Ruptură de ligament încrucișat la câine: cum o recunoști și ce urmează?

A fugit după minge, a frânat brusc pe iarbă, a scâncit o dată, iar de atunci ține piciorul din spate ridicat sau abia îl atinge de pământ cu vârful. La alți câini n-a existat niciun moment anume. De câteva săptămâni șchiopătează după plimbările lungi, se ridică greu dimineața, iar când stă jos ține un picior întins într-o parte, în loc să-l strângă sub el ca înainte. Ruptura ligamentului încrucișat cranial (echivalentul ligamentului încrucișat anterior de la om) e una dintre cele mai frecvente cauze de șchiopătat la picioarele din spate ale câinilor. Lumea se gândește la fotbaliști și la o lovitură. La cei mai mulți câini, ligamentul cedează după o slăbire lentă, de luni de zile. Mai jos ai ce să urmărești și să notezi, la ce să te aștepți la consult și cum să nu strici genunchiul mai rău până atunci.

Semne de alarmă: când suni azi

Un șchiopătat nu e automat o urgență. Câteva situații cer totuși un telefon azi la medicul veterinar curant:

• nu pune deloc piciorul jos, nici după o oră de odihnă;
• genunchiul e vizibil umflat, cald, sau câinele țipă când îl atingi;
• șchiopătatul a început după o căzătură, un accident sau o lovitură de mașină, chiar dacă pare că i-a trecut;
• șchiopătează pe ambele picioare din spate, se ridică foarte greu sau nu se mai ridică deloc;
• piciorul stă într-un unghi ciudat, sau auzi și simți un clic la fiecare pas;
• are și febră, e apatic sau nu mănâncă;
• un câine cu probleme vechi la genunchi șchiopătează brusc mult mai rău.

Dacă atinge pământul cu vârful piciorului, dar se mișcă, mănâncă și nu pare să sufere tare, consultul se poate programa în zilele următoare. Până atunci, odihnă strictă.

Ce urmărești și notezi acasă

Filmarea. Pe teren drept, la pas, de la 5–10 metri: din spate, din față și din lateral. Apoi la trap, dacă poate. Pe ecran, medicul vede lucruri care la cabinet se pierd, pentru că acolo câinele e emoționat și merge altfel.

Cum stă jos. Îi ceri să stea și te uiți din spate. Un câine cu genunchii sănătoși își strânge sub el ambele picioare din spate, simetric. Unul cu ligamentul rupt ține des piciorul bolnav puțin întins într-o parte, pentru că nu poate îndoi genunchiul până la capăt fără durere. E un indiciu, nu un diagnostic.

Cum a început. A existat un moment anume (o frână, o săritură, o alunecare)? Sau șchiopătează când da, când nu, de câteva săptămâni, mai ales după efort? Pentru medic, a doua poveste e cea mai des întâlnită.

Când e mai rău. Dimineața, după odihnă lungă? După plimbare? Pe scări, la săritul în mașină sau pe canapea?

Mușchii coapsei. Pui mâinile pe ambele coapse, în același loc. După câteva săptămâni, coapsa piciorului dureros e de multe ori vizibil mai subțire, pentru că o folosește mai puțin.

Piciorul celălalt. Te uiți la el cu aceeași atenție. La mulți câini, și ligamentul celuilalt genunchi începe să cedeze în lunile sau anii care urmează.

Restul. Vârsta, greutatea (îl cântărești), rasa, dacă e sterilizat sau castrat, dacă a mai șchiopătat vreodată.

Ce altceva poate fi

Înainte de toate te uiți la labă: unghiile, perniuțele, spațiul dintre degete. Un ghimpe sau o tăietură dau un șchiopătat la fel de spectaculos și se rezolvă în câteva minute.

Ce verifică medicul veterinar

1. Mersul, la pas și la trap, pe hol sau afară. Aici filmarea ta ajută mult.
2. Tot piciorul, pipăit, de la labă la șold, ca să excludă alte cauze. Genunchiul afectat e des umflat pe partea dinăuntru și are lichid în articulație.
3. Testul sertarului și testul de împingere a tibiei. Medicul ține osul coapsei cu o mână și tibia cu cealaltă și verifică dacă tibia alunecă înainte. Dacă ligamentul e rupt, alunecă. La câinii mari, musculoși sau încordați, testul se face des sub sedare; altfel mușchii țin genunchiul strâns și rezultatul iese fals negativ.
4. Radiografii ale genunchiului și, de obicei, și ale celuilalt. Ligamentul nu apare pe radiografie, dar se văd lichidul din articulație și artroza care începe, și se pot exclude alte cauze.
5. Ecografie, tomografie sau artroscopie, uneori, la rupturile parțiale sau pentru menisc. Meniscul, cartilajul din genunchi, se rupe des odată cu ligamentul și doare mult.
6. Decizia. Pentru cei mai mulți câini de talie medie și mare, recomandarea obișnuită e operația, care stabilizează genunchiul. Tehnicile sunt mai multe, iar medicul sau chirurgul ortoped îți explică de ce o alege pe una pentru câinele tău. La câinii mici și ușori se poate încerca uneori tratamentul fără operație: repaus strict, slăbire, recuperare. Medicul îți spune dacă e o variantă reală pentru al tău.
7. Recuperarea. După operație urmează câteva luni de mișcare controlată: plimbări scurte în lesă, lungite treptat, fără alergat și sărituri, cu exerciții de recuperare acasă sau la un kinetoterapeut veterinar. Mulți câini se întorc la viața de dinainte, inclusiv la sport, dacă recuperarea e respectată.

Întreabă și de celălalt genunchi: ce semne urmărești și cum îl ferești de încărcare.

Ce nu faci acasă

• Fără alergat, sărituri și scări până la diagnostic. Orice alergare pe un ligament rupt poate rupe și meniscul.
• Fără plimbări lungi „ca să se dezmorțească”. Câteva ieșiri scurte, în lesă, doar pentru nevoi, pe teren drept.
• Fără medicamente de durere de om. Sunt toxice pentru câini. Dacă îl doare, medicul îi dă ce e potrivit și sigur pentru el.
• Fără masaj energic și fără să-i manevrezi genunchiul ca să vezi unde îl doare.
• Fără orteză de genunchi luată singur de pe internet. Unele ajută, dar puse prost fac rău; se aleg împreună cu medicul.
• Fără suprafețe alunecoase neacoperite. Pe gresie și parchet alunecă exact cu piciorul care îl doare, așa că pui covoare.
• Fără kilograme în plus cât stă mai mult în casă. Fiecare kilogram apasă pe ambii genunchi. Scazi porția, nu mișcarea controlată.
• Fără luni de așteptare ca să treacă singur, la un câine mare care șchiopătează. Cu cât merge mai mult pe un genunchi instabil, cu atât artroza e mai avansată în ziua operației.

Dacă faceți sport cu el

Ruptura de ligament apare des la câinii activi, de multe ori pe un genunchi care slăbea de mult. Ce îl ajută: greutatea ținută la limita de jos a normalului, câteva minute de încălzire înainte de alergat sau de sport, mai puține frâne bruște pe gresie și pe iarbă udă, mușchi întăriți prin plimbări în pantă și pe teren variat. În mantrailing câinele trage în ham, dar face rar întoarceri bruște. Un câine operat se poate întoarce pe urmă după recuperare, cu acordul medicului și cu urme scurte la început.