Atenție. Câinele nu pune deloc piciorul jos de câteva ore, genunchiul e umflat sau cald, șchiopătează din ambele picioare din spate ori șchiopătatul a rămas după o săritură: sună azi la medicul veterinar curant. Nu-i da medicamente de om pentru durere.
Ai văzut ceva diferit la câinele tău? Mergi direct la medicul lui.
Nu căuta răspunsul într-un grup de Facebook, pe TikTok sau pe un forum. Caută un om pregătit pentru asta: medicul veterinar curant al câinelui tău, singurul care îl poate consulta, investiga și trata.
- Același semn, zeci de cauze. Un câine care vomită poate să fi mâncat iarbă sau poate avea un obiect blocat în intestin. Din două rânduri scrise de tine nimeni nu poate ști care din ele e. Medicul îl palpează, îi ia temperatura, îi face analize.
- Nimeni de pe internet nu vede câinele tău. Vede o poză și o poveste. Diagnosticul vine din consult și din investigații, nu din asemănarea cu câinele altcuiva.
- În grupuri răspund cei cărora „le-a trecut de la sine”. Cei la care s-a terminat prost rareori mai scriu. Ce citești acolo e o selecție, nu o statistică.
- Dozele se calculează după greutate și specie. Medicamente de om care par inofensive, paracetamolul sau ibuprofenul, sunt toxice pentru câini. „Eu i-am dat jumătate de pastilă” e cel mai periculos sfat pe care îl poți primi.
- Orele contează. La o torsiune de stomac, la o intoxicație sau la un blocaj urinar, timpul petrecut întrebând online e exact timpul care decide rezultatul.
- Medicul răspunde de ce spune. Are fișa câinelui, istoricul, vaccinurile, tratamentele de până acum. Un cont anonim nu are nimic din toate astea și nu răspunde pentru nimic.
Folosește pagina asta ca să știi ce să observi, ce să notezi și ce să întrebi la consult, nu ca să tratezi acasă. Dacă ai dubii după un consult, cere o a doua părere de la alt medic veterinar sau de la un specialist (dermatolog, internist), nu de la un grup. Iar dacă nu ai încă un medic curant, găsește-l acum, cât câinele e sănătos: cum alegi un cabinet veterinar.
Yorkshire-ul tău de trei ani aleargă prin parc și deodată ridică un picior din spate și face câțiva pași în trei picioare, ca un copil care sare șotron. Apoi pune piciorul jos și merge mai departe de parcă nu s-a întâmplat nimic. Povestea se repetă de două-trei ori pe săptămână. Sau la vaccin medicul a zis în treacăt că „are rotula mobilă, gradul doi”, iar tu n-ai apucat să întrebi ce înseamnă. Luxația de rotulă e una dintre cele mai frecvente probleme ortopedice la rasele mici, și foarte des arată exact așa.
Când suni azi la medic
Rotula e osul mic din fața genunchiului. În mod normal alunecă într-un șanț al osului coapsei. La luxație sare din șanț, de obicei spre interior, iar piciorul se blochează câteva secunde sau câțiva pași. Asta singură nu e urgență. Suni în aceeași zi dacă:
- nu mai pune deloc piciorul jos de câteva ore sau țipă când îl atingi;
- genunchiul e umflat, cald sau stă într-o poziție ciudată;
- șchiopătează din ambele picioare din spate, merge cocoșat sau nu se mai poate ridica;
- a început să șchiopăteze după o săritură sau o alunecare și nu-i mai trece în câțiva pași (poate fi o ruptură de ligament, care apare des la genunchii cu rotula instabilă);
- un pui are picioarele din spate vizibil arcuite și merge tot mai greu.
Pentru șchiopătatul scurt, care vine și trece, faci o programare în săptămânile următoare. Nu-l lași ani de zile.
Ce filmezi și notezi acasă
Filmarea
La cabinet câinele e emoționat și merge impecabil. Acasă îl filmezi din spate și din lateral, la pas și la trap, câteva zeci de secunde, pe o suprafață care nu alunecă. Dacă prinzi pe film un episod în care sare într-un picior, ai cea mai bună dovadă.
Jurnalul
- de câte ori pe săptămână sare într-un picior și cât ține;
- care picior (de multe ori sunt amândouă, unul mai rău);
- ce făcea în clipa aia: alerga, se întorcea brusc, cobora de pe canapea, urca scările;
- cum își „repară” piciorul. Unii câini îl întind scurt în spate, ca și cum ar da cu piciorul, iar rotula se pune singură la loc;
- dacă se ridică greu dimineața sau după somn;
- cât cântărește acum.
Ce înseamnă gradele
Medicul îți va spune probabil un grad, de la 1 la 4. Ca să știi ce auzi:
| Grad |
Ce se întâmplă |
Ce vezi de obicei |
| 1 |
Rotula poate fi scoasă din șanț cu mâna, dar revine singură |
De obicei nimic; se găsește la consult |
| 2 |
Rotula sare singură din șanț și revine când câinele întinde piciorul |
Câțiva pași în trei picioare, apoi normal |
| 3 |
Rotula stă mai mult afară; medicul o poate pune la loc cu mâna, dar sare iar |
Șchiopătat des, picioare arcuite, mers ciudat |
| 4 |
Rotula stă tot timpul afară și nu mai poate fi pusă la loc |
Picioare foarte arcuite, mers ghemuit, greutatea lăsată pe față |
Gradul îți spune cât de instabilă e rotula. Cât suferă câinele depinde și de vârstă, de greutate, de cât de bine are mușchii coapsei și de cât de des îi sare rotula.
Ce câini o fac
Rotula care sare spre interior e tipică pentru rasele mici și pitice: yorkshire, chihuahua, pomeranian, pudel toy și pitic, bichon, maltez, shih tzu. Apare și la câinii mari, mai rar. De cele mai multe ori e moștenită, ține de forma oaselor piciorului și se vede încă de la pui.
Ce verifică medicul veterinar
- Istoricul și filmarea. De când, cât de des, care picior, ce face câinele când sare.
- Examenul ortopedic. Pipăie genunchiul cu câinele în picioare și culcat, împinge ușor rotula spre interior și spre exterior și vede cât de ușor iese din șanț și dacă revine. De aici iese gradul. Verifică și ligamentele genunchiului, pentru că ruptura de ligament încrucișat apare mai des la genunchii cu rotula instabilă.
- Restul picioarelor. Șoldurile, celălalt genunchi, coloana. La rasele mici, o durere de șold poate semăna mult cu una de genunchi.
- Radiografiile, pentru forma oaselor și pentru artroză. Înainte de o operație se fac oricum. La câinii cu deformări mari, uneori și o tomografie.
- Planul. Depinde de grad și de cât îl încurcă pe câine.
- La gradele mici, fără șchiopătat des: greutate ținută în frâu, mișcare regulată, mușchi bine lucrați, uneori exerciții de recuperare cu un fizioterapeut veterinar și controale din când în când.
- La gradele mari sau când câinele șchiopătează des ori are dureri, medicul vorbește cu tine despre operație. Operația adâncește șanțul și mută locul în care se prinde rotula. Află de la el ce presupune, cum arată recuperarea de câteva săptămâni și ce rezultate are la câini ca al tău.
- Pentru durere și inflamație, tratamentul îl alege el.
- Controalele. O rotulă instabilă tocește genunchiul în timp și deschide drumul artrozei. Un control pe an, cu greutatea notată, ajută mult.
Întreabă și dacă problema e moștenită în linia câinelui tău. Un câine cu luxație de rotulă n-ar trebui folosit la reproducție.
Ce nu faci acasă
- Nu împinge rotula la loc cu forța. Dacă medicul ți-a arătat cum și piciorul a rămas blocat, o faci cu blândețe. Altfel lași câinele să și-o pună singur la loc.
- Nu-i da calmante de om. Multe sunt toxice pentru câini, chiar în cantități mici.
- Nu-l lăsa să sară de pe canapea sau de pe pat. Săriturile de sus și aterizările pe parchet scot rotula din loc. O rampă sau o treaptă moale schimbă mult.
- Nu-l ține pe parchet lucios. Pune covoare sau fâșii antiderapante prin casă, mai ales pe unde aleargă.
- Nu-l lăsa să se îngrașe. Un kilogram în plus la un câine de patru kilograme înseamnă un sfert din greutatea lui, purtat de aceiași genunchi. Pentru gradele mici, slăbitul e uneori tratamentul care ajută cel mai mult.
- Nu-i opri mișcarea de tot. Mușchii coapsei țin rotula în șanț. Plimbările regulate, în lesă, pe teren variat și în ritmul lui îi fac bine. Îi fac rău sprinturile și întoarcerile bruște, mai ales după o minge aruncată departe.
- Nu pune suplimentele pentru articulații în locul consultului. Pot ajuta pe lângă tratament, dar rotula n-o pun la loc.
- Nu amâna consultul ortopedic pe motiv că „îi trece în câțiva pași”. Fiecare episod roade puțin din cartilaj, iar la zece ani genunchiul poartă toate episoadele de până atunci.
Dacă se ajunge la operație
Recuperarea durează de obicei câteva săptămâni: repaus într-un spațiu mic, plimbări scurte în lesă care se lungesc treptat și, ideal, exerciții cu un fizioterapeut veterinar. Planul exact ți-l dă medicul. Cel mai greu îți va fi să-l ții liniștit în săptămânile în care el se simte deja bine și ar alerga.
Întrebări frecvente
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt. Răspunsurile sunt orientative: decizia o ia medicul veterinar curant, după consult.
Ce este luxația de rotulă la câini?
Rotula e osul mic din fața genunchiului și alunecă în mod normal într-un șanț al osului coapsei. La luxație sare din șanț, de obicei spre interior, iar piciorul se blochează câteva secunde. Câinele face câțiva pași în trei picioare, rotula revine și el merge normal. E frecventă la rasele mici și de obicei moștenită.
Ce înseamnă luxație de rotulă gradul 2?
Rotula sare singură din șanț din când în când și revine când câinele își întinde piciorul. De obicei vezi câțiva pași în trei picioare și apoi mers normal. Mulți câini trăiesc bine cu gradul 2 dacă au greutatea ținută în frâu și mușchi buni. Când șchiopătatul devine des sau dureros, medicul poate aduce vorba de operație.
Luxația de rotulă la câine se operează?
Nu întotdeauna. La gradele mici, fără dureri și fără șchiopătat des, lucrezi de obicei cu greutatea, cu mișcare potrivită și cu controale. La gradele mari sau când câinele șchiopătează des, operația adâncește șanțul și mută locul în care se prinde rotula. Hotărăști împreună cu medicul, după examen și radiografii.
Poate un câine cu luxație de rotulă să alerge și să sară?
Plimbările regulate în lesă și mișcarea pe teren variat îl ajută, pentru că mușchii coapsei țin rotula la locul ei. Săriturile de pe canapea, întoarcerile bruște pe parchet și mingea aruncată departe îl solicită prea mult. O rampă la canapea și covoare antiderapante prin casă schimbă mult.
Ce rase fac luxație de rotulă?
Mai ales rasele mici și pitice: yorkshire, chihuahua, pomeranian, pudel toy și pitic, bichon, maltez, shih tzu. Câinii mari o fac și ei, mai rar. De obicei e moștenită și ține de forma oaselor piciorului, așa că merită să-l întrebi pe crescător dacă părinții au fost verificați.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.