E trei noaptea și te trezește iar zgomotul: câinele se scarpină de zornăie zgarda. Marginile urechilor i s-au îngroșat și au cruste, pe coate și pe genunchi pielea e roșie și fără păr, iar de vreo săptămână te mănâncă și pe tine antebrațele. Sau ai luat un pui de la cineva de la țară și are pete rotunde fără păr în jurul ochilor, dar pe el nu pare să-l deranjeze nimic. În vorbirea de zi cu zi, ambele se cheamă „raie”. Sunt totuși două boli diferite, cu reguli diferite. Mai jos vezi cum le deosebești și ce notezi, ca să ajungi la medicul veterinar cu informațiile care contează. Tratamentul îl alege medicul, după ce vede la microscop ce acarian are câinele.
Când raia nu mai poate aștepta
Raia nu e o urgență cum e o otrăvire. Câteva situații, însă, nu mai așteaptă programarea de săptămâna viitoare:
- câinele se scarpină atât de tare încât nu mai doarme, nu mai mănâncă liniștit și și-a făcut răni care sângerează;
- pe piele sunt zone umede, cu puroi și miros urât, sau cruste groase care se desprind cu sânge;
- e apatic, are febră ori ganglionii de sub maxilar și din spatele genunchilor par umflați (când pielea e infectată pe o suprafață mare, se îmbolnăvește tot câinele);
- un pui sub patru luni slăbește, nu mai crește sau are pielea afectată pe tot corpul;
- în câteva zile, căderea părului s-a întins pe mai multe zone, mai ales la un câine adult care n-a avut niciodată probleme de piele;
- tu sau copiii aveți bubițe care mănâncă pe brațe, pe burtă sau în talie, apărute după ce câinele a început să se scarpine.
În ultimul caz suni și la medicul tău de familie. Raia câinelui trece la om, dar acarianul nu se înmulțește pe pielea noastră, așa că mâncărimea trece de obicei după ce e tratat câinele. Ce faci până atunci îți spune medicul tău.
Ce urmărești și ce notezi acasă
Raia se confirmă la microscop, și uneori nici acolo nu iese din prima. Ce aduci tu la consult scurtează mult drumul.
Unde apare. Fă poze de aproape, la lumina zilei, fiecărei zone afectate: marginile urechilor, coatele, genunchii, burta, ochii, botul, labele. Ține-le într-un album separat și adaugă câte una pe săptămână. Raia sarcoptică pornește aproape mereu de pe marginile urechilor, de pe coate și de pe genunchi. Demodicoza (sau demodecoza, cum o găsești scrisă des) pornește de pe față, mai ales din jurul ochilor, și de pe labe.
Cât îl mănâncă. Numără de câte ori se scarpină într-o seară obișnuită și câte nopți te-a trezit. La raia sarcoptică, mâncărimea vine brusc și e chinuitoare. La demodicoză, câinele aproape nu se scarpină la început. Începe să-l mănânce abia când pielea se infectează.
Testul urechii. Freacă ușor marginea urechii între degete. Dacă imediat începe să dea din piciorul din spate, ca și cum s-ar scărpina în gol, notează. Medicii folosesc reacția asta ca indiciu, pentru că apare des la raia sarcoptică.
Cine mai are. Alți câini din casă, pisici, oameni. Apoi contactul cu vulpi (o curte la marginea pădurii, un câine de vânătoare), cu câini fără stăpân, o pensiune, un adăpost, un pui adus de curând. Vulpile poartă des raie sarcoptică și o lasă în urmă pe unde trec.
Istoricul. Când a început, ce i s-a pus deja pe piele, ce protecție contra puricilor și căpușelor primește și când a primit-o ultima dată, alte boli, ce mănâncă. Dacă a fost deja tratat pentru „alergie” și n-a mers, spune asta primul lucru.
Două boli cu același nume
|
Raia sarcoptică |
Demodicoza (demodecoza) |
| Cine o face |
Un acarian care sapă tuneluri în piele |
Un acarian care trăiește în mod normal în foliculii de păr ai oricărui câine și se înmulțește prea mult |
| Se ia de la alt animal? |
Da, foarte ușor: câini, vulpi, obiecte comune |
Practic nu; puii îl primesc de la mamă în primele zile, ca toți câinii |
| Se ia la om? |
Da, temporar: bubițe care mănâncă |
Nu |
| Unde începe |
Marginile urechilor, coate, genunchi, burtă |
În jurul ochilor, pe bot, pe labe |
| Mâncărime |
Foarte mare, de la început |
Mică sau deloc, până se infectează pielea |
| La cine apare des |
Orice vârstă, după contact |
Pui și adolescenți; la adulți, des ca semn al altei boli |
Tabelul îți dă întrebările bune. Tratamentul nu-l alegi după el. Pielea mai poate mânca din multe alte motive: purici, alergii, ciuperci, acarieni din urechi, și pentru un ochi neantrenat toate arată cam la fel.
Ce face medicul veterinar
Când se bănuiește raie, consultul ține mai mult decât unul obișnuit, pentru că probele din piele se iau și se citesc pe loc. Ca să știi la ce să te aștepți:
- Întrebările. Când a început, cât îl mănâncă, cine mai are, de unde vine câinele, ce s-a pus deja pe piele. La jumătate din ele răspunde albumul tău de poze.
- Examenul pielii pe tot corpul. Medicul caută unde sunt leziunile și cum arată, apoi dacă s-au infectat. Verifică ganglionii și temperatura, ca să vadă cum stă câinele în general.
- Răzuirea pielii. Cu o lamă boantă, medicul răzuie ușor pielea din câteva locuri și se uită la microscop. Pentru demodicoză răzuiește mai adânc, până apare puțin sânge, și acarianul se găsește ușor. Pentru raia sarcoptică răzuiește la suprafață mai multe zone, iar rezultatul iese des negativ chiar dacă acarianul e acolo: sunt puțini și stau ascunși.
- Alte probe din piele: fire de păr smulse și privite la microscop, bandă adezivă lipită pe piele, o amprentă pentru bacterii și ciuperci. Uneori, o analiză de sânge care caută anticorpi contra acarianului sarcoptic.
- Tratamentul de probă. Pentru că raia sarcoptică scapă des la analize, mulți medici tratează câinele atunci când semnele se potrivesc, chiar cu răzuirea negativă, și urmăresc cum răspunde. Ghidurile de dermatologie veterinară recomandă exact procedura asta.
- La demodicoza unui câine adult: analize de sânge pentru boala care a slăbit apărarea pielii (tiroida, glandele suprarenale, alte boli cronice). Dacă ea nu se rezolvă, raia revine.
- Controalele. Tratamentul ține săptămâni. La demodicoză, medicul repetă răzuirile până ies negative de două ori la rând, la o lună distanță, și abia atunci spune că s-a terminat. Nu opri tratamentul doar pentru că a crescut părul la loc.
Dacă mai ai câini în casă, întreabă dacă trebuie tratați și ei. La raia sarcoptică, răspunsul e de obicei da, chiar dacă încă nu se scarpină.
Ce nu faci acasă
- Nu pui ulei ars de motor, motorină, petrol, sulf sau var. Rețetele astea vechi încă circulă la țară și pe internet. Ard pielea, intră prin ea, câinele le linge, iar unele îl otrăvesc. Arsura chimică poate ajunge mai gravă decât raia de la care ai pornit.
- Nu folosești antiparazitare făcute pentru alt animal sau pentru altă greutate și nu combini două produse „ca să fie mai sigur”. Unele substanțe sunt periculoase pentru anumite rase, mai ales pentru ciobăneștii scoțieni (collie) și rasele înrudite. Medicul știe care.
- Nu folosești creme sau loțiuni pentru oameni, nici cele „pentru scabie” din farmacie. Concentrațiile sunt altele, iar câinele le linge.
- Nu tunzi tot câinele la piele fără să-l întrebi pe medic. Pe zonele infectate poate ajuta. Pe tot corpul, când e frig, îi face rău.
- Nu-l speli zilnic cu șampon de om. Medicul poate recomanda un șampon medicinal, cu un ritm anume. Restul usucă pielea și o fac să mănânce și mai tare.
- Nu-i dai „ceva pentru mâncărime” înainte de diagnostic. Îl liniștește câteva zile și ascunde semnele exact când medicul are nevoie să le vadă.
- Nu-l duci în parc, la antrenamente de grup sau la pensiune cât timp există bănuiala de raie sarcoptică. Îi spui instructorului și vă întoarceți când vă dă voie medicul.
Casa, culcușul și oamenii
În afara câinelui, acarianul sarcoptic trăiește puțin, câteva zile la temperatura camerei. Spală culcușul, păturile și hamul la 60 de grade la începutul tratamentului și încă o dată după o săptămână. Aspiră canapeaua și mașina. Ce nu se poate spăla ține câteva zile într-o pungă închisă. La demodicoză nu e nevoie de nimic din toate astea, pentru că acarianul nu trece pe alte animale.
Pentru tine: te speli pe mâini după ce îl atingi, câinele nu doarme în pat până termină tratamentul, iar dacă îți apar bubițe, mergi la medicul tău.
Un câine cu raie arată și miroase urât câteva săptămâni. Aproape întotdeauna se vindecă, dacă ajunge devreme la medic și dacă nimeni nu l-a „tratat” înainte cu ce era prin garaj.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.