Câine negru cu roșcat pe masa de consultație, în timp ce un medic veterinar în tunică verde îi ascultă pieptul cu stetoscopul

Sănătate

De ce îi cade părul câinelui: năpârlire normală sau alopecie?

Smocurile de pe canapea sunt un lucru. Petele rotunde, flancurile chele sau câinele care se scarpină până la sânge sunt altceva. Așa le deosebești.

Actualizat 20.10.2026 · 9 min de citit

Atenție. Piele roșie care supurează sau se lățește de la o oră la alta, miros greu, câine care nu doarme de mâncărime, pete fără păr la câine și pete pe pielea cuiva din casă, sau păr căzut cu sete mare și apatie: consult în aceeași zi la medicul veterinar curant.

Ai văzut ceva diferit la câinele tău? Mergi direct la medicul lui.

Nu căuta răspunsul într-un grup de Facebook, pe TikTok sau pe un forum. Caută un om pregătit pentru asta: medicul veterinar curant al câinelui tău, singurul care îl poate consulta, investiga și trata.

  • Același semn, zeci de cauze. Un câine care vomită poate să fi mâncat iarbă sau poate avea un obiect blocat în intestin. Din două rânduri scrise de tine nimeni nu poate ști care din ele e. Medicul îl palpează, îi ia temperatura, îi face analize.
  • Nimeni de pe internet nu vede câinele tău. Vede o poză și o poveste. Diagnosticul vine din consult și din investigații, nu din asemănarea cu câinele altcuiva.
  • În grupuri răspund cei cărora „le-a trecut de la sine”. Cei la care s-a terminat prost rareori mai scriu. Ce citești acolo e o selecție, nu o statistică.
  • Dozele se calculează după greutate și specie. Medicamente de om care par inofensive, paracetamolul sau ibuprofenul, sunt toxice pentru câini. „Eu i-am dat jumătate de pastilă” e cel mai periculos sfat pe care îl poți primi.
  • Orele contează. La o torsiune de stomac, la o intoxicație sau la un blocaj urinar, timpul petrecut întrebând online e exact timpul care decide rezultatul.
  • Medicul răspunde de ce spune. Are fișa câinelui, istoricul, vaccinurile, tratamentele de până acum. Un cont anonim nu are nimic din toate astea și nu răspunde pentru nimic.

Folosește pagina asta ca să știi ce să observi, ce să notezi și ce să întrebi la consult, nu ca să tratezi acasă. Dacă ai dubii după un consult, cere o a doua părere de la alt medic veterinar sau de la un specialist (dermatolog, internist), nu de la un grup. Iar dacă nu ai încă un medic curant, găsește-l acum, cât câinele e sănătos: cum alegi un cabinet veterinar.

Trei câini, trei situații. Labradorul lasă smocuri pe canapea din martie până în mai, iar anul ăsta ți se pare mai rău ca oricând. Metisul de trei ani are o pată rotundă, fără păr, cât unghia degetului mare, pe laba din față, și încă una pe cap. Câinele de opt ani a rămas chel pe ambele flancuri, la fel pe stânga și pe dreapta, nu se scarpină deloc și de o vreme bea mai multă apă. Primul e aproape sigur sănătos. Ceilalți doi au nevoie de un consult. Mai jos ai cum le deosebești, ce notezi și ce caută medicul veterinar curant când îi aduci un câine căruia îi cade părul.

Când suni azi la medic

Părul care cade nu e, singur, o urgență. Ce vezi lângă el poate fi:

  • piele roșie, umedă, care supurează sau sângerează, uneori pe o zonă care se lățește de la o oră la alta (așa arată o „pată caldă”; în 12 ore ajunge cât palma);
  • un miros greu, puternic, care vine de la piele, cu cruste gălbui sau puroi;
  • mâncărime atât de mare încât câinele nu doarme, nu mănâncă sau se mușcă până la sânge;
  • păr căzut și, pe lângă el, apatie, sete mare, burtă mărită, slăbire sau îngrășare fără motiv: așa se arată o boală hormonală, pe care e bine s-o vadă medicul repede;
  • pete fără păr la câine și, în aceeași perioadă, bubițe sau pete roșii, rotunde, pe brațele ori pe gâtul cuiva din casă, mai ales la copii (unele ciuperci și unii acarieni trec la om);
  • umflături sub piele, în zona rămasă fără păr;
  • pui sub șase luni la care petele se înmulțesc de la o săptămână la alta.

Dacă nu recunoști nimic din listă, ai timp să te uiți câteva zile și să mergi la cabinet cu notițe bune.

Ce observi acasă și ce notezi

Înainte de orice test, medicul vrea să afle trei lucruri: unde cade părul, dacă se scarpină și cum arată pielea de dedesubt. Pe toate le poți strânge tu.

Harta. Pe o foaie, desenezi câinele din stânga, din dreapta și de sus, apoi hașurezi zonele fără păr sau cu păr rar. E simetric pe trunchi ori pe flancuri? Sunt pete rotunde, împrăștiate? Doar pe cap și pe labe? Numai unde ajunge cu gura, sau numai la coadă? Pui data pe foaie și refaci desenul peste două săptămâni.

Mâncărimea. Îi dai o notă de la zero la zece: zero e câinele care nu se atinge niciodată, zece e cel care se oprește din mers ca să se scarpine. Un câine care pierde păr fără să se scarpine intră într-o categorie. Unul care se scarpină și abia apoi pierde păr intră în cu totul alta, cu alte teste.

Pielea. Dai părul la o parte, la lumină bună. Poate fi normală (roz-deschis sau pigmentată uniform, netedă) sau roșie, cu coșuri ori bubițe, cu cercuri care se cojesc pe margine, groasă și închisă la culoare ca pielea de elefant, uscată, cu mătreață, grasă la pipăit, cu cruste. Faci poze de aproape, cu blițul, la fiecare zonă.

Părul. Iese cu tot cu rădăcină sau e rupt scurt, ca tuns? Tragi ușor de un smoc de la marginea unei pete. Dacă vine întreg, fără efort, notezi. La năpârlirea obișnuită părul vine la fel de peste tot, pielea arată sănătos și nu rămân locuri goale.

Istoricul. Ultima protecție împotriva puricilor și a căpușelor (produsul și data; o poză la cutie e suficientă). Hrana și orice schimbare din ultimele luni. Dacă a fost bolnav, operat sau anesteziat în ultimele trei luni, dacă a fătat, dacă l-ai tuns scurt de curând sau i-ai schimbat șamponul, dacă e sterilizat. Dacă mai ai animale în casă și dacă vreun om se scarpină.

Comportamentul. Își linge mereu aceeași zonă, de obicei pe labele din față, când rămâne singur sau se plictisește? Pata cheală și lucioasă de acolo vine de multe ori din durere sau din plictiseală, iar pielea n-are nimic la origine.

Ce tipar vezi și ce stă de obicei în spatele lui

Cum arată Se scarpină? Cauze frecvente
Păr rar peste tot, uniform, piele sănătoasă, primăvara sau toamna Nu Năpârlire normală, mai puternică la rasele cu subpăr des și la câinii ținuți în casă încălzită
Simetric pe flancuri și pe trunchi, piele subțire sau închisă, câine „obosit” Nu Tiroidă leneșă, prea mult cortizol, dezechilibru al hormonilor sexuali
Pete rotunde cu marginile cojite; uneori apar și la oamenii din casă Puțin sau deloc Ciupercă (dermatofiție), uneori o infecție bacteriană a foliculilor
Pete pe cap, în jurul ochilor, pe labe, la pui sau câine tânăr Deloc sau puțin Acarieni Demodex, care trăiesc în foliculi
Marginea urechilor, coate, glezne, burtă, mâncărime violentă Foarte tare Râie sarcoptică, foarte contagioasă, poate trece la om
Baza cozii și spatele, cu cruste mici și zone roase Tare Alergie la mușcătura de purice
Labe, față, urechi, subraț, mâncărime care revine în anumite sezoane sau ține tot anul Tare Alergie de mediu sau la hrană, de multe ori cu infecții adăugate peste
Părul cade în smocuri la 1–3 luni după o boală, o fătare sau o anestezie Nu Foliculii „se resetează”; părul se reface singur
Pata rămâne cheală mult timp după tuns, la rasele nordice sau la pomeranian Nu Părul nu mai crește după tuns, problemă specifică acestor rase
O singură pată lucioasă pe laba din față, linsă tot timpul Se linge, nu se scarpină Durere în articulația de dedesubt sau un obicei născut din plictiseală și stres

Raclajul și microscopul nu le înlocuiește niciun tabel. Multe cauze arată la fel, iar același câine poate avea două deodată, de exemplu o alergie cu o infecție bacteriană instalată peste ea.

La cabinet: ce verifică medicul veterinar

  1. Ascultă și se uită pe harta ta. Unde lipsește părul și dacă se scarpină împart cauzele în două. Pozele arată cum a evoluat.
  2. Examinează pielea și tot câinele. Cu lampa, cu lupa, cu mâna: cât de groasă e pielea, temperatura, ganglionii, cum arată blana pe tot corpul. Plus greutatea, pulsul, culoarea gingiilor, pentru că unele cauze nu stau în piele.
  3. Trece pieptănul de purici deasupra unei foi albe: caută purici sau „nisipul” negru pe care îl lasă în urmă.
  4. Face raclajul. Răzuiește pielea cu o lamă, în câteva locuri, până apare o urmă fină de sânge, și caută acarieni la microscop. La râie raclajul iese des negativ chiar când acarianul e acolo; dacă bănuiala e puternică, medicul poate hotărî un tratament de probă.
  5. Lipește bandă adezivă sau o lamă de sticlă pe piele, colorează proba și o pune la microscop: bacterii, drojdii, celule de inflamație. Aici se vede infecția adăugată care ține mâncărimea aprinsă.
  6. Smulge câteva fire și le studiază. Rădăcina arată dacă părul crește sau e în repaus, dacă e rupt de scărpinat, dacă are pe el spori de ciupercă.
  7. Folosește lampa Wood și pune o cultură pentru ciuperci (sau face un test PCR) când petele sunt rotunde și cojite. Cultura durează una-trei săptămâni.
  8. Cere analize de sânge când căderea e simetrică și fără mâncărime: tiroida, cortizolul, uneori hormonii sexuali, plus biochimia de bază.
  9. Face o biopsie de piele, cu anestezie locală, când nimic din ce s-a făcut până aici nu se leagă. Două-trei bucățele cât un bob de mazăre pleacă la laborator.
  10. Propune o probă de hrană, dacă bănuiește alergie alimentară: o singură hrană nouă, opt săptămâni, nimic altceva. Sună simplu. În dermatologie e testul cel mai greu de dus până la capăt.
  11. Face planul și te cheamă la control. Tratează cauza găsită, nu „părul”. Controlul la trei-patru săptămâni ține de diagnostic, pentru că unele cauze se confirmă abia când vezi cum răspunde câinele la tratament.

Ce nu faci acasă

  • Nu-l razi până la piele ca să „scapi de năpârlit”. Subpărul îl apără de frig și de soare. La unele rase, ras, nu mai crește la fel luni sau ani, iar pielea rămasă la vedere se arde.
  • Nu-l speli cu șampon de om, nici măcar cu cel anti-mătreață, și nici cu detergent de vase. Pielea câinelui are alt pH și fiecare baie greșită îi face mâncărimea mai mare.
  • Fără uleiuri, unt, oțet, usturoi sau uleiuri volatile pe piele. Unele sunt toxice când le linge, altele irită, și toate ascund exact ce trebuia să vadă medicul la microscop.
  • Nu-i dai pastilele tale de alergie și nu-l ungi cu creme cu cortizon din dulap. Pot ascunde o infecție sau un parazit și fac raclajul inutil.
  • Nu folosești pe câine un antiparazitar făcut pentru alt animal sau pentru altă greutate.
  • Nu schimbi hrana în fiecare săptămână. O probă de hrană care sare între trei mărci nu-ți spune nimic.
  • Nu-i pui guler „ca să nu se mai lingă” înainte să afli de ce se linge. Linsul are o cauză, iar gulerul doar o acoperă.
  • Copiii nu mângâie petele până nu știi dacă e ciupercă sau râie. Și te speli pe mâini după ce l-ai atins.
  • Nu aștepți „să treacă la vară” o pată care se mărește. Petele care cresc nu se opresc singure.

Ce ajută, zi de zi

Periatul potrivit blănii lui. În sezonul de năpârlire, zilnic, cu o perie cu dinți metalici pentru subpăr; lama care taie firul nu e unealta potrivită. Protecția antiparazitară o ții tot anul, fiindcă la un câine alergic ajunge un singur purice. Hrana e completă, cu grăsimi bune, și nu se schimbă după cum ți se pare în ziua aia. Baie doar când chiar e nevoie, cu șampon pentru câini, clătit bine și uscat până la piele. O dată pe lună, când îl perii oricum, te uiți și sub blană. O pată cât un nasture înseamnă o vizită de rutină. Cât o palmă, înseamnă că ai pierdut deja o lună.

Dacă părul cade la fel de peste tot, pielea e sănătoasă și câinele e vesel, cel mai probabil e doar sezonul. Pete, piele schimbată sau un câine care s-a schimbat și el la purtare înseamnă notițele de mai sus și un drum la cabinet. Dacă n-ai încă un medic veterinar curant, pagina noastră despre serviciile conexe îți arată cum alegi un cabinet.

Întrebări frecvente

Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt. Răspunsurile sunt orientative: decizia o ia medicul veterinar curant, după consult.

De ce îi cade părul câinelui?

Dacă părul cade la fel de peste tot, pielea e sănătoasă și e primăvară sau toamnă, e năpârlire. Dacă rămân zone goale, cauzele obișnuite sunt paraziții (purici, acarieni), ciuperca pielii, alergiile cu scărpinat, infecțiile bacteriene ale foliculilor și, la câinii care nu se scarpină, bolile hormonale. Unde sunt petele și dacă îl mănâncă pielea îi arată medicului veterinar unde să caute.

Ce este alopecia la câini și cum se tratează?

Alopecia înseamnă că lipsește părul unde ar trebui să fie, pe zone sau pe tot corpul. E un semn, iar tratamentul merge pe cauza găsită: parazitul, ciuperca, infecția, alergia sau dezechilibrul hormonal. De aceea medicul veterinar face raclaj, se uită la microscop și, la căderea simetrică fără mâncărime, cere analize de sânge înainte de orice tratament.

Câinele năpârlește foarte mult. E normal?

La rasele cu subpăr des (labrador, husky, ciobănesc german), două năpârliri mari pe an și păr prin casă tot anul sunt normale, mai ales la câinii ținuți la căldură și la lumină artificială. Nu e normal să rămână locuri goale, pielea să fie roșie sau cu mătreață, câinele să se scarpine ori părul să vină în smocuri la cea mai mică atingere. Partea normală o rezolvi cu periat zilnic în sezon.

Pot să îl rad ca să nu mai năpârlească?

Nu recomandăm. Subpărul îl apără de frig și de soare, iar la unele rase (nordice, pomeranian) părul ras nu mai crește la fel luni sau chiar ani. Pielea rămasă la vedere se arde, iar năpârlirea nu scade, firele doar sunt mai scurte. O perie pentru subpăr, folosită zilnic în sezon, scoate mai mult păr decât orice tuns și lasă blana întreagă.

Câinelui îi cade părul în pete rotunde. E ciupercă?

Se poate, mai ales dacă marginile se cojesc și cineva din casă are pete roșii, rotunde, pe piele. Pete rotunde dau însă și acarienii Demodex, infecțiile bacteriene ale foliculilor și unele injecții. Diferența o face medicul veterinar cu lampa, raclajul și o cultură care durează până la trei săptămâni. Până atunci, te speli pe mâini după ce îl atingi și ții copiii departe de pete.

Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.

Probleme înrudite

Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.

Sănătate

Alergii și mâncărimi ale pielii

Ghearele pe burtă la miezul nopții, labele roșii de la lins, otita din fiecare vară. Sub cuvântul „alergie” stau cel puțin trei boli diferite, fiecare cu alt plan.

Sănătate

Purici și căpușe

Un bob tare, cu picioare, pe gâtul câinelui după pădure, sau firimituri negre pe canapea care se înroșesc când le uzi. Se rezolvă amândouă, dar nu cu ulei sau usturoi.

Sănătate

Se linge obsesiv

Lipăitul umed de seară, labele ruginii, pata fără păr de pe încheietură. Lingerea e un simptom, iar „e de la plictiseală” e diagnosticul care se pune ultimul.

Sănătate

Noduli și umflături

Ceva moale sub piele, un buton roz pe pleoapă, o umflătură care a crescut de la Paște. Pe niciuna n-o recunoști cu degetul. O recunoaște acul.

Următorul pas e la medicul veterinar

Noi lucrăm cu comportamentul câinelui, nu cu sănătatea lui. Pentru orice semn descris aici, programează un consult la medicul veterinar curant; în pagina serviciilor conexe găsești cum alegi un cabinet.