În fiecare seară îl auzi din cealaltă cameră: un lipăit umed, ritmic, fără oprire. Câinele își linge labele, iar blana de pe cele din față s-a făcut ruginie, de parcă le-ar fi ținut în ceai. Sau linge mereu același loc de pe încheietura din față, până a rămas acolo o pată fără păr, groasă și lucioasă, pe care o linge și când sângerează. Sau linge aerul, covorul, canapeaua, buzele, și înghite în gol, mai ales după masă. Toate trei trec drept „se linge obsesiv”. Și la toate trei, de cele mai multe ori, există o cauză pe care medicul veterinar curant o găsește înainte să ajungi la concluzia că e „de la cap”. Aici ai ce urmărești, când mergi la medic chiar azi, ce caută el și ce nu faci acasă. La antrenamente vedem destui câini „obsesivi” care, când te uiți atent printre degete, aveau de fapt o labă care îi durea.
Când lingerea cere consult chiar azi?
- linge o labă și șchiopătează, sau laba e umflată, caldă, cu o umflătură între degete ori cu un orificiu din care curge ceva: un spic sau o așchie a intrat sub piele și migrează;
- s-a ros până la carne vie, sângerează sau rana miroase;
- linge zona genitală și se încordează la pipi fără să iasă mai nimic, mai ales la masculi. O obstrucție urinară e urgență;
- linge zona genitală și are scurgeri cu puroi sau sânge; sau e o cățea nesterilizată care, la câteva săptămâni după călduri, bea mult și e abătută;
- linge buzele, aerul, podeaua, înghite în gol, salivează, nu-și găsește locul, iar burta i se umflă sau încearcă să vomite și nu poate. Pleci imediat: așa arată torsiunea de stomac;
- lingerea a pornit brusc, într-un singur loc, iar câinele scâncește când îl atingi acolo;
- linge o rană de după operație și și-a scos firele sau pansamentul;
- se linge până la sânge în fiecare noapte și nu mai doarme nici el, nici tu.
Ce urmărești și ce notezi acasă?
Medicul pornește de la o întrebare simplă: unde se linge și când. Răspunsul schimbă complet direcția consultului, iar răspunsul îl știi tu.
Unde, exact. Labele: toate patru sau doar cele din față, pe deasupra, între degete sau pe pernuțe. Un singur loc pe un picior, de obicei încheietura din față sau glezna din spate. Burta și zona inghinală, zona genitală, baza cozii, flancul. Sau aerul și obiectele din jur. Desenează un câine pe o foaie și pune un X. Fă câte o poză zonei, în aceeași lumină, în fiecare săptămână.
Cum arată pielea. Roșeață, blană ruginie de la salivă pe blana deschisă la culoare, piele îngroșată, umedă, cu miros, pete fără păr, umflături, cruste. Între degete cauți roșeață umedă cu miros de drojdie, o umflătură moale, un orificiu. Pe pernuțe, tăieturi, crăpături, un ghimpe.
Când. După plimbare (iarbă, zăpadă cu sare, asfalt încins), seara în pat, când rămâne singur, când e agitație în casă, după masă, noaptea. Filmează un episod. Te interesează cât ține și dacă îl poți întrerupe strigându-l pe nume.
Anotimpul. Doar din primăvară până în toamnă, sau tot anul? Iarna, în oraș, sarea și substanțele de dezghețat de pe trotuar irită pernuțele, așa că le linge după fiecare plimbare. Vara, asfaltul încins le arde.
Restul corpului. Notezi dacă se scarpină și la urechi sau la axile, dacă a avut otite una după alta, cum arată scaunul. La mers: șchiopătează, se ridică greu dimineața, nu mai sare în mașină. La stomac: mănâncă iarbă, înghite în gol, îi chiorăie burta. Și dacă bea altfel decât înainte.
Ce se petrece în viața lui. Ce s-a schimbat în ultimele luni: programul, o mutare, alt animal, un copil, mai puțină mișcare, mai mult timp singur. Ce face când nu se linge: doarme, se uită pe geam, nimic. Cât se mișcă pe zi și cât din mișcarea asta îi folosește nasul.
Istoricul. Tratamentul antiparazitar, hrana, medicamentele, operațiile, ultima dată când s-a uitat cineva atent printre degetele lui.
La antrenamente vedem câini care se opresc pe urmă și își ling o labă din față. De cele mai multe ori e o pernuță tăiată într-un ciob sau un ghimpe între degete, pe care omul lui nu l-a văzut pentru că acasă câinele „nu șchiopătează”. Nu șchiopătează pentru că o linge.
Unde se linge și la ce se gândește medicul mai întâi
| Zona |
Primele bănuieli |
Ce mai vezi |
| Toate labele, mai ales cele din față, între degete |
Alergie la ceva din mediu sau din hrană; levuri instalate în umezeala de la lins |
Blană ruginie; otite; vine pe anotimpuri |
| O singură labă |
Corp străin (spic), pernuță tăiată, unghie ruptă, chist între degete, durere de articulație |
Șchiopătat; umflătură; scâncet la atingere |
| Un singur loc pe încheietură sau gleznă; pată groasă, fără păr |
Granulom de lins: pornește des de la durere sau mâncărime și continuă din obișnuință |
Câini mari, adulți; linge și când sângerează |
| Burta, zona inghinală |
Alergie; iritație de contact (covor, detergent, iarbă) |
Roșeață acolo unde părul e rar |
| Zona genitală, sub coadă |
Infecție urinară, vaginită, prostată, glande anale, paraziți |
Pipi des; se târăște pe fund; scurgeri |
| Deasupra unei articulații, la un câine în vârstă |
Durere (artroză) |
Se ridică greu; șchiopătează după odihnă |
| Aer, podea, covor, buze; înghite în gol |
Greață, reflux sau altă problemă digestivă |
După masă; mănâncă iarbă; îi chiorăie burta |
| Oriunde, mai ales singur sau agitat, după ce restul a fost exclus |
Comportament: stres, plictiseală, compulsie |
Se oprește când e ocupat; apare în aceleași situații |
Ce verifică medicul veterinar?
- Întrebările, cu filmul și pozele tale pe masă.
- Pielea și labele. Fiecare deget, fiecare pernuță, unghiile, pliurile, cu lumină și lupă. Printre degete caută un spic, o umflătură sau un orificiu din care curge ceva. La un câine care nu se lasă, uneori sub o sedare ușoară, pentru că un spic nu se vede de la distanță.
- Analize din piele, pe loc. Raclajul (o zgârietură fină a pielii, privită la microscop) pentru acarieni; o bandă adezivă pusă pe lamă pentru levuri și bacterii; pieptenele pentru purici; lampa și cultura pentru ciuperci, dacă sunt pete rotunde.
- Examenul ortopedic și neurologic. Îndoaie și întinde fiecare articulație, pipăie oasele, îl urmărește la pas și la trap. O labă linsă e des o labă care doare, iar la câinii în vârstă lingerea deasupra unei articulații înseamnă durere până se dovedește altceva. Dacă examenul o cere, urmează radiografia.
- Zona genitală și anală. Glandele anale; o analiză de urină pentru infecție sau cristale; la masculi prostata, la femele vaginul; uneori o ecografie.
- Dacă linge aerul sau obiectele. Examenul burții, analize de sânge, uneori ecografie. În spatele lingerii excesive a suprafețelor stă des o problemă digestivă, iar lingerea dispare când aceea e tratată.
- Alergia. Paraziții ținuți strict sub control la toate animalele din casă, o dietă de eliminare de opt săptămâni, apoi alergia la ce e în mediu, în ordinea asta.
- Abia la sfârșit, comportamentul. Dacă totul a ieșit negativ sau a fost tratat și lingerea continuă, medicul sau specialistul în comportament la care te trimite se uită la context: când, unde, ce se întâmplă chiar înainte, cât stă singur, ce are de făcut într-o zi pentru nas și pentru minte. Planul îi dă mai mult de lucru nasului și minții, un program pe care îl poate anticipa, o întrerupere blândă urmată de altceva de făcut și, uneori, un tratament prescris de medic, pentru că o compulsie veche de luni nu se rezolvă cu încă o plimbare. Pielea se tratează în paralel. Granulomul de lins se întreține singur, din mâncărimea pe care o produce lingerea, chiar dacă motivul de la început a dispărut.
La plecare, întreabă ce să filmezi până la control și ce schimbare ar trebui să vezi în două săptămâni.
Ce nu faci acasă?
- Nu te bazezi doar pe un spray cu gust amar. Oprește lingerea într-un loc, iar câinele se mută în altul. Dacă se linge de durere, durerea rămâne.
- Nu-l cerți și nu-l pedepsești. Lingerea de stres crește odată cu stresul, iar cea de durere nu trece la ceartă. Câinele învață doar să se lingă când nu ești în cameră.
- Nu-i pui cremele tale sau soluții făcute în casă. Le linge în secunda următoare, iar unele sunt toxice.
- Nu-i legi șosete și nu-i înfășori laba fără să-ți spună medicul. Umezeala de sub bandaj agravează infecția, iar un bandaj prea strâns taie circulația.
- Nu scoți tu spicul dacă a intrat sub piele. Se rupe, iar bucata rămasă merge mai departe.
- Nu-i dai medicamente pentru durere de-ale oamenilor „să vezi dacă se liniștește”. Unele sunt toxice pentru câini, iar dacă se liniștește, ai ascuns singurul semn pe care îl aveai.
- Nu-i pui singur diagnosticul „de plictiseală” înainte să-l vadă medicul. Un câine care se linge de durere arată exact ca unul plictisit.
- Nu-l lași să se lingă „ca să se vindece”. Saliva nu dezinfectează. Lingerea ține rana umedă și adâncește granulomul.
- Nu-i scoți gulerul dacă l-a pus medicul, dar nici nu-l ții luni întregi fără un plan. Gulerul oprește lingerea, iar cauza rămâne.
Ce poți face până la consult
Clătești labele cu apă și le usuci după plimbare, mai ales iarna, pe trotuarele cu sare, și vara, după iarbă. Te uiți la lumină la pernuțe și printre degete după fiecare ieșire. Îi dai și nasului ceva de lucru: mâncarea împrăștiată prin casă în loc de castron, zece minute de căutat. Asta e un test, încă nu un tratament. Dacă lingerea scade când e ocupat, ai o informație pentru medic; dacă nu scade deloc, ai tot una.
Un câine care se linge întruna are ceva de spus și un singur fel în care poate s-o spună, așa că „un tic” e o explicație prea comodă. Dacă n-ai un medic veterinar curant, pagina noastră despre serviciile conexe te ajută să alegi un cabinet. Iar dacă, după ce medicul și-a spus cuvântul, rămâne o problemă de comportament, planul pornește tot de la jurnalul tău.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.