E seară, câinele doarme pe canapea lângă tine și, din când în când, camera se umple de un miros care te trimite la geam. Sau îi auzi burta de la doi metri, chiorăind ca o țeavă, mai ales noaptea. La majoritatea câinilor, gazele vin din ce mănâncă și din felul în care mănâncă, iar câteva schimbări mici le rezolvă. La alții sunt primul semn al unei probleme de digestie, care merită analize. Mai e o situație pe care trebuie s-o știi de la început: burta umflată și tare la un câine mare n-are legătură cu gazele obișnuite și e o urgență. Mai jos ai cum le deosebești.
Când gazele sunt o urgență și când suni azi
Gazele în sine nu sunt o urgență. Unele semne care pot apărea odată cu ele, însă, sunt. Pleci imediat la o clinică, fără să mai aștepți o programare, dacă:
- burta e umflată și tare, câinele nu-și găsește locul și încearcă să vomite fără să iasă nimic, mai ales dacă e un câine mare, cu pieptul adânc; poate fi dilatația cu torsiune de stomac, care se operează în câteva ore;
- câinele s-a prăbușit, are gingiile palide sau respiră greu.
Cu mai puțină grabă, dar tot în aceeași zi, suni la medicul veterinar al câinelui când:
- gazele vin cu vomă repetată, cu diaree care ține de mai mult de două zile sau cu sânge în scaun;
- îl doare burta când îl atingi, stă cocoșat sau se tot mută dintr-un loc în altul;
- nu mai mănâncă și e abătut;
- slăbește, deși mănâncă normal sau chiar mai mult decât înainte;
- a mâncat ceva din gunoi, un os mare, o jucărie sau ceva toxic.
Ce urmărești acasă o săptămână
Gazele din intestin au două surse. Prima e aerul înghițit: când mănâncă sau bea repede, când gâfâie mult, iar la rasele cu botul scurt aproape tot timpul. A doua sunt bacteriile din intestinul gros, care fermentează mâncarea rămasă nedigerată după stomac și intestinul subțire. Cu cât ajunge mai multă mâncare nedigerată acolo, cu atât apar mai multe gaze. Chiorăitul (medicii îi spun borborisme) e zgomotul gazelor și lichidelor care se mișcă prin intestin. Puțin chiorăit e normal, mai ales când câinele e flămând.
Notează timp de o săptămână câteva lucruri. Medicului îi dai așa tiparul complet, iar de multe ori găsești singur cauza înainte de consult.
Tot ce mănâncă. Hrana de bază (marca, de când o primește, dacă ai schimbat-o recent), recompensele, ce primește de la masă, ce găsește la plimbare. Multe gaze vin din extra: brânza de la micul dejun, coaja de pâine, mazărea din ciorbă.
Cât de repede mănâncă. Cronometrează porția. Câinele care golește castronul în 30 de secunde înghite și mult aer odată cu mâncarea.
Când apar gazele. La câteva ore după masă, dimineața, după o anumită recompensă sau după plimbare.
Scaunul. Cum arată, ce culoare are, cât e de mare și de câte ori pe zi iese. Scaunele foarte mari, palide și grase, cu miros puternic, la un câine care mănâncă mult și nu se îngrașă, sunt un semn pe care medicul trebuie să-l afle.
Greutatea. Cântărește-l. Fără cântar mare, te urci tu pe cântar cu el în brațe și scazi greutatea ta.
Cauzele cele mai frecvente, după ce vezi
| Cauza |
Ce observi de obicei |
| Hrană schimbată brusc |
Gaze și scaun moale câteva zile după schimbare |
| Mâncat repede, aer înghițit |
Golește castronul în câteva secunde, râgâie, are gaze după masă; des la rasele cu bot scurt |
| Resturi de la masă, lactate, legume |
Gaze după anumite alimente: lapte, brânză, fasole, varză, mazăre |
| Mâncat de pe jos sau din gunoi |
Gaze cu miros urât după plimbare, uneori și scaun moale |
| Intoleranță sau alergie alimentară |
Gaze și scaun moale care revin mereu, uneori cu mâncărimi pe piele sau urechi inflamate |
| Paraziți, giardia |
Scaun moale care vine și pleacă, gaze, uneori slăbire |
| Pancreas care nu produce destule enzime |
Scaun mare, palid și gras, foame mare, slăbire; apare mai des la ciobănescul german |
| Boli inflamatorii ale intestinului |
Gaze, vomă sau diaree care țin de mult, slăbire |
Ce face medicul veterinar la consult
Dacă gazele sunt singurul semn și câinele e în formă, medicul începe de obicei cu întrebări despre mâncare și îți propune o schimbare de hrană. Dacă apar și alte semne, merge mai departe, cam în ordinea asta:
- Discuția și examenul. Te întreabă de hrană, recompense, cât de repede mănâncă, cum arată scaunul și cât cântărește față de vizita trecută. Îi palpează burta, ascultă zgomotele intestinului, se uită la blană.
- Analiza de scaun. Caută viermi, giardia și alți paraziți. La gazele care vin cu scaun moale, cu ea se începe.
- Analizele de sânge. Arată starea generală, ficatul, rinichii și proteinele. Dacă medicul bănuiește că pancreasul nu produce destule enzime, există un test de sânge făcut special pentru asta.
- Proba cu hrană. Câteva săptămâni cu o singură mâncare, ușor de digerat sau cu proteine pe care câinele nu le-a mai mâncat, și nimic altceva: fără recompense cumpărate, fără resturi. Așa vezi cel mai sigur dacă problema vine din mâncare. Merge doar dacă o ține toată familia.
- Radiografia sau ecografia, când câinele are dureri, vomită, slăbește sau are burta umflată.
- Tratamentul. Depinde de cauză: o deparazitare țintită, o hrană potrivită, enzime pancreatice pentru câinii care nu le produc singuri, tratament pentru inflamația intestinului. La unii câini, medicul poate pune în plan și un probiotic.
Întreabă-l cât ține proba cu hrană și ce semne înseamnă că trebuie să revii mai devreme.
Ce nu faci acasă
- Nu ignori o burtă umflată și tare la un câine care încearcă să vomite. Așa ceva nu trece cu „sunt doar gaze”.
- Nu dai medicamente de om pentru gaze sau balonare, cărbune ori alte remedii fără să vorbești cu medicul. Pot ascunde o problemă și pot strica rezultatele analizelor.
- Nu schimbi hrana de trei ori într-o lună ca s-o găsești pe cea bună. Orice schimbare bruscă aduce ea însăși gaze. Treci de la o hrană la alta în cel puțin o săptămână, amestecând zi de zi mai mult din cea nouă în cea veche.
- Nu dai lapte, iaurt sau brânzeturi ca să-i „repari flora”. Mulți câini adulți digeră greu lactoza.
- Nu-l ții nemâncat ca să „se golească”.
- Nu-i dai resturi de la masă cât încerci să afli cauza. Altfel nu mai știi ce schimbare a ajutat.
Ce poți schimba chiar de mâine
Fă-l să mănânce mai încet. Un castron cu obstacole, un covoraș de căutat în care ascunzi granulele, mâncarea împrăștiată în iarbă sau o jucărie cu umplutură. Când porția îi ia cinci minute în loc de 30 de secunde, înghite mult mai puțin aer. La rasele cu bot scurt contează și mai mult.
Două-trei mese mai mici în locul uneia mari. Stomacul primește mai puțin deodată, iar mâncarea apucă să se digere mai bine până ajunge la bacteriile din intestinul gros.
Recompensele, ținute la socoteală. Ce dai ca recompensă scazi din porția zilei și alegi ceva simplu: granule din aceeași hrană sau un produs cu un singur ingredient.
Fără resturi, lactate, fasole sau varză, mai ales seara, dacă doarme în cameră cu tine.
După masă, o plimbare lejeră. Un mers liniștit, fără alergat, ajută intestinul să se miște. La câinii mari, cu pieptul adânc, păstrează o oră de liniște înainte și după masa principală.
Mâncatul de pe jos, ținut sub control. Fii atent la plimbare, învață-l „lasă” cu bucățele care îi plac mult, iar pentru câinii care înghit orice folosește o botniță de tip coș, cu care poate bea apă și gâfâi liniștit.
Dacă după două-trei săptămâni cu schimbările astea gazele sunt tot acolo, sau scaunul și greutatea nu arată bine, mergi cu jurnalul la medicul veterinar al câinelui.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.