E 26 decembrie. Câinele tău de opt ani, cu câteva kilograme în plus, n-a vrut să mănânce azi-dimineață. Până la prânz a vomitat de trei ori. Acum stă cu fundul sus și pieptul lipit de podea, de parcă s-ar întinde, și scâncește când încerci să-l iei în brațe. Aseară a primit pielea de la friptură, iar în coșul de gunoi a găsit hârtia de copt de la cârnați. Mâncare grasă, vomă, burtă care doare: asta e povestea tipică a pancreatitei. Și e unul dintre motivele pentru care cabinetele veterinare sunt pline în zilele de după sărbători.
Când suni azi la medic
Pancreatita acută poate fi ușoară și trecătoare. Poate la fel de bine să se agraveze în câteva ore, iar de acasă nu ai cum să le deosebești. Suni în aceeași zi dacă vezi:
- vomă repetată, de două-trei ori sau mai mult în câteva ore, mai ales dacă dă afară și apa;
- refuză mâncarea, el care de obicei golește castronul;
- burta îl doare: se încordează când îl atingi, nu se lasă ridicat, stă în „poziția de rugăciune”, cu pieptul jos și fundul sus;
- e abătut: doarme mult, nu mai vine la ușă, se mișcă greu;
- diaree, uneori cu aspect gras sau gălbui;
- gâfâie sau tremură deși nu e nici cald, nici frig (la câine, de multe ori, așa arată durerea);
- gingii foarte roșii, palide sau galbene, respirație grea, se prăbușește: aici nu mai suni, pleci direct.
Dacă știi că a mâncat ceva gras, îi spui medicului ce anume, cât și când. Îi spui și dacă a mai avut episoade asemănătoare, chiar ușoare, care au trecut singure.
Ce observi acasă și ce notezi
Pancreasul e o glandă mică, așezată lângă stomac, cu două treburi. Produce enzimele care digeră mâncarea și hormonii care țin zahărul din sânge în echilibru, printre ei insulina. La pancreatită, enzimele pornesc prea devreme, încă din interiorul pancreasului, și încep să-l atace. De aici vin inflamația, durerea și, în cazurile grave, probleme care se întind în tot corpul.
Sunt două forme, pe care oamenii le confundă des. Uneori le confundă și testele.
|
Acută |
Cronică |
| Cum începe |
Brusc, în câteva ore |
Încet, cu episoade mici care se tot repetă |
| Ce vezi |
Vomă repetată, durere, refuză mâncarea |
Mănâncă după toane, vomită din când în când, scaun moale, câine „mai lent” |
| Cât de grav |
De la ușor până la pericol de moarte |
De obicei mai blândă, dar lasă urme în timp |
| Ce poate rămâne după |
Uneori nimic, alteori revine |
Uneori diabet sau un pancreas care nu mai produce destule enzime |
Ce a pornit episodul rămâne de multe ori neclar. Câteva lucruri apar însă iar și iar în poveștile câinilor cu pancreatită, și pe ele le notezi pentru medic.
Ce a mâncat în ultimele 48 de ore. Resturi de la masă, grăsime de la friptură, piele de pui, mezeluri, ceva furat din gunoi, o pungă întreagă de recompense. Nimeni nu caută un vinovat. E cea mai utilă informație pe care o ai.
Greutatea. Câinii supraponderali au un risc mai mare. Dacă nu i-ai mai văzut coastele de multă vreme, spune-o.
Rasa și vârsta. Schnauzerii pitici au des grăsimi mari în sânge și fac mai ușor pancreatită. Cocker spanielul englez și alte câteva rase apar mai des cu forma cronică. Majoritatea câinilor cu pancreatită sunt adulți sau bătrâni.
Alte boli și tratamente. Diabetul, problemele de tiroidă, boala Cushing și unele medicamente apar des alături de pancreatită. Faci o listă cu tot ce primește câinele și de când.
Episoadele de dinainte. O frază ca „a mai avut o dată, acum un an, după un grătar” schimbă mult felul în care medicul citește analizele.
Cum arată durerea la el. Câinii ascund durerea mai bine decât credem. Unul stă nemișcat într-un colț și refuză să se culce. Altul se ridică și se așază de zece ori într-o oră. Altul își linge buzele și se tot uită spre burtă. Unii mârâie când le atingi abdomenul, deși la tine n-au mârâit în viața lor. Filmează un minut cu telefonul: la cabinet, de emoție, câinele ascunde exact lucrurile pe care medicul le-ar vedea în filmare.
Ce se întâmplă acum. Câte vome și la ce oră, cum arată (mâncare, spumă, bilă galbenă), dacă bea, dacă face pipi, cum arată scaunul. Poze, dacă poți.
La cabinet: ce verifică medicul veterinar
Nu există un singur test care să spună sigur „pancreatită”. Medicul pune piesele cap la cap.
- Întrebările și examenul. Istoricul de mai sus, temperatura, hidratarea, culoarea gingiilor, palparea burții. Durerea în partea de sus a abdomenului e un indiciu puternic.
- Testul de lipază pancreatică specifică. Are o variantă rapidă, la cabinet, și una cantitativă, la laborator. Un rezultat normal face pancreatita puțin probabilă. Unul crescut o face probabilă, dar se citește împreună cu semnele câinelui.
- Analize de sânge complete. Arată inflamația, deshidratarea, ficatul (care suferă des alături de pancreas), rinichii, zahărul din sânge, grăsimile, sărurile. Din ele medicul își face o idee cât de grav e episodul.
- Ecografia abdominală. Se vede pancreasul umflat și țesutul iritat din jurul lui, și se exclud alte cauze ale aceleiași dureri: un corp străin, o problemă de intestin, o tumoră. Radiografia folosește mai ales ca să excludă corpurile străine.
- Tratamentul. Niciun medicament nu „vindecă” pancreasul. Medicul îi dă corpului condițiile să se liniștească: perfuzii pentru deshidratare, medicamente pentru durere și vomă, iar hrana se reia cât mai devreme, cu o mâncare ușor de digerat. Ideea veche că pancreasul trebuie „odihnit” zile întregi fără mâncare a fost în mare parte abandonată, pentru că un intestin hrănit se vindecă mai repede. Cazurile ușoare se tratează uneori acasă, cu controale. Cele grave înseamnă spitalizare, câteodată o săptămână.
- Planul de după. La mulți câini, o dietă săracă în grăsimi, uneori pe viață, plus slăbire, dacă e cazul. Controale ale zahărului din sânge la cei cu episoade repetate. Ce mâncare și ce recompense i se potrivesc îți spune medicul.
La plecare întrebi ce semne înseamnă că te întorci mai devreme de control. Le scrii pe o foaie și o lipești pe frigider.
Ce nu faci acasă
- Nu-i dai calmante de om. Pastilele obișnuite pentru durere din casă sunt toxice pentru câini chiar în doze mici și îi pot afecta stomacul, rinichii sau ficatul.
- Nu-l ții nemâncat zile întregi ca să-i „odihnești pancreasul”. Dacă vomită, suni la medic. Dacă nu vomită, medicul îți spune când reiei hrana și cu ce.
- Nu-i dai „ceva ușor” de felul supei grase de pui, al orezului cu unt sau al unui ou prăjit. Pentru pancreas, grăsimea e chiar problema.
- Nu forțezi apă sau mâncare într-un câine care vomită.
- Nu aștepți să treacă dacă vomită de mai multe ori și îl doare burta. Episoadele ușoare trec, dar pe cele grave le recunoști de acasă abia când e târziu.
- Nu te întorci la vechile obiceiuri după primul episod. Câinele care a făcut pancreatită după un grătar o poate face din nou după următorul.
Cum o previi, inclusiv de sărbători
Pancreatita nu se poate preveni mereu. Câteva obiceiuri scad însă mult riscul.
Îl ții la o greutate la care îi simți coastele cu palma, fără să apeși. Resturile de la masă, mai ales grăsimea, pielea și sosurile, nu ajung în castronul lui. Dacă vrei să-i dai ceva din farfuria ta, alege o bucățică de carne slabă, fiartă, fără sare. Coșul de gunoi stă închis sau sus, mai ales în zilele cu grătar și cu musafiri. Musafirii află de la început o singură regulă: nu-i dau nimic de pe masă. Iar dacă ai un câine care a mai trecut prin asta, mâncarea lui rămâne aceeași și de sărbători. Bucuria lui de Crăciun poate fi o jucărie umplută cu mâncarea obișnuită sau o plimbare lungă prin zăpadă.
La câinii cu mai multe episoade, medicul veterinar curant îți poate recomanda controale periodice de sânge. Te ții de ele.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.