Urgență
Spatele cocoșat, țipă când îl ridici, apoi picioarele din spate se împleticesc. La hernia de disc contează orele și felul în care îl cari până la clinică.
Urgență. Câinele nu mai merge pe picioarele din spate, le târăște sau îi scapă pipi: nu-l lași să facă niciun pas, îl pui într-o cușcă, îl cari cu spatele drept și suni acum la medicul veterinar curant sau la o clinică non-stop cu chirurgie. Fără medicamente din casă.
Sună acum la medicul veterinar curant sau la cea mai apropiată clinică cu program de urgență și pornește. Nu întreba într-un grup ce să faci: fiecare răspuns pe care îl aștepți acolo e timp pierdut pentru câine.
Folosește pagina asta ca să știi ce să observi, ce să notezi și ce să întrebi la consult, nu ca să tratezi acasă. Dacă ai dubii după un consult, cere o a doua părere de la alt medic veterinar sau de la un specialist (dermatolog, internist), nu de la un grup. Iar dacă nu ai încă un medic curant, găsește-l acum, cât câinele e sănătos: cum alegi un cabinet veterinar.
Aseară teckelul tău de cinci ani a sărit de pe canapea, a scâncit scurt și de atunci stă ghemuit, cu spatele cocoșat. Tremură. Țipă când îl ridici. Azi-dimineață picioarele din spate i se împleticesc, iar o labă se îndoaie pe dos când pășește. Sau bulldogul francez a plecat normal la plimbare și la întoarcere își târăște picioarele din spate.
Cel mai probabil e o hernie de disc. Între vertebre stau niște „pernuțe”, discurile, iar una dintre ele s-a rupt sau s-a umflat și apasă acum pe măduva spinării. E o urgență în care contează orele, și contează la fel de mult cum îl ții și cum îl cari până la medic. Mai jos ai ce faci acum, ce face medicul și cum previi.
| Ce vezi | Ce înseamnă de obicei | Cât de repede |
|---|---|---|
| Spate cocoșat, tremură, țipă la ridicat, nu vrea pe scări, dar merge normal | Durere de disc; măduva încă nu e apăsată serios | Consult în aceeași zi |
| Merge clătinat, picioarele din spate se încrucișează, labele se îndoaie pe dos | Măduva e apăsată | Acum |
| Își târăște picioarele din spate, dar le mișcă puțin când stă culcat | Apăsare mare | Acum, la o clinică cu chirurgie |
| Picioarele din spate nu se mai mișcă deloc, îi scapă pipi | Paralizie | Urgență maximă |
| Nu reacționează nici când i se ciupește tare un deget de la picior | Măduva e grav afectată | Urgență maximă, contează orele |
Ultimul rând îl verifică medicul, nu tu. Dacă vezi paralizie, nu aștepți dimineața.
La câinii mari, o slăbiciune apărută brusc pe un singur picior, fără durere, poate veni de la un mic dop de cartilaj care astupă un vas de sânge din măduvă. La câinii bătrâni, slăbiciunea care se instalează încet, pe luni, tot fără durere, poate fi o boală degenerativă a măduvei. Rar, o căpușă prinsă de multă vreme dă o slăbiciune care urcă dinspre picioare. Toate cer medicul, iar el le deosebește.
Întreabă-l direct ce șanse are câinele tău cu operație și fără. Și cere detalii despre repaus: unde doarme, cum iese afară, cât timp.
Unele rase au din naștere discuri care îmbătrânesc devreme: teckel, bulldog francez, beagle, pechinez, shih tzu, corgi, bichon, cocker spaniel. La ele herniile apar des între 3 și 7 ani, de multe ori brusc. Genetica n-o schimbi. Poți în schimb să iei mult din greutatea pe care o duce coloana.
Un câine prea gras își încarcă mai tare coloana la fiecare pas și la fiecare săritură. La rasele cu risc, coastele trebuie să se simtă ușor sub palmă.
Pune rampe sau scărițe la canapea și la pat, ori nu-i da voie deloc pe mobilă. Coborârea e mai periculoasă decât urcarea. În mașină îl ridici tu; nu-l lași să sară din portbagaj. Un teckel tânăr și în formă poate urca și coborî scările de câteva ori pe zi. Unul care a mai avut o hernie le face în brațe.
Mereu cu o mână sub piept și una sub bazin, cu spatele drept. Niciodată de sub axile, cu fundul atârnând.
Hamul e mai bun decât zgarda, mai ales la câinii care trag în lesă și la cei care au avut dureri de gât.
Plimbările zilnice la pas, pe teren variat, țin în formă mușchii spatelui. Sporturile cu sărituri, întoarceri bruște și frânări repetate le alegi cu grijă la rasele cu risc. Jocurile cu nasul și plimbările lungi în care câinele miroase tot ce vrea sunt o mișcare bună pentru ei: nasul lucrează mult, coloana duce puțin.
Dacă alegi o rasă cu risc, întreabă crescătorul dacă părinții au avut probleme de coloană. În unele țări există programe de verificare prin radiografie pentru teckeli.
Un câine dintr-o rasă cu risc care țipă când îl ridici sau stă brusc cocoșat îl tratezi de la început ca pe o posibilă hernie. Repausul din primele ore și un consult rapid sunt cele mai simple lucruri care schimbă finalul.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt. Răspunsurile sunt orientative: decizia o ia medicul veterinar curant, după consult.
Cel mai des, mai ales la teckel, bulldog francez sau beagle, din cauza unei hernii de disc care apasă pe măduva spinării. Mai poate fi un mic dop de cartilaj care astupă un vas din măduvă, o boală degenerativă a măduvei la câinii bătrâni, o lovitură sau, rar, o căpușă. Toate cer medicul veterinar în aceeași zi, de multe ori chiar în ora aceea.
La început durerea: spatele cocoșat sau gâtul ținut țeapăn, tremură, țipă când e ridicat, nu mai vrea să urce sau să sară. Apoi mersul clătinat, labele care se îndoaie pe dos, picioarele din spate târâte, iar în cazurile grave paralizia, cu pierderea controlului asupra vezicii. Semnele se pot agrava în câteva ore.
La câinii care încă merg și la care durerea poate fi ținută sub control, de multe ori da: repaus strict în cușcă patru-șase săptămâni, tratamentul pentru durere ales de medic și apoi o recuperare treptată. Repausul îl respecți chiar dacă după câteva zile pare bine. La câinii paralizați sau care se agravează, operația dă de obicei șanse mai bune.
Mulți merg din nou, mai ales cei care încă simt durerea profundă în degete și sunt operați repede. Recuperarea ține săptămâni sau luni, cu fizioterapie și uneori hidroterapie. Câinii care nu mai simt durerea profundă au șanse mai mici, iar la ei timpul până la operație contează cel mai mult. Întreabă medicul ce șanse are câinele tău.
Îl ții suplu, pui rampe la canapea și la pat, îl ridici tu în mașină și din mașină, cu o mână sub piept și una sub bazin, și folosești ham în loc de zgardă. Plimbările zilnice la pas țin în formă mușchii spatelui. Genetica n-o schimbi, dar poți lua mult din greutatea pe care o duce coloana.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Laba pusă doar pe vârf după antrenament, ridicatul greu dimineața, piciorul ținut în aer. Trei grade de grabă, iar niciunul nu se rezolvă cu o pastilă din dulapul tău.
Aleargă cu picioarele din spate lipite, se ridică greu dimineața, stă strâmb. Displazia e moștenită, dar greutatea și mișcarea potrivită schimbă mult.
Nu-i mai simți coastele, talia a dispărut, gâfâie după trei etaje. Grăsimea se adună încet și de aproape n-o vezi, dar cu mâinile o găsești în două minute.
Se ridică în două reprize, refuză scările, aleargă ca un iepure. Durerea de articulații se vede în ce nu mai face câinele, cu mult înainte să scâncească.
Sună la medicul veterinar curant sau la cea mai apropiată clinică cu program de urgență, spune ce s-a întâmplat și când, și pornește. Un telefon dat din mașină câștigă minute la sosire.