E obligatoriu microcipul la câine și cum îl înregistrezi în RECS?

Ai luat un pui de la crescător sau ai adoptat un câine de la o asociație, iar cineva ți-a zis „e cipat”, fără să-ți dea nicio hârtie. Sau ai un câine de șase ani care n-a călcat niciodată într-un cabinet și abia acum afli că microcipul e obligatoriu. Sau, varianta cea mai grea, câinele a fugit aseară și te întrebi dacă îl aduce cipul înapoi.

Pe scurt: în România, orice câine cu stăpân trebuie identificat cu microcip și înregistrat în registrul național. Cipul ajută însă doar dacă datele din registru sunt ale tale și sunt la zi. Pașii vin mai jos, pe rând.

Cum faci microcipul și înregistrarea în RECS, pas cu pas

1. Află dacă are deja cip

Orice cabinet veterinar are un cititor. Treci pe la medicul veterinar curant și roagă-l să scaneze câinele și să caute numărul în registru. Durează un minut și afli trei lucruri: dacă are cip, dacă e înregistrat și pe numele cui. La câinii adoptați, răspunsul e des „are cip, dar e pe asociație” sau „e pe fostul proprietar”. Amândouă se rezolvă.

2. Implantarea, dacă nu are

Cipul e cât un bob de orez, închis într-o capsulă de sticlă pe care corpul o tolerează. Medicul îl introduce sub piele, în partea stângă a gâtului (locul standard în Europa), cu un ac ceva mai gros decât cel de vaccin. Totul durează câteva secunde și nu e nevoie de anestezie. Cei mai mulți câini reacționează ca la un vaccin: tresar o dată, apoi se uită după bucățica de brânză. Medicul îl scanează imediat după, ca să vadă că cipul se citește.

Cipul nu are baterie și nici GPS. Nu transmite nimic. Stă acolo, iar când cineva trece un cititor pe deasupra, apare un număr de 15 cifre. Doar atât face, dar o face toată viața câinelui.

3. Înregistrarea în registru

Neînregistrat, numărul nu duce nicăieri. În România, registrul câinilor cu stăpân se numește RECS și îl ține Colegiul Medicilor Veterinari. Tot medicul veterinar face înregistrarea, pe loc, cu datele tale: nume, adresă, telefon. Primești un certificat sau o fișă cu numărul cipului. Fă-i o poză și pune-o într-un album separat în telefon, „Câinele”, lângă carnetul de vaccinări.

Roagă-l pe medic să-ți arate datele introduse și citește-le tu. Ajunge o cifră greșită la telefon ca cipul să nu mai folosească la nimic, iar greșeala o descoperi abia în ziua în care cineva îți găsește câinele.

4. Transferul, dacă a mai avut un proprietar

Un câine adoptat sau cumpărat la maturitate rămâne înregistrat pe vechiul proprietar până faci transferul. Se face tot la medicul veterinar, cu actul de adopție sau contractul de vânzare-cumpărare. Asociațiile serioase te ajută cu hârtiile. Dacă n-ai niciun act, întreabă medicul ce se poate face în situația ta.

5. Plăcuța de la zgardă

Cipul îl poate citi doar cine are cititor, iar vecinul care îți găsește câinele la unsprezece seara nu are. O plăcuță la zgardă sau la ham, cu numărul tău de telefon, îl aduce acasă în zece minute, nu a doua zi. Numele câinelui îl poți lăsa deoparte; unii preferă așa, ca un străin să nu-l poată chema pe nume. Plăcuța și cipul lucrează împreună.

6. Ce faci dacă se pierde câinele

1. Cauți imediat pe traseele obișnuite și în jurul casei. Mulți câini se întorc pe drumul pe care au plecat.
2. Suni la cabinetele veterinare din zonă și le dai numărul cipului. Un câine găsit ajunge des la cel mai apropiat cabinet, tocmai ca să fie scanat.
3. Anunți adăpostul public al localității și asociațiile de protecție din zonă.
4. Postezi în grupurile locale, cu poze clare și numărul tău de telefon. Numărul cipului nu-l pui în postare; îl păstrezi pentru cine îl are cu adevărat pe câine.
5. Mai verifici o dată datele din registru. Dacă ți-ai schimbat telefonul de la înregistrare, acum e momentul să-l actualizezi.

Iar dacă tu ai găsit un câine, du-l la orice cabinet veterinar și roagă-i să-l scaneze. De obicei durează puțin și nu costă nimic.

Microcipul la fiecare vârstă

Puiul ar trebui să plece de la crescător identificat și înregistrat, cu cip, cu carnetul de sănătate și cu numărul trecut în acte, pentru că asta e obligația crescătorului. Un pui dat „fără cip, că-l faci tu” ridică semne de întrebare despre crescător. La prima vizită la medicul tău ceri scanarea și transferul. Încă din primele săptămâni, obișnuiește-l să fie atins pe ceafă și pe gât cât primește ceva bun. Scanarea, vaccinurile și pusul hamului vor fi mai ușoare toată viața.

Între 6 și 18 luni, la adolescență, câinii fug cel mai des. Lumea a devenit dintr-odată interesantă, iar gardul care îl ținea la patru luni nu-l mai ține. Acum verifici că plăcuța e pe ham, că în registru e telefonul de azi și că ai poze recente cu el, din față și din profil.

La adultul adoptat, ordinea e scanare la prima vizită, transfer pe numele tău, apoi plăcuța. Câinii adoptați de curând fug mai des în primele săptămâni, până se atașează de casa nouă, așa că datele trebuie să fie ale tale din prima zi.

La câinele bătrân, cipul ține de obicei toată viața, dar uneori se mută sub piele sau, rar, nu se mai citește. Cere scanarea la controlul anual. Un câine bătrân care aude și vede mai slab, sau care a început să fie confuz, se poate rătăci la doi pași de casă.

Greșelile frecvente cu microcipul

• „Are cip, deci îl găsim.” Cipul nu se vede de la distanță și nu arată unde e câinele. Ajută doar după ce câinele ajunge la cineva cu cititor.
• Datele nu sunt actualizate. Te-ai mutat, ți-ai schimbat numărul, câinele a trecut la altcineva din familie. Cel mai des, un câine găsit cu cip nu ajunge acasă pentru că telefonul din registru nu mai răspunde.
• Cip fără înregistrare. Numărul există, dar nu duce la nimeni. Se întâmplă la puii cumpărați „pe sub mână” și la câinii cipați în alte țări.
• Înregistrare doar într-o bază privată. Unele cabinete sau firme producătoare au baze de date proprii sau internaționale. Pot ajuta în plus, dar obligația legală în România e înregistrarea în registrul național.
• Fără plăcuță. Mulți renunță la ea „pentru că are cip”. Tocmai plăcuța aduce câinele acasă în aceeași seară.
• Nu știi numărul cipului. În ziua în care se pierde câinele îți trebuie în cinci minute, deci ține poza certificatului în telefon.
• Plecat în străinătate fără verificare. Pentru călătoriile în Uniunea Europeană, câinele are nevoie de cip, de pașaport și de vaccinul antirabic făcut după implantarea cipului. Ordinea contează: un vaccin făcut înainte de cip nu e recunoscut la graniță.

Cât durează și cum știi că ești acoperit

Implantarea ține câteva secunde, înregistrarea câteva minute, în aceeași vizită. Transferul pe numele tău se face de obicei tot atunci, dacă ai la tine actul de adopție sau de cumpărare.

Treci acum prin lista de mai jos și apoi la fiecare control anual. Când bifezi toate rândurile, ești acoperit.

Când mergi la medic sau ceri ajutor

• Cipul nu se citește sau medicul găsește două numere diferite pe același câine.
• La locul implantării apare o umflătură care nu trece în câteva zile, o roșeață sau o secreție.
• În registru sunt datele altcuiva și nu poți face transferul singur. Medicul îți spune ce acte îți trebuie.
• Câinele a fugit și nu l-ai găsit în primele ore. Suni la cabinete, la adăpost și la asociațiile din zonă, fără să aștepți să „se întoarcă singur”.
• Câinele tău fuge des sau sare gardul. Cipul e plasa de siguranță, dar problema adevărată e fuga, și pe ea o lucrezi cu un instructor.

Regulile pentru identificarea câinilor s-au schimbat de câteva ori în ultimii ani. Medicul veterinar curant știe ce se aplică acum și îți poate spune exact ce acte îți trebuie pentru câinele tău.