Câinele face pipi des și puțin sau are sânge în urină: e infecție urinară?

O cățea sterilizată de șapte ani cere afară la fiecare oră, de trei zile. Pe plimbare se lasă pe vine de zece ori și scoate de fiecare dată câteva picături. Azi-dimineață pata de pe zăpadă era roz. Sau ai un mascul care ține piciorul ridicat mult și iese puțin, se linge întruna și a început să facă pipi în casă, lucru pe care nu l-a mai făcut de când avea patru luni. Oricine se gândește întâi la infecție urinară, și de multe ori chiar asta e. Numai că aceleași semne le dau și pietrele din vezică, prostata la masculii necastrați și, la câinii bătrâni, o formațiune în vezică. Mai jos ai ce să urmărești două zile, cum aduci o probă bună la consult și ce face medicul veterinar curant cu ea.

Când suni azi: semnele care nu așteaptă

O cistită simplă doare și îl chinuie, dar nu omoară peste noapte. Câteva situații arată la fel în primele ore și sunt cu totul altceva:

• un mascul care se forțează și scoate doar picături sau nimic, se agită, nu-și găsește locul, poate vomită. O piatră poate bloca uretra, iar vezica se umple fără să aibă pe unde ieși. Aici nu aștepți până mâine; vorbim de ore;
• un câine cu febră, moale, care nu mănâncă, vomită sau tresare când îl atingi în spate, chiar după ultima coastă, unde stau rinichii. Infecția poate să fi urcat până acolo;
• o cățea nesterilizată care bea mult, face pipi mult și e moale la câteva săptămâni după călduri, cu sau fără scurgere din vulvă. Uterul poate fi infectat, iar asta nu mai e cistită;
• sânge mult, cheaguri, urină roșie care nu se limpezește de la o plimbare la alta;
• un pui sau un câine bătrân care n-a urinat deloc în 12–24 de ore;
• un câine care se prăbușește sau respiră greu, pe lângă oricare dintre semnele de mai sus.

La telefon spui ce ai văzut și când a făcut ultima oară pipi normal. Dacă ai deja o probă, o iei cu tine.

Ce urmărești și notezi acasă

„Face pipi des” înseamnă două lucruri diferite. Pe care dintre ele îl vezi decide ce analize se fac.

Des și puțin. Vezica e iritată. Câinele simte nevoia la câteva minute, se lasă pe vine și iese puțin, uneori cu efort. Așa arată cistita, pietrele, uretra inflamată.

Des și mult. Aici organismul produce multă urină pentru că bea mult: bălți mari, bolul de apă gol de două ori pe zi, pipi noaptea prin casă. Așa arată diabetul, bolile de rinichi, unele probleme hormonale sau uterul infectat. Poate exista și infecție, dar ea vine după, ca urmare.

Două zile de observat îți spun în care tabără e câinele tău.

Numeri și măsori. Câte ieșiri pe zi și cât iese la fiecare: picături, o baltă mică, o baltă cât o farfurie. Apa băută în 24 de ore o măsori cu o cană gradată. La un câine de 10 kg, peste un litru pe zi e mult.

Culoarea. Galben deschis și limpede e normal. Roz, roșu, maroniu, tulbure, cu fire sau depuneri: notezi la fiecare plimbare. Fă o poză la pata de pe zăpadă sau de pe beton, lângă ceva care arată mărimea.

Mirosul. Urina de cistită miroase de obicei mai tare, dulceag și greu, și o simți din ușă.

Cum stă. Se lasă pe vine și rămâne mult, se ridică și se lasă iar, scâncește, se uită înapoi spre burtă. Dacă masculul ține piciorul ridicat 20 de secunde și nu iese nimic, notezi ora.

Linsul. Își linge vulva sau prepuțul mai mult ca de obicei, lasă picături pe culcuș, pielea din jur e roșie.

Udatul fără să știe. Culcușul e ud dimineața, lasă picături când se ridică din somn și nu se lasă deloc pe vine. Asta e incontinență. E frecventă la cățelele sterilizate de vârstă mijlocie, se tratează, dar pe alt drum decât infecția.

Ce a fost înainte. Când a mai avut ceva asemănător și ce a primit atunci, dacă e sterilizat, când au fost ultimele călduri, ce mănâncă, dacă s-au mai găsit pietre sau cristale la analize, dacă bea din băltoace.

Cum iei o probă de urină care să spună adevărul

Medicul vrea urină proaspătă. Acasă o iei la prima plimbare de dimineață, cu ceva curat și plat (o tăviță de plastic, un polonic spălat fără urme de detergent), pe care îl bagi sub jet după ce a început să curgă. Torni într-un borcan curat cu capac, scrii ora pe el și ajungi la cabinet în cel mult o oră. Dacă nu se poate, îl ții la frigider câteva ore, niciodată la congelator. De pe jos nu aduni, iar urina rămasă de aseară într-un castron nu mai e bună de nimic. Pentru unele analize medicul preferă oricum să ia el proba, direct din vezică (despre asta, mai jos).

Ce poate fi, după semne

Ce face medicul veterinar la consult

1. Te întreabă. Ce ai notat în cele două zile (des și puțin sau des și mult), culoarea, apa, dacă e sterilizat, ce a mai avut. Din răspunsurile astea iese jumătate din planul de analize.
2. Îl consultă. Pipăie vezica (plină, dureroasă, cu ceva tare înăuntru) și rinichii, ia temperatura, se uită la gingii. La masculi verifică prostata prin tușeu rectal. La cățele se uită la vulvă: una ascunsă în pliuri de piele ține infecțiile aproape.
3. Analiza de urină. Densitatea, care arată dacă rinichii concentrează urina. Banda cu reactivi: sânge, proteine, glucoză, pH. Sedimentul la microscop, unde se văd celulele, bacteriile, cristalele. Durează câteva minute și de aici pornește tot.
4. Urocultura cu antibiogramă. Proba pleacă la laborator, bacteria crește câteva zile și se vede la ce răspunde. Ghidurile de acum o cer mai ales la infecțiile care revin, la cele care n-au trecut, la masculi și la câinii cu alte boli. Pentru cultură, medicul preferă să ia urina direct din vezică, cu un ac fin prin peretele burții, ghidat de ecograf. Ține câteva secunde. Câinele abia simte, iar proba iese curată, fără bacteriile de pe piele.
5. Ecografia vezicii, de multe ori în același consult. Pe ecran se văd pietrele, cât de gros e peretele, o eventuală formațiune, prostata. Radiografia prinde multe pietre, dar nu pe toate.
6. Analize de sânge când bea mult, când are febră, când e bătrân sau când infecția revine: rinichi, ficat, glicemie, hemoleucogramă, uneori hormoni.
7. Tratamentul. La cistita simplă, un tratament ales după analize, de obicei scurt, cu control la final. La pietre, după tipul lor: o hrană specială care le topește sau operație. La prostată se tratează prostata, la incontinență, incontinența. La a treia infecție medicul caută de ce revine, pentru că aproape mereu e ceva dedesubt.

Înainte să pleci, întreabă când repetați analiza de urină. La multe infecții, controlul de după tratament e singurul mod de a ști că s-a terminat.

Ce nu faci acasă

• Antibioticul rămas de data trecută, de la alt câine sau din dulapul tău, rămâne în dulap. Doza e aproape sigur greșită, bacteria poate fi alta, iar o pastilă-două date înainte de recoltare pot face urocultura să iasă fals negativă. Infecția revine și nimeni nu mai știe cu ce s-o trateze.
• Nu te oprești din tratament a doua zi, când semnele dispar. Semnele pleacă înaintea bacteriilor. Durata o stabilește medicul și o duci până la capăt.
• Nu-i tai din apă ca să facă mai puțin pipi în casă. Apa diluează urina și spală vezica; fără ea, totul merge mai rău.
• Nu-l certa pentru pipi în casă. Nu se poate ține. Singurul lucru pe care-l învață din ceartă e să se ascundă când face, și atunci pierzi exact informația de care ai nevoie.
• Nu aștepta o săptămână cu un mascul care se forțează. Pietrele nu ies singure, iar vezica are o limită.
• Merișorul, bicarbonatul, ceaiurile și „acidifianții de urină” nu sunt tratament. Dovezile sunt slabe sau lipsesc de tot, iar unele schimbă pH-ul urinei exact în direcția proastă pentru tipul de piatră pe care îl are câinele tău.
• Nu treci singur pe o „dietă urinară” luată din magazin fără analiză. Hrana potrivită depinde de cristalele sau pietrele pe care le are, iar una greșită poate ajuta la formarea altui tip.
• Proba de pe gresie, din iarbă sau ținută ore întregi la căldură nu-ți folosește. Bacteriile se înmulțesc în borcan și rezultatul minte.

Ce ajută în fiecare zi

Pune apă proaspătă în mai multe locuri prin casă și scoate-l destul de des cât să nu țină urina ore în șir. O vezică golită regulat se apără singură. La cățelele cu blană lungă, tunde scurt părul din jurul vulvei și șterge zona după plimbările pe ploaie. Dacă a avut pietre, hrana recomandată de medic se ține fără „excepții” de la masă, cu multă apă: o urină diluată face jumătate din prevenție. Iar la controlul anual cere o analiză de urină chiar dacă nu vezi nimic. Cristalele și infecțiile care nu dau semne apar acolo cu luni înainte să apară pe covor.

Semnele au început azi, câinele e vesel, mănâncă și face pipi, chiar dacă des? Ai timp să iei o probă bună și să mergi mâine dimineață. Cu un mascul care se forțează și nu iese nimic, timpul ăsta nu-l ai. Dacă încă nu ai un medic veterinar curant, pagina noastră despre serviciile conexe te ajută să alegi un cabinet.