Câinele are burta umflată și încearcă să vomite fără rezultat: e torsiune de stomac?

Ciobănescul german a mâncat la șapte seara, repede, ca întotdeauna. La nouă nu-și găsește locul prin casă. Se culcă și se ridică imediat, apoi se întoarce să se uite la burtă. Apoi încearcă să vomite: o dată, de două ori, de cinci ori, și nu iese nimic, cel mult puțină spumă albă. Burta din spatele coastelor pare mai plină ca de obicei și, când o atingi, e tare ca o minge. Dacă vezi asta la un câine mare, lasă pagina. Ia cheile și pleacă. La clinica non-stop suni de pe drum. Torsiunea de stomac omoară în câteva ore și se tratează doar la medic, de cele mai multe ori pe masa de operație. Restul paginii îl citești mai târziu, sau îl citește cineva în mașină, în timp ce tu conduci.

Ce faci acum, în următoarele 10 minute

1. Recunoaște ce vezi. Încercări repetate de vomă care nu scot nimic sau doar spumă, burta umflată și tare, mai ales sus, în partea stângă, chiar în spatele coastelor. Câinele e neliniștit, salivează mult, gâfâie, se tot uită la burtă. Mai târziu gingiile se fac palide sau gri și respiră greu; la capăt vin slăbiciunea și prăbușirea. Nu trebuie să le vezi pe toate. La un câine mare, cu pieptul adânc, încercările de vomă fără rezultat ajung.
2. Sună în timp ce te pregătești de plecare. Sună la medicul veterinar curant dacă e deschis și operează; dacă nu, direct la cea mai apropiată clinică non-stop cu chirurgie. Spune din prima frază: „cred că e torsiune de stomac”. Până ajungi, clinica pregătește sala.
3. Pleacă acum. Nu aștepți să vezi dacă trece, nu mai suni prietenii, nu cauți pe forumuri. La torsiune, stomacul se umple cu gaz și se răsucește în jurul lui. Sângele nu mai circulă cum trebuie, iar peretele stomacului și splina încep să moară. Cu fiecare oră de întârziere, șansele scad.
4. Nu-i dai nimic pe gură. Nici apă, nici mâncare, nici remedii pentru gaze sau balonare. Nu-l faci să vomite și nu-l plimbi ca să „scoată gazele”.
5. Urcă-l cu grijă în mașină. Un câine de 40 de kilograme cu burta dureroasă se ridică în doi: unul îl prinde sub piept, celălalt sub bazin, fără să apese pe burtă. Lasă-l să stea cum vrea el. O pătură îți folosește la clinică drept targă.
6. Ia cu tine carnetul de sănătate și notează ora ultimei mese. Și telefonul, încărcat.

Noaptea, departe de o clinică

Ești la munte, la țară sau într-un oraș mic, iar cea mai apropiată clinică cu chirurgie e la mai bine de o oră. Pleci oricum într-acolo și suni de pe drum. Dacă îți răspunde la telefon un cabinet mai apropiat, întreabă dacă poate măcar să-l stabilizeze și să-i scoată gazul, ca să câștigi timp până la operație. Mulți medici fac asta și trimit apoi câinele mai departe, cu perfuzia pusă. Singurul lucru pe care nu-l faci e să rămâi acasă și să speri că trece până dimineață.

Torsiune sau doar „s-a umflat de la mâncare”?

Tabelul te ajută să nu pierzi timp. Regula rămâne totuși simplă: la un câine mare, burta umflată plus încercările de vomă înseamnă clinică, chiar dacă la final se dovedește că a mâncat doar prea mult.

Ce îi spui medicului și ce se întâmplă la clinică

La telefon și când ajungi, spui rasa și greutatea lui. Spui când au început semnele și când a mâncat ultima dată, cât de mult. Spui dacă a vomitat ceva sau doar a încercat, dacă a mai avut balonări înainte și dacă vreun părinte sau frate a făcut torsiune. Mai jos e ce urmează la clinică, pe rând.

1. Stabilizarea vine înaintea operației. Câinele cu torsiune e în șoc. Primește perfuzii mari, în una sau două vene, și oxigen. Medicul scade presiunea din stomac: fie îi trece un tub pe gură până în stomac, fie, dacă tubul nu trece, înțeapă stomacul prin perete cu un ac gros. Gazul iese șuierând și câinele respiră pe loc mai bine.
2. Radiografia arată dacă stomacul e doar dilatat sau și răsucit. Torsiunea are pe imagine un aspect tipic, pe care medicul îl recunoaște.
3. Analizele de sânge, printre ele lactatul, dau o idee despre cât a suferit peretele stomacului.
4. La operație, chirurgul pune stomacul înapoi în poziția normală și verifică dacă peretele lui și splina mai sunt vii. Uneori trebuie scoasă o parte din stomac sau toată splina. La final coase stomacul de peretele burții, ca să nu se mai poată răsuci. Cusătura se numește gastropexie, iar fără ea torsiunea revine la cei mai mulți câini.
5. Primele două-trei zile după operație, câinele rămâne internat, cu inima sub monitorizare. Tulburările de ritm ale inimii sunt frecvente după o torsiune și apar des abia a doua zi. Mâncarea se reia treptat, în porții mici.

Cu operația făcută la timp, cei mai mulți câini se recuperează și trăiesc apoi normal. Șansele scad cu fiecare oră pierdută și cu cât a suferit mai mult din stomac. Fără operație, torsiunea e aproape mereu fatală. Când medicul îți vorbește despre șanse și despre costuri, întreabă-l direct ce a văzut la radiografie și în analize. Ai dreptul să hotărăști știind tot.

Se poate preveni torsiunea de stomac?

Nimeni nu știe sigur de ce apare torsiunea. Studiile mari au găsit însă câțiva factori care se tot repetă.

Câinii cu risc mare

Rasele mari și uriașe, cu pieptul adânc și îngust: dogul german (cel mai expus), ciobănescul german, pudelul mare, setterii, weimaranerul, dobermannul, saint-bernardul, akita și metișii lor. Riscul crește cu vârsta și e mai mare la câinii cu o rudă de gradul întâi (părinte, frate) care a făcut torsiune. În statistici apar mai des și câinii slabi, și cei temători, care se stresează ușor.

Gastropexia preventivă

Pentru rasele cu risc mare, multe ghiduri de chirurgie o recomandă. E aceeași cusătură a stomacului de peretele burții, doar că se face la un câine sănătos, fără grabă, de obicei odată cu sterilizarea sau castrarea, uneori prin laparoscopie, cu tăieturi mici. Stomacul se poate umple în continuare cu gaz, dar nu se mai poate răsuci, iar răsucirea e partea care omoară. Vorbește despre ea cu medicul veterinar curant de când câinele e pui.

Mesele

Două sau trei mese pe zi, în loc de una singură, mare. Câinele mănâncă mai încet dintr-un castron cu obstacole, de pe un covoraș de căutat pe care împrăștii mâncarea sau dintr-o jucărie umplută. Un studiu mare a găsit risc mai mare la câinii hrăniți din castron ridicat. La rasele expuse, castronul stă deci pe jos, dacă medicul nu are un motiv anume să-l ridici.

Liniștea în jurul mesei

Mulți medici recomandă o oră de odihnă înainte și după masa principală, fără alergat și fără joacă intensă. Dovezile sunt mai slabe aici, dar sfatul nu te costă nimic. La câinii care lucrează, cum sunt ai noștri de mantrailing, masa mare vine după antrenament, după ce s-au liniștit, niciodată înainte de urmă.

Stresul

La câinii anxioși, schimbările mari (o pensiune, o mutare, un drum lung) merită pregătite dinainte. În zilele grele, o masă mică și o zi liniștită ajută mai mult decât ai crede.

Semnele, știute de toată casa

Spune-le tuturor celor din casă, și omului care are grijă de câine când ești plecat: încercări de vomă fără rezultat plus burtă umflată înseamnă clinică, imediat. Salvează azi numărul clinicii non-stop în telefon, nu în noaptea în care ai nevoie de el.