Giardia la câini: cum o recunoști și cum scapi de ea?

Puiul are trei luni și l-ai luat de la o canisă. De când a intrat în casă, scaunul e moale. Trei zile pare că s-a rezolvat, apoi iar: gălbui, cu mucus, cu un miros înțepător pe care nu-l mai simțisei la alt câine. L-ai deparazitat, i-ai schimbat mâncarea și tot așa e. Sau ai un câine adult care a băut dintr-o baltă pe munte și de două săptămâni nu-și mai revine. Când medicul veterinar zice „giardia”, sună a ceva rar. Nu e: e unul dintre cei mai frecvenți paraziți intestinali la câinii tineri, iar scăparea de el ține aproape la fel de mult de curățenia din casă ca de tratament.

Giardia e un parazit microscopic, dintr-o singură celulă, care stă lipit de peretele intestinului subțire. Mulți îl confundă cu un vierme; nu e. Câinele înghite chisturile, forma lui de rezistență, din apă, din iarbă, din blana altui câine sau de pe propriile labe. Chisturile ies apoi în scaun, gata să îmbolnăvească alt câine. Sau pe el, a doua oară.

Când suni azi la medic

Majoritatea câinilor cu giardia nu sunt grav bolnavi. Scaunul moale vine și pleacă, cam asta e tot, iar unii n-au niciun semn. Sunt totuși situații în care nu aștepți programarea de săptămâna viitoare:

• pui mic sau câine bătrân cu diaree apoasă, de mai multe ori pe zi;
• diaree cu sânge ori scaun negru, lucios;
• vomă care se repetă, mai ales dacă nu ține nici apa;
• câinele e moale, nu mănâncă, nu bea, stă ghemuit într-un colț;
• gingii lipicioase, ochi înfundați, pielea de pe ceafă care revine greu când o ciupești ușor (așa arată deshidratarea);
• a slăbit vizibil în una-două săptămâni.

La pui, o diaree severă poate fi parvoviroză. Diferența o face un test la cabinet, nu ochiul tău, oricât de mulți câini ai crescut.

Ce urmărești acasă și ce notezi

Diagnosticul vine din analiza scaunului. Partea ta e să aduci proba bună și o descriere a ce se întâmplă de câteva zile încoace.

Cum arată scaunul. Tipic pentru giardia e moale spre păstos, deschis la culoare sau gălbui, cu aspect gras, uneori cu mucus, și miroase tare. Vine în valuri: trei zile urât, două aproape normal, apoi de la capăt. Fă poze și în zilele proaste, și în cele bune. Medicul vede pe telefon ce tu ai descrie în cinci minute.

Cât de des și cum. Câinele cu giardia face de obicei de puține ori, dar mult. Dacă face des, puțin și se chinuie, problema e mai degrabă la intestinul gros, iar informația asta îl ajută pe medic să caute în locul potrivit.

Greutatea. O dată pe săptămână, pe același cântar. Giardia încurcă absorbția grăsimilor; vezi pui care mănâncă cu poftă și totuși nu cresc cât ar trebui.

De unde putea s-o ia. Canisă, adăpost, pet shop, pensiune, curs de grupă, bălți, pâraie, parcul pentru câini. Dacă mai ai câini în casă, uită-te și la scaunul lor.

Proba. Medicul îți spune cum o vrea. De regulă: scaun proaspăt, cât o nucă, într-un recipient curat, ținut la rece până ajungi la cabinet. Chisturile nu ies în fiecare scaun, așa că uneori ți se cer probe din trei zile diferite, puse în același recipient sau în trei separate.

Giardia sau altceva?

Tabelul te orientează, atât. Același scaun îl dau mai mulți paraziți și câteva boli diferite.

La cabinet: ce face medicul veterinar

1. Te întreabă. Ce vârstă are câinele, de unde vine, ce mănâncă, de când are probleme, ce ai încercat. Cu ce l-ai deparazitat, pentru că deparazitantele obișnuite nu prind toți paraziții.
2. Îl examinează. Îl cântărește, verifică hidratarea, îi palpează burta, îi ia temperatura, se uită la gingii.
3. Analizează scaunul. Pentru giardia sunt două metode folosite des. Una e un test rapid care caută în scaun o proteină a parazitului și e gata în câteva minute. Cealaltă e microscopul, după o tehnică specială de concentrare a probei. Uneori le face pe amândouă. Dacă iese negativ la un câine care are semne, testul se repetă pe probe noi.
4. Caută și alți paraziți. În aceeași probă se uită după ouă de viermi; un câine poate avea mai mulți paraziți deodată.
5. Cere analize de sânge când câinele e deshidratat, slăbit sau când diareea nu seamănă a giardia.
6. Stabilește tratamentul. Produsul, doza după greutate și câte zile durează le alege medicul. De obicei sunt câteva zile, uneori repetate. Ce faci tu acasă în perioada asta cântărește la fel de mult; ajungem imediat acolo.
7. Recomandă o baie la final. Ghidurile europene pentru paraziți (ESCCAP) cer o baie cu șampon la încheierea tratamentului, ca să plece chisturile lipite de blana din jurul cozii. Fără ea, câinele se linge și o ia de la capăt. Medicul îți spune când și cu ce produs.
8. Te cheamă la control dacă e nevoie. Dacă semnele au trecut, de obicei nu mai repetă analiza. Dacă nu, ia o probă nouă și caută altă cauză sau o reinfestare.

Mulți se miră de asta: un câine fără diaree, cu test pozitiv găsit întâmplător, nu primește mereu tratament. Destui câini sănătoși poartă giardia și scapă singuri de ea. Medicul hotărăște după câine, după vârstă și după cine mai trăiește în casă, oameni sau animale.

Ce nu faci acasă

• Antibiotice rămase din alt tratament, ale câinelui sau ale tale, nu. Nu orice produs prinde giardia, iar o doză greșită face următorul tratament mai greu.
• Deparazitantul obișnuit, „încă o dată, poate merge”, tot nu. Cel din dulap probabil nu acoperă giardia deloc.
• Post de mai multe zile nu ține. O zi de mâncare ușoară o hotărăște medicul, mai ales la pui, care n-au rezerve.
• Scaunul lăsat în curte sau în parc. Îl strângi pe loc, în pungă, și la gunoi. Chisturile pot îmbolnăvi alt câine din prima zi și rezistă săptămâni întregi în locuri umede și reci.
• Spălat doar câinele. Culcușul, pătura și jucăriile moi merg la mașină, la program fierbinte; castroanele, în apă clocotită sau în mașina de vase. Pardoseala o speli și o lași să se usuce de tot, pentru că chisturile nu suportă uscăciunea. Doar cu aspiratorul nu rezolvi nimic.
• Linsul de după toaletă, dacă îl poți opri. Cu o lavetă umedă ștergi zona de sub coadă după fiecare ieșire, mai ales la câinii cu păr lung. La blana lungă, medicul îți poate sugera să tunzi scurt în jurul cozii cât durează tratamentul.
• Pensiune, curs de grupă, parc pentru câini: abia după ce termină tratamentul și are scaunul normal.
• Tratat doar câinele bolnav, când în casă mai sunt și alții. Vorbești cu medicul despre ei; de multe ori se testează sau se tratează toți odată.
• Apă stătută în castronul de afară și bălțile de pe traseu, mai ales în locurile pe unde trec mulți câini. Le eviți.

Se ia și la oameni?

Giardia are mai multe tipuri. Cele pe care le găsești de obicei la câine diferă de cele care îmbolnăvesc omul, așa că riscul pentru familie e mic, dar există. Te speli pe mâini după ce strângi scaunul sau speli câinele, după joaca cu puiul și înainte de masă. Copiii mici nu se joacă pe bucata de curte unde face câinele. Cine are imunitatea scăzută e mai atent decât restul casei. Și dacă cineva din familie face diaree în aceeași perioadă, îi spune medicului de familie că acasă e un câine cu giardia.

La cei mai mulți câini giardia e mai mult o pacoste decât un pericol. O ține luni la rând reinfestarea: chisturi rămase pe blană, în iarba din curte, pe pătura din colț. Tratamentul vine de la medic. Curățenia e treaba ta, iar dacă o sari, tratamentul îl repeți.