Câinele a avut două zile diaree. În parc, cineva ți-a zis „dă-i probiotice”, și acum stai în pet shop în fața a zece cutii cu câini fericiți pe ele și cu „flora intestinală” și „imunitate” scrise mare. Sau medicul veterinar i-a dat un antibiotic și te întrebi dacă trebuie să-i „refaci flora”. Nu-ți recomandăm aici niciun produs. Îți spunem în ce situații probioticele chiar au rost la câini, unde dovezile sunt subțiri și după ce semne îți dai seama că problema e alta și nu se rezolvă cu ceva de pe raft.
Când lași cutia pe raft și suni la medic
Despre probiotice vorbim la o burtă care merge puțin prost. La un câine bolnav, nu. Dacă vezi vreunul dintre semnele de mai jos, suni azi la medicul veterinar curant:
- diaree cu sânge roșu sau scaun negru, lucios, ca smoala;
- vomă repetată, mai ales dacă nu ține nici apa;
- diaree la un pui sub șase luni, oricât de „ușoară” ar părea; puii se deshidratează în câteva ore, iar la un pui care nu și-a terminat vaccinurile diareea poate fi parvoviroză;
- un câine moale, care nu se ridică să te întâmpine, nu mănâncă sau are burta dureroasă când îl atingi;
- diaree mai lungă de 48 de ore la un adult, chiar dacă el pare vesel;
- gingii palide, lipicioase sau uscate la atingere;
- bănuiala că a mâncat ceva toxic sau a înghițit un obiect.
La telefon spui de când are diaree, de câte ori pe zi, cum arată scaunul și dacă a vomitat. Dacă i-ai dat deja un probiotic, spune-i medicului. Nu e însă un motiv să mai aștepți o zi.
Ce sunt probioticele și ce notezi acasă
Un probiotic e un amestec de bacterii vii (uneori și drojdii) care, date în cantitatea potrivită ajută intestinul. „Flora intestinală” e numele vechi pentru ce medicii numesc azi microbiotă: miliardele de microorganisme care trăiesc în intestinul câinelui. Diferă mult de la un câine la altul: contează hrana, vârsta, felul în care trăiește.
Dovezile, spuse cinstit: la câini studiile sunt puține și mici. Cele mai bune rezultate apar la diareea acută simplă, unde unele produse scurtează boala cu cam o zi, nu mai mult. Există și date că pot reduce scaunul moale din timpul unor tratamente cu antibiotic și că ajută câinii din adăposturi și canise, unde stresul și hrana schimbată dau des diaree. Pentru alergii, „imunitate”, blană sau respirație urât mirositoare, dovezile sunt slabe sau lipsesc de tot.
Mai e un lucru care nu apare pe cutie. Când cercetătorii au analizat probiotice pentru animale, multe nu conțineau ce scria pe etichetă: alte bacterii, mai puține sau deloc vii. Un produs recomandat de medic, de la un producător care își testează loturile, e cu totul altceva decât o cutie aleasă după poză.
Treaba ta e să aduni ce-i trebuie medicului ca să hotărască dacă un probiotic are rost la câinele tău.
Scaunul. Cum e (format, moale, apos), ce culoare are, dacă are mucus sau sânge, de câte ori pe zi. O poză pe zi, din același unghi, spune mai mult decât „e cam moale”.
Ce s-a schimbat. Hrană nouă, recompense noi, o oală cu oase de la bunica, mâncat de pe jos, o pensiune, un drum lung cu mașina, musafiri în casă. La cei mai mulți câini pe care îi vedem cu „burta sensibilă”, cauza e undeva pe lista asta.
Tratamentele. Ce a primit în ultima lună, inclusiv deparazitant și antibiotic, cu data.
Tiparul. O zi de diaree o dată pe an, după o năzbâtie, e o burtă supărată. Scaunul moale de trei ori pe lună, de un an încoace, cere analize.
Când au rost probioticele și când nu
| Situația |
Au rost? |
Ce faci |
| Diaree acută simplă la un adult vesel, fără semne de alarmă |
Uneori, scurtează puțin boala |
Întrebi medicul; dieta ușoară și apa contează mai mult |
| Scaun moale în timpul unui tratament cu antibiotic |
Pot ajuta |
Întrebi medicul dacă se dau la altă oră decât antibioticul |
| Stres mare: pensiune, adăpost, mutare, concurs |
Date încurajatoare, nu definitive |
Discuți dinainte cu medicul |
| Diaree cronică, care vine și pleacă de luni de zile |
Doar ca parte dintr-un plan |
Întâi analize de scaun și de sânge |
| Alergii, mâncărimi, blană, imunitate „în general” |
Dovezi slabe |
Nu țin locul consultului dermatologic |
| Diaree cu sânge, vomă, pui, câine moale |
Nu |
Consult azi |
Ce verifică medicul veterinar la o burtă care merge prost
Probioticul apare, dacă apare, abia la sfârșitul consultului, după pașii de mai jos.
- Întrebările. Vârsta, vaccinurile, ultima deparazitare, hrana exactă (marca și de când o mănâncă), ce a mai mâncat, ce tratamente a primit. Cu jurnalul tău de scaun partea asta durează pe jumătate.
- Examenul clinic. Greutatea, temperatura, culoarea gingiilor, cât de hidratat e (pielea ridicată de pe ceafă revine repede sau rămâne ca un cort), apoi palparea burții.
- Analiza scaunului. Paraziții și giardia sunt pe primele locuri la câinii cu scaun moale care vine și pleacă, și de ei nu scapi cu probiotice. La pui se face des și testul rapid de parvoviroză.
- Analize de sânge, dacă diareea ține sau câinele e abătut. Ele arată cât e de deshidratat, dacă e o inflamație și cum merg ficatul, rinichii, pancreasul.
- La diareea cronică, pași în plus: o dietă de eliminare ținută cu răbdare câteva săptămâni, ecografie, uneori biopsii. Aici probioticul poate intra în plan lângă schimbarea hranei, niciodată în locul ei.
- Recomandarea. Dacă medicul crede că un probiotic are rost, îți spune care și cât timp îl dai. Întreabă-l de ce l-a ales pe acela și cum vă dați seama că merge. Un răspuns bun are un termen: „îl dai o săptămână și ne uităm la scaun”.
Unele clinici mari fac și transfer de microbiotă: medicul pune în intestinul câinelui bolnav microbiota unui câine sănătos, testat înainte. E o procedură veterinară pentru cazurile care nu răspund la altceva, nimic de încercat acasă.
Greșeli de evitat cu probioticele
- Probioticele de om, „că tot sunt în casă”. Tulpinile sunt alese pentru om, iar unele tablete masticabile sau cu aromă au îndulcitori periculoși pentru câini.
- Probioticul ca motiv să amâni consultul. O zi de diaree simplă la un adult vesel o poți urmări acasă. Diareea cu semnele din prima secțiune, nu.
- Trei schimbări deodată. Hrană nouă, probiotic, alt deparazitant, toate în aceeași săptămână. Dacă scaunul se îndreaptă, nu mai știi de la ce; dacă se strică, la fel.
- Iaurt, chefir sau lapte bătut în loc de probiotic. Mulți câini adulți digeră greu lactoza, iar burta se poate strica mai tare. Bacteriile utile din iaurtul de la magazin nici nu se compară cu cantitatea folosită în studii.
- Probiotice la nesfârșit, fără motiv. Dacă le dai de trei luni și nu știi ce s-a schimbat, întreabă medicul dacă mai au rost.
- Zile întregi de post ca să-i „odihnească burta”. Unii medici recomandă o pauză scurtă de mâncare la adult, dar un post lung nu ajută intestinul, iar la pui e periculos. Întreabă.
- Promisiunile de pe cutie. „Întărește imunitatea”, „blană strălucitoare”, „detoxifiere” sunt fraze de reclamă. Rezultate de studiu nu sunt.
Ce ajută intestinul mai mult decât orice cutie
Hrana constantă, iar când o schimbi, treptat, de-a lungul unei săptămâni. Recompensele socotite în rația zilei. Gunoiul pus sus, iar la plimbare mâncatul de pe jos ținut în frâu; pentru câinii care înghit tot, o botniță de tip coș, cu care poate bea și gâfâi, rezolvă mult. Deparazitarea la timp și apa proaspătă. Mișcare destulă: intestinul unui câine care stă toată ziua pe canapea merge mai leneș.
Iar dacă după toate astea burta lui tot merge prost, nu-ți trebuie altă cutie de pe raft. Îți trebuie un plan făcut cu medicul veterinar curant, pornind de la analize.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.