Câinele șchiopătează: ce poate fi și când mergi la veterinar?

Câinele coboară din mașină după antrenament și pune laba din față doar pe vârf, ca și cum asfaltul ar lipi. Altă poveste: de două săptămâni labradorul de șase ani se ridică greu dimineața, șchiopătează de un picior din spate la primii pași și după cinci minute „se dezmorțește”, așa că ți-ai zis că o să treacă. A treia: nu calcă deloc pe un picior, îl ține în aer și scâncește când îl atingi.

Trei situații, trei grade de grabă. Prima e de cele mai multe ori un ciob sau un ghimpe în pernuță, pe care îl găsești tu în două minute. A doua cere un consult programat, nu peste o lună. A treia cere medicul azi. Mai jos ai ce verifici acasă, cum îți dai seama de care picior șchiopătează un câine care pare să șchiopăteze „de peste tot”, ce face medicul veterinar curant și, mai ales, ce nu-i dai pentru durere.

Când nu mai aștepți până mâine?

• nu calcă deloc pe picior, îl ține ridicat și așa e de peste o oră; sau a început să șchiopăteze după o căzătură, o săritură, o mașină, o încăierare cu alt câine;
• piciorul stă într-o poziție nefirească, e umflat, se mișcă unde n-ar trebui sau se aude ceva când îl mișcă;
• are o rană deschisă, o sângerare care nu se oprește în câteva minute de apăsare sau i se vede osul;
• o articulație e umflată și caldă, iar câinele are febră și e apatic; ori șchiopătatul trece de pe un picior pe altul (boli transmise de căpușe, boli imune);
• un pui începe brusc să șchiopăteze și plânge. Oasele puilor se rup ușor, și altfel decât la adulți;
• un câine mare, trecut de șapte ani, șchiopătează de câteva săptămâni de un picior din față, tot mai rău, iar locul de deasupra încheieturii sau de lângă umăr e umflat și dureros. Unele tumori osoase arată așa, și timpul contează;
• nu se poate ridica din spate, își târăște picioarele din spate, nu simte când îl ciupești de degete, nu mai face pipi. E coloana, și e o urgență de ore;
• șchiopătează, iar piciorul e rece și palid și nu-i simți pulsul. E rar, dar e urgență;
• ia deja medicamente pentru durere și șchiopătatul se agravează;
• are între degete o umflătură cu o găurică, sau un deget umflat și roșu, cu unghia strâmbă.

Ce verifici și ce notezi acasă

De care picior șchiopătează

Pare simplu. Nu e. Un câine care șchiopătează din față lasă capul în jos când calcă pe piciorul sănătos și îl ridică atunci când calcă pe cel care îl doare: capul sare în sus exact pe laba bolnavă. Când e vorba de un picior din spate, coboară șoldul pe partea sănătoasă, iar pe partea dureroasă ridică șoldul și scurtează pasul. Des își mută greutatea în față, așa că pare să aibă ceva și la picioarele din față.

Filmează-l la pas și la trap, pe o suprafață tare, din față, din spate și din lateral. În douăzeci de secunde de film medicul vede ce nu poate reproduce la cabinet, unde câinele, plin de adrenalină, merge perfect.

Când șchiopătează

La primii pași după odihnă, după care merge mai bine: tipic pentru artroză. Tot timpul: tipic pentru o leziune proaspătă. După efort: tipic pentru un ligament sau o articulație care se strică încet. Doar pe anumite suprafețe: pernuțele. Doar pe scări sau la urcatul în mașină.

Cât de tare

De la „ceva nu e în regulă cu mersul” până la „nu pune laba jos deloc”. Dă-i o notă de la 1 la 5, în fiecare zi, cam la aceeași oră.

Laba, de aproape

O întorci spre lumină. La pernuțe cauți tăieturi, crăpături, arsuri (asfaltul din iulie), un ciob sau un ghimpe, o pietricică prinsă între ele. La degete cauți umflături, roșeață, o unghie ruptă sau crescută în pernuță, un spic între degete. Compari cu cealaltă labă: e mai caldă, mai groasă? Apeși ușor pe fiecare deget și te uiți cum reacționează.

Tot piciorul

Treci cu palma încet, de jos în sus, pe ambele picioare, și compari. Cauți căldură, umflătură, un loc la care se trage sau întoarce capul spre tine. Articulațiile nu le forțezi. Dacă îl doare la o apăsare ușoară, ai aflat ce voiai.

Ce s-a întâmplat înainte

Ce a făcut în ultimele 48 de ore: a sărit din mașină, s-a jucat dur, a alergat după minge pe teren tare, a stat în frig și ud, a făcut o plimbare mult mai lungă decât de obicei. Căzături. Căpușe în ultimele săptămâni. Vârsta, greutatea (kilogramele în plus apasă direct pe articulații), rasa, pentru că unele au în familie probleme de șold, de cot sau de rotulă. Operații vechi, alte episoade de șchiopătat pe același picior.

Restul

Notezi dacă are febră sau e apatic, cum mănâncă, dacă i s-au umflat și alte articulații și dacă a slăbit în ultima vreme.

Pe pistă, când un câine începe să șchiopăteze pe urmă, ne oprim. Nu e nicio vitejie să termine urma; mirosul e acolo și mâine. De cele mai multe ori e o pernuță tăiată într-un ciob ascuns într-un tufiș, pe care omul lui o găsește la mașină. Uneori e primul semn al unui ligament care cedează încet, iar atunci îl ducem la medic înainte să cedeze de tot.

Ce vezi și la ce se gândește medicul întâi

Ce verifică medicul veterinar

1. Întrebările și filmul tău.
2. Mersul, la pas și la trap, pe hol sau afară, din mai multe unghiuri, uneori pe scări.
3. Pipăie și mișcă pe rând fiecare articulație și fiecare os, pe ambele părți, de la degete în sus, cu teste speciale pentru ligamentul încrucișat, pentru rotulă, pentru șold. Se uită la pernuțe și între degete, apoi la coloană. Un câine care are dureri sau e încordat „ține” piciorul și nu se simte nimic, așa că uneori examenul complet se face sub sedare.
4. Un examen neurologic, dacă semnele duc spre coloană: reflexele, poziția labelor, cât simte la degete.
5. Radiografii, de obicei sub sedare, ca să poată fi poziționat corect. Se face la articulația bănuită și des și la cea de pe partea cealaltă, pentru comparație. Ligamentele și cartilajul nu se văd pe radiografie, de aceea baza rămâne examenul cu mâinile, iar radiografia confirmă sau exclude.
6. Alte investigații, la nevoie: analize de sânge (inflamație, boli transmise de căpușe), lichid scos cu acul din articulație, ecografie de tendoane, tomografie sau RMN, artroscopie (o cameră mică introdusă în articulație).
7. Planul, după cauză. Pernuța sau unghia se curăță și se pansează, iar câinele stă în repaus. La o întindere urmează câteva săptămâni de repaus strict, în lesă, cu control. Ligamentul încrucișat se operează la cei mai mulți câini de talie medie și mare; la cei mici se încearcă uneori tratamentul fără operație. Decizia o luați împreună cu medicul, după radiografii. Rotula, după gradul ei, merge de la urmărire până la operație. Artroza cere greutatea adusă la normal, mișcare regulată și moderată pe teren moale, fizioterapie și un tratament pentru durere prescris și urmărit de medic, pe termen lung. O tumoră cere diagnostic repede și o discuție despre opțiuni cu un medic specializat în cancer.

Întreabă cât ține repausul și ce înseamnă el concret. De obicei: lesă scurtă pentru nevoi, fără scări, fără sărituri pe canapea, fără joacă. Și când e controlul.

Ce nu faci acasă

• Nu-i dai niciun medicament de-al tău pentru durere. Niciunul. Unele îi distrug stomacul și rinichii la doze pe care tu le-ai crede mici, altele îi atacă ficatul. E una dintre cele mai frecvente intoxicații cu medicamente la câini, și vine din dragoste.
• Nu-i dai medicamentul veterinar al altui câine, sau ce a rămas de la o problemă veche, fără medic. Doza și riscurile au fost calculate pentru câinele de atunci, cântărit atunci.
• Nu-l lași „să se descurce singur” cu plimbări obișnuite, minge, joacă. Un ligament rupt parțial cedează de tot, o fisură devine fractură.
• Nu-l masezi, nu-i „pui piciorul la loc”, nu-l tragi de picior.
• Nu improvizezi atele din carton și bandă adezivă. O atelă pusă greșit face mai mult rău decât niciuna. Dacă piciorul e deformat, îl ții cât mai nemișcat, cu câinele pe o pătură, și pleci.
• Nu pui căldură pe o articulație caldă și umflată. În primele ore după o entorsă evidentă poți pune gheață înfășurată într-un prosop, zece minute, dacă o acceptă. Restul îl discuți cu medicul.
• Nu amâni consultul câinelui bătrân pe motiv că „e vârsta”. Artroza doare, iar durerea se tratează.
• Nu-l lași gras. Fiecare kilogram în plus apasă pe articulații. Dacă are kilograme în plus, e primul lucru de discutat la consult, înaintea oricărui tratament.
• Nu scoți tu spicul intrat sub piele între degete. Se rupe și migrează.
• Nu-l lași să-și lingă rana sau pansamentul.
• Nu aștepți cu un câine care nu se mai ridică din spate sau nu mai face pipi.

Cum arată de fapt repausul

Repausul nu înseamnă să stea în casă și să sară pe canapea de douăzeci de ori pe zi. Înseamnă cinci minute în lesă scurtă pentru nevoi, pe teren plat. Fără scări (îl cari în brațe, dacă poți), fără joacă cu alți câini, fără minge. Canapeaua și patul le blochezi sau pui o rampă.

Pentru un câine tânăr e greu, așa că îi dai de lucru nasului. Îi ascunzi mâncarea prin cameră, îi dai ceva de ros, îl pui să caute zece minute bucățele bune, fără alergat. Un cap obosit stă liniștit, iar piciorul are timp să se vindece.

Un câine care șchiopătează îți spune singurul lucru pe care îl poate spune. Nota zilnică și filmul de douăzeci de secunde fac din „șchiopătează de o vreme” ceva cu care medicul poate lucra. Dacă nu ai încă un medic veterinar curant, pagina noastră despre serviciile conexe îți spune cum alegi un cabinet. Pentru câinii mari, un ortoped în apropiere e un câștig.