Pașaport pentru câine: ce acte îi trebuie ca să călătorească, cu mașina sau cu avionul?

Peste două luni pleci în concediu în Italia și vrei să iei câinele. Sau te muți un an în Olanda și nici nu te gândești să-l lași în urmă. Sau ai prins un zbor ieftin la Londra și te întrebi dacă un câine de șase kilograme încape lângă tine în cabină. Indiferent de variantă, prima întrebare e aceeași: ce acte îi trebuie și cu cât timp înainte te apuci de ele. Pe scurt, mai devreme decât crezi. Vaccinul antirabic are nevoie de trei săptămâni ca să fie valabil pentru drum, iar unele țări cer analize care durează luni. Mai jos ai ordinea în care faci lucrurile, ce înseamnă fiecare act și cum pregătești câinele pentru mașină, cușcă și aeroport.

Ce faci, în ordinea corectă

1. Microcipul, primul

În România microciparea și înregistrarea câinelui sunt obligatorii, așa că probabil al tău are deja cip. La medicul veterinar curant verifici două lucruri. Întâi, că cipul se citește, pentru că uneori se deplasează sub piele sau, rar, se strică. Apoi, că e de tipul standard, cu 15 cifre, pe care îl citesc cititoarele din toată Europa. Ordinea contează: în Uniunea Europeană, vaccinul antirabic e valabil pentru călătorie doar dacă a fost făcut după implantarea cipului sau în aceeași zi. Un vaccin făcut înainte de cip nu se socotește și trebuie repetat.

2. Vaccinul antirabic

Se face de la 12 săptămâni. După prima vaccinare, câinele poate trece granița abia după 21 de zile. Rapelurile făcute la timp, înainte să expire vaccinul anterior, sunt valabile imediat. Dacă ai întârziat chiar și o zi, o iei de la capăt cu cele 21 de zile. Te uiți în carnet la data de expirare și o treci în calendarul din telefon.

Concret, un pui nu poate călători legal între țările Uniunii mai devreme de vreo 15 săptămâni (12 plus 3). Unele țări au reguli separate pentru puii foarte mici, dar nu te baza pe ele.

3. Pașaportul european pentru animale de companie

E un carnețel albastru, la fel în toate țările Uniunii, pe care îl eliberează un medic veterinar autorizat. În el apar numărul cipului, datele tale, vaccinul antirabic cu dată și semnătură și, unde e cazul, tratamentele cerute de anumite țări. Carnetul de sănătate obișnuit nu ține loc de pașaport la graniță. Întreabă la cabinet dacă eliberează pașapoarte, pentru că nu toate o fac.

4. Ce cere țara în care mergi

Între țările Uniunii, cu cip, vaccin valabil și pașaport, de obicei ai tot ce-ți trebuie. Câteva excepții apar des:

• Irlanda, Finlanda, Malta, Norvegia și Marea Britanie cer un tratament împotriva teniei Echinococcus, făcut de medic și trecut în pașaport cu una până la cinci zile înainte de intrare. Fereastra e strictă, așa că programarea la cabinet o faci după data zborului.
• Marea Britanie nu mai e în Uniune și are regulile ei. Acceptă la intrare pașaportul european, dar condițiile se mai schimbă, așa că citești site-ul oficial al guvernului britanic cu o lună înainte.
• Țările din afara Uniunii, și întoarcerea din ele, cer des un test de anticorpi antirabici: o probă de sânge recoltată la cel puțin 30 de zile după vaccin și trimisă la un laborator autorizat. Când revii în Uniune dintr-o țară care nu e pe lista celor cu risc mic, câinele poate intra abia la trei luni după recoltarea probei. În cazul ăsta începi pregătirile cu jumătate de an înainte.
• Unele țări au liste de rase interzise sau cu reguli speciale. Verifici dacă rasa câinelui tău apare pe vreuna.

Informația la zi o găsești la ambasadă sau pe site-ul serviciului veterinar oficial al țării respective. Forumurile au dreptate de cele mai multe ori, doar că tocmai excepțiile le scapă.

5. Avionul: cabină sau cală

În cabină zboară de obicei câinii mici. Compania stabilește o greutate maximă pentru câine împreună cu geanta de transport, de multe ori în jur de 8 kilograme. Geanta stă tot zborul sub scaunul din față, iar câinele nu iese din ea. Pe fiecare zbor sunt doar câteva locuri pentru animale, așa că rezervi câinele odată cu biletul tău, la telefon sau online, nu la ghișeu. Unele companii, printre ele și câteva dintre cele mai folosite low-cost, nu primesc deloc animale de companie, cu excepția câinilor de asistență.

În cală zboară câinii mai mari, într-o cușcă rigidă care respectă standardul internațional pentru transportul animalelor vii. Trebuie să fie destul de înaltă încât câinele să stea în picioare fără să atingă tavanul cu urechile și destul de lungă cât să se întoarcă și să se culce întins. Are aerisire pe mai multe laturi, vas de apă fixat și nu are roți. Cala pentru animale e presurizată și încălzită, dar pentru un câine care n-a stat niciodată închis rămâne o experiență grea. Multe companii nu primesc în cală câinii cu bot scurt (buldogi, mopși, boxeri), pentru că respiră greu și riscul pentru ei e mare. Vara, unele companii opresc transportul în cală pe anumite rute.

Câteva reguli pe care le-am pune pe orice listă, oricare ar fi compania și destinația:

• zbor direct, ori de câte ori se poate, pentru că fiecare escală înseamnă încă o încărcare și o descărcare;
• câinele nu mănâncă în ultimele ore dinainte de zbor (cât anume, întrebi medicul), dar are apă până la plecare;
• o plimbare lungă, cu mult mirosit, înainte de aeroport, ca să doarmă pe drum;
• un tricou purtat de tine, pus în cușcă;
• numele tău, telefonul și destinația, lipite pe cușcă.

Nu-i dai nimic „ca să doarmă”. Calmantele și sedativele schimbă felul în care câinele își reglează tensiunea și respirația, iar la altitudine, în cală, nu are cine să-l supravegheze. Asociațiile medicilor veterinari și companiile aeriene recomandă să nu fie sedat. Dacă al tău e foarte anxios, vorbește cu medicul veterinar curant cu mult înainte și gândește-te serios dacă zborul e pentru el.

6. Mașina, varianta pe care o alegem cel mai des

Pe un drum lung, câinele stă într-o cușcă fixată în portbagaj sau pe bancheta din spate, cu hamul prins de centura de siguranță. Nu liber și nu în brațele cuiva: la o frână bruscă, un câine de 20 de kilograme devine proiectil. Faci pauză la două-trei ore și îi pui lesa înainte să deschizi ușa, pentru că un câine speriat care sare din mașină pe marginea autostrăzii e cel mai rău scenariu posibil. Îi dai apă la fiecare oprire. Și nu-l lași niciodată în mașină la soare, nici măcar cinci minute: vara, temperatura dinăuntru urcă în câteva minute la valori care îl pot omorî. Dacă îi e rău în mașină, citește înainte de plecare ghidul nostru despre răul de mașină.

7. Cușca, exersată acasă

Fie că e vorba de avion, tren sau mașină, câinele trebuie să știe dinainte că în cușcă e bine. Începi cu câteva săptămâni înainte: ușa deschisă, masa servită înăuntru, bucățele aruncate în fund, pătura lui. Apoi închizi ușa câteva secunde cât mănâncă, apoi câteva minute, apoi faceți o tură scurtă cu mașina, el în cușcă. În ziua plecării n-ar trebui să o vadă pentru prima dată.

Ce se schimbă de la pui la senior

Puiul. Nu poate trece granița legal până nu are vaccinul antirabic valabil, deci pe la 15 săptămâni. Vestea bună e că timpul ăsta îl folosești ca să-l obișnuiești cu geanta sau cu cușca, cu mașina și cu zgomotele de aeroport (există înregistrări pe care i le pui încet acasă, cât mănâncă). Un pui care a făcut zece drumuri scurte cu mașina până la patru luni va călători ușor toată viața.

Adolescentul. Energie multă, răbdare puțină. Înainte de orice drum lung, o ieșire serioasă, cu nasul prin iarbă. Pe drum, ceva de ros. Verifici de două ori încuietoarea cuștii, pentru că adolescenții învață repede să le deschidă.

Adultul. Dacă n-a călătorit niciodată, începi ca la un pui: cușca acasă, drumuri scurte, apoi lungi. Un adult liniștit acasă nu e neapărat liniștit și în cală.

Seniorul. Se încălzește și se deshidratează mai ușor, articulațiile îl dor după ore în aceeași poziție, iar uneori are boli de inimă sau de respirație care fac zborul riscant. Înainte de un drum lung mergeți la control la medicul veterinar curant și vorbiți deschis despre cât de potrivit e. Pentru mulți câini bătrâni, drumul cu mașina, cu opriri dese, e varianta mai blândă.

Greșelile pe care le vedem des

• Vaccinul antirabic făcut înainte de cip. Pentru acte nu există, așa că trebuie refăcut, cu încă 21 de zile de așteptare. La câinii adoptați se întâmplă mai des decât ai crede.
• Rapelul întârziat cu câteva zile. Atunci vaccinarea se consideră din nou primară și ai iar 21 de zile de așteptat. Mulți află asta la cabinet, cu o săptămână înainte de plecare.
• Biletul cumpărat înainte de locul pentru câine. Companiile primesc puține animale pe zbor. Întâi suni și rezervi câinele, apoi îți cumperi biletul.
• Geanta prea mică, aleasă după regulile companiei și nu după câine. Câinele trebuie să se poată întoarce și culca în ea. Dacă nu încape, nu zboară în cabină, oricât de mic ar fi pe hârtie.
• Prima întâlnire cu cușca în ziua plecării. Un câine panicat într-o cușcă necunoscută își poate rupe unghiile și dinții încercând să iasă.
• Sedativul dat ca să nu sufere. Vezi mai sus. Se discută doar cu medicul și doar dacă el îl consideră potrivit pentru drumul respectiv.
• Tratamentul anti-tenie făcut prea devreme. Fereastra de una până la cinci zile e strictă: făcut cu șase zile înainte, nu mai e valabil.

Cât durează și cum știi că ești gata

Ești gata când ai în mână pașaportul cu cipul și vaccinul în regulă, confirmarea scrisă de la companie pentru câine și un câine care intră singur în cușcă și se culcă acolo.

Când chemi un instructor

• câinele intră în panică în cușcă sau în geantă chiar și după două săptămâni de exerciții mici;
• îi e rău sau se agită foarte tare în mașină, iar drumul e lung;
• latră sau mârâie la oameni și câini străini, iar aeroportul, trenul sau hotelul îl vor pune în situații pe care nu le poți ocoli;
• l-ai adoptat de curând și încă nu știi cum reacționează la zgomote, la închidere sau când e ținut și atins.

Actele le rezolvă medicul veterinar curant. Cușca, mașina și răbdarea în locuri aglomerate le lucrăm la cursurile de educație de bază. Câteva ședințe înainte de drum fac diferența dintre un câine care doarme pe drum și unul care plânge opt ore.