Sănătate
Se scarpină vara și iarna, își roade labele, otitele revin, trei saci de mâncare n-au ajutat. Alergia alimentară se confirmă doar cu o dietă de probă dusă la capăt.
Atenție. Bot sau pleoape umflate brusc, bășici pe piele, respirație grea, vomă repetată sau prăbușire după o masă: suni imediat. Răni ude pe piele, urechi umflate cu secreție sau mâncărime care nu-l lasă să doarmă: consult în una-două zile.
Nu căuta răspunsul într-un grup de Facebook, pe TikTok sau pe un forum. Caută un om pregătit pentru asta: medicul veterinar curant al câinelui tău, singurul care îl poate consulta, investiga și trata.
Folosește pagina asta ca să știi ce să observi, ce să notezi și ce să întrebi la consult, nu ca să tratezi acasă. Dacă ai dubii după un consult, cere o a doua părere de la alt medic veterinar sau de la un specialist (dermatolog, internist), nu de la un grup. Iar dacă nu ai încă un medic curant, găsește-l acum, cât câinele e sănătos: cum alegi un cabinet veterinar.
Câinele tău își roade laba din față de un an, vara și iarna la fel. Pielea dintre degete e roșie, urechile i se infectează la două-trei luni, se freacă cu botul de covor și sub coadă e mereu iritat. Ai schimbat trei saci de mâncare: unul „fără cereale”, unul „cu miel”, unul „hipoalergenic” de la pet shop. Nimic. Un prieten ți-a zis că „e alergic la pui”. Se poate. Numai că alergia alimentară la câine nu se ghicește după sfaturi. Se confirmă într-un singur fel, cu o dietă de probă dusă până la capăt, și mai jos vezi cum se face, ce semne cer medicul repede și care greșeli fac dieta degeaba.
Câteva lucruri care surprind pe toată lumea. Alergia alimentară e mai rară decât se crede: la un câine care se scarpină, cauzele cele mai frecvente sunt puricii și alergia la ce e în aer și în casă (polen, acarieni). Alergia la mâncare vine des la pachet cu ele. Iar „aditivii” aproape niciodată nu sunt vinovați: câinele reacționează la proteine, inclusiv la cele din cereale. În studiile strânse de dermatologii veterinari, pe primele locuri stau carnea de vită, lactatele, puiul și grâul; urmează mielul, soia, porcul, oul. Adică exact ce au mâncat câinii cel mai mult, ani la rând.
Alergia alimentară obișnuită e o poveste lungă, cu mâncărime care ține luni de zile. Câteva situații însă nu așteaptă deloc:
Astea sunt semnele unei reacții alergice acute. La mâncare apar rar; mai des le vedem după o înțepătură de insectă sau după un medicament. Suni și pleci spre cabinet, fără să aștepți să treacă.
Alte semne nu sunt urgențe de noapte, dar nici nu le lași pe luna viitoare. Suni în una-două zile dacă:
Când se scarpină. Notează dacă e tot anul sau doar din primăvară până în toamnă. Alergia la mâncare nu știe de anotimpuri; cea la polen, de obicei, da. Scrie și luna în care a început și ce s-a schimbat atunci: mâncare nouă, recompense noi, o mutare.
Unde se scarpină. Desenează un câine pe o foaie și colorează zonele: labe, urechi, bot, ochi, axile, burtă, sub coadă. La alergia alimentară, tiparul obișnuit e fața, urechile, labele și zona din jurul cozii. O poză pe săptămână, în aceeași lumină, îți arată peste două luni ce nu vezi de la o zi la alta.
Scaunul. Câinii cu alergie alimentară au uneori peste trei scaune pe zi, mai moi, cu mucus, chiar dacă pielea pare toată problema. Notează și voma, gazele, zgomotele din burtă.
Tot ce mănâncă. Partea pe care o subestimează aproape toată lumea. Fă lista completă: mâncarea principală (marca, sortimentul, toate ingredientele de pe sac), recompensele, oasele de ros, bucățelele de la masă, pastilele cu aromă, pasta de dinți pentru câini, ce primește de la copii, de la bunici, de la vecinul de palier. Fiecare dintre ele are proteine.
Puricii. Pieptene fin pe spate, aproape de coadă, deasupra unui șervețel alb. Punctele negre care se fac roșiatice când le umezești sunt fecale de purici. Fără protecție antiparazitară la zi, nicio dietă nu spune nimic.
| Ce vezi | Mai probabil |
|---|---|
| Mâncărime tot anul, pe față, urechi, labe și în jurul cozii, uneori scaune multe | Alergie alimentară (sau alergie la mediu care ține tot anul) |
| Mâncărime pe labe și pe față, care începe primăvara și scade iarna | Alergie la polen și la alte lucruri din mediu |
| Mâncărime și cruste pe spate, spre coadă | Alergie la purici |
| Mâncărime apărută la câteva săptămâni după o mâncare nouă | Posibil alimentară; se confirmă tot prin dietă de eliminare |
| Prima mâncărime la un câine bătrân | Altă cauză până la proba contrarie: paraziți, infecții, alte boli |
O singură mâncare, cântărită, în două mese pe zi. Recompensele sunt bucăți din aceeași mâncare sau dintr-o variantă umedă a ei, coaptă în cuptor; la antrenament merg la fel de bine ca orice altceva, dacă le dai cu bucurie. Bolurile se spală separat. Câinele nu are acces la castronul pisicii, la mâncarea celorlalți câini, la coșul de gunoi sau la resturile de pe stradă (botniță de tip coș la plimbare, dacă mănâncă de pe jos). Medicamentele cu aromă se înlocuiesc, cu acordul medicului. Jurnalul continuă în fiecare seară: o notă de la 0 la 10 pentru mâncărime, plus pozele săptămânale.
E greu, dar e scurt. Opt săptămâni pentru un răspuns care îți spune ce poate mânca liniștit tot restul vieții.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt. Răspunsurile sunt orientative: decizia o ia medicul veterinar curant, după consult.
Doar prin dieta de eliminare: opt săptămâni cu o singură mâncare fără pui, aleasă de medic, fără nicio altă gustare, apoi reintroduci puiul. Dacă mâncărimea scade pe dietă și revine în câteva zile după pui, ai răspunsul. Testele de sânge, de păr sau de salivă nu sunt de încredere pentru alergia alimentară.
Una cu o proteină pe care câinele n-a mâncat-o niciodată, sau una specială, cu proteinele descompuse atât de mărunt încât corpul nu le mai recunoaște. Pentru dieta de probă o alege medicul veterinar curant. Eticheta „hipoalergenic” de la pet shop nu e reglementată, iar multe mâncăruri au urme de alte proteine.
Cel puțin opt săptămâni. Mulți câini se ameliorează mai devreme, unii abia spre final. Urmează proba de provocare, în care reintroduci mâncarea veche: la câinii alergici, semnele revin de obicei în câteva zile, cel mult două săptămâni. Abia atunci diagnosticul e sigur.
De obicei nu. Cerealele nu sunt cauza cea mai frecventă; carnea de vită, lactatele și puiul apar mai des în studii. Unele diete fără cereale au fost puse în legătură cu probleme de inimă la câini, o legătură care se studiază încă. Vorbește cu medicul înainte de orice schimbare.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Ghearele pe burtă la miezul nopții, labele roșii de la lins, otita din fiecare vară. Sub cuvântul „alergie” stau cel puțin trei boli diferite, fiecare cu alt plan.
Scutură din cap, se scarpină până scâncește și urechea miroase a drojdie. Urechea arată problema, cauza e de obicei în altă parte și picăturile vechi n-o găsesc.
Lipăitul umed de seară, labele ruginii, pata fără păr de pe încheietură. Lingerea e un simptom, iar „e de la plictiseală” e diagnosticul care se pune ultimul.
O baltă pe covor la cinci dimineața sau trei zile de scaun moale, cu mucus. Sunt probleme diferite și niciuna nu se rezolvă cu ce ai tu în dulapul cu medicamente.
Noi lucrăm cu comportamentul câinelui, nu cu sănătatea lui. Pentru orice semn descris aici, programează un consult la medicul veterinar curant; în pagina serviciilor conexe găsești cum alegi un cabinet.