil burta trebuie să urce spre picioarele din spate.
Între 1 și 2% din greutatea lui: la un câine de 30 de kilograme, 300–600 de grame pe săptămână. Mai repede înseamnă mușchi pierduți și carențe, iar kilogramele revin. Un câine cu 20% peste ideal are nevoie de trei-patru luni, cu recântăriri la două-patru săptămâni la medicul veterinar curant și mici ajustări ale rației când cântarul stă pe loc.
După sterilizare nevoia de energie scade cu aproximativ o cincime, iar pofta de mâncare crește, așa că aceeași porție ca înainte îl îngrașă. Rezolvarea e în porție: îi ceri medicului să recalculeze rația după greutatea-țintă, cântărești boabele, scazi recompensele din porție și lungești plimbările. Câinii sterilizați ținuți așa rămân supli toată viața.
Ce stabilește medicul veterinar curant, în cantitatea pe care o calculează după greutatea-țintă. Unui câine cu mult de slăbit îi recomandă de obicei o hrană pentru slăbit, care taie caloriile fără să taie proteinele și vitaminele; unuia cu puțin de slăbit, uneori doar rația scăzută și recompensele înlocuite cu legume crude. În ambele cazuri cântărești tot, nu măsori cu cana.
Mai multă decât acum, dar crescută treptat, pentru că articulațiile și inima lui duc deja greutate în plus. Începi cu plimbările obișnuite lungite cu zece minute, la pas, și adaugi câte zece minute pe săptămână. Alergatul, săriturile și efortul pe caniculă așteaptă până scade scorul. Jocurile în care își caută mâncarea prin casă îl obosesc mult fără să-i forțeze articulațiile.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Se ridică în două reprize, refuză scările, aleargă ca un iepure. Durerea de articulații se vede în ce nu mai face câinele, cu mult înainte să scâncească.
Roade, latră, aleargă prin casă la zece seara și tot nu e obosit. Un câine cu prea multă energie se obosește cu capul, iar diferența se vede în câteva zile.
Laba pusă doar pe vârf după antrenament, ridicatul greu dimineața, piciorul ținut în aer. Trei grade de grabă, iar niciunul nu se rezolvă cu o pastilă din dulapul tău.
Umblă noaptea, rămâne cu nasul în colț, așteaptă la partea greșită a ușii, face pipi în casă. O parte e vârsta. O altă parte se tratează.
Noi lucrăm cu comportamentul câinelui, nu cu sănătatea lui. Pentru orice semn descris aici, programează un consult la medicul veterinar curant; în pagina serviciilor conexe găsești cum alegi un cabinet.