La vaccinul anual, medicul a pus stetoscopul pe pieptul câinelui, s-a oprit, a mai ascultat o dată și a zis: „Are un suflu.” Câinele e un caniș de unsprezece ani care urcă încă singur scările, iar ție nu ți s-a părut nimic în neregulă. Altcineva are un doberman de șase ani care a căzut în parc, s-a ridicat după câteva secunde și a mers mai departe de parcă n-ar fi fost nimic. Altcineva aude câinele bătrân tușind noaptea și învârtindu-se prin casă fără să-și găsească locul.
Bolile de inimă sunt frecvente la câini, mai ales după jumătatea vieții. Multe pot fi ținute sub control ani de zile dacă sunt prinse la timp, iar mare parte din urmărire o faci tu, acasă, cu un singur număr notat seară de seară.
Două boli adună cele mai multe cazuri. La câinii mici și mijlocii (cavalier king charles, chihuahua, caniș, teckel, yorkshire și metișii lor), valva dintre cele două camere din stânga inimii se îngroașă cu vârsta și nu se mai închide bine. O parte din sânge curge înapoi, iar zgomotul ăsta e suflul pe care îl aude medicul. La rasele mari (doberman, dog german, boxer, ogar irlandez, unii ciobănești) e mai des bolnav mușchiul inimii: inima se mărește și pompează slab, uneori cu tulburări de ritm care duc la leșin sau chiar la moarte subită. Insuficiența cardiacă e momentul în care inima nu mai face față și lichidul începe să se adune în plămâni sau în burtă.
Când suni azi pentru inima câinelui
Suni imediat sau pleci direct spre o clinică non-stop dacă vezi oricare dintre semnele de mai jos:
- respiră repede și greu în repaus, cu gura deschisă și coatele depărtate de piept, și nu se poate culca;
- are gingiile gri, albăstrui sau foarte palide;
- a leșinat sau s-a prăbușit, chiar dacă și-a revenit în câteva secunde;
- tușește și scoate spumă rozalie;
- burta i s-a umflat în câteva zile și respiră greu;
- respirația în somn a sărit brusc față de cât măsori de obicei.
În aceeași zi sau a doua zi suni pentru o tuse nouă care nu trece, pentru oboseala la plimbare apărută în câteva săptămâni, pentru neliniștea de noapte sau o slăbire fără motiv. Tot atunci suni și dacă medicul ți-a spus de un suflu, dar nu s-a făcut încă nicio investigație.
Ce urmărești acasă: respirația în somn și celelalte semne
Respirația în somn
E cel mai util număr pe care îl poți strânge singur. Așteaptă să doarmă profund, nu când visează și nu imediat după efort. Numără de câte ori i se ridică pieptul în 30 de secunde și înmulțește cu doi. Cei mai mulți câini sănătoși, și cei cu boala de inimă bine controlată, respiră în somn sub 30 de ori pe minut, des mult mai rar de atât.
Când numărul urcă și rămâne peste 30, poate fi primul semn că se adună lichid în plămâni, adesea cu zile bune înainte să apară tusea. Cardiologii veterinari exact asta le cer oamenilor cu câini care au suflu: un număr pe zi, la aceeași oră, scris undeva.
Restul observațiilor
Tusea merită descrisă cât mai exact. Când vine: noaptea, la emoție, după ce bea apă, după efort? E seacă sau umedă? Unii câini cu valva bolnavă tușesc pentru că inima mărită apasă pe trahee, iar tusea din cauza lichidului din plămâni sună altfel. Filmeaz-o.
La plimbare, uită-te câte minute merge până se oprește, dacă se așază pe drum, dacă refuză scările. Comparația cu cum era acum trei luni spune mult.
Noaptea, observă dacă se poate culca pe o parte. Un câine care stă așezat sau în picioare cu gâtul întins și se tot mută dintr-un loc în altul îți arată că respiră greu.
Cântărește-l o dată pe lună. Dacă mușchii de pe spate și de pe coapse se topesc în timp ce burta crește, notează asta și spune-i medicului.
Dacă leșină, scrie ce făcea chiar înainte, cât a durat și cum și-a revenit. Filmează dacă apuci. Medicul trebuie să deosebească un leșin de la inimă de o criză de epilepsie, iar imaginile ajută mult.
Cele mai frecvente boli de inimă la câini
| Boala |
La cine apare mai des |
Ce vezi de obicei |
| Boala valvei mitrale (valva se îngroașă) |
Talie mică, vârstă medie și înaintată; foarte des la cavalier king charles |
Ani de zile doar suflu, apoi respirație grăbită, tuse, oboseală |
| Boala mușchiului inimii (inima mărită, slabă) |
Rase mari: doberman, dog german, ogar irlandez |
Oboseală, slăbire, leșin, uneori moarte subită fără semne înainte |
| Tulburări de ritm la boxer |
Boxer, uneori bulldog |
Leșin la efort sau la emoție |
| Malformații din naștere |
Pui și câini tineri |
Suflu la primul vaccin, creștere mai slabă, oboseală la joacă |
| Viermele inimii |
Câini din zone cu țânțari |
Tuse, oboseală la efort |
Ce investigații face medicul veterinar
- Ascultă inima și notează suflul pe o scară de la 1 la 6, după cât de tare se aude. La un pui, un suflu slab poate fi nevinovat și poate dispărea. La un câine adult, un suflu nou înseamnă investigații.
- Face o radiografie a toracelui, care arată cât de mare e inima și dacă există lichid în plămâni. La câinii cu suflu se face de obicei o primă radiografie de referință, ca să aibă cu ce compara mai târziu.
- Face o ecografie a inimii. Vede valvele, grosimea pereților, cât de bine pompează inima și cât de mărite sunt camerele. Pe baza ei, boala e încadrată într-un stadiu; ghidurile americane de cardiologie veterinară (ACVIM) folosesc stadiile de la A la D.
- Face o electrocardiogramă dacă aude un ritm neregulat sau după un leșin. La doberman și la boxer se face uneori o înregistrare de 24 de ore, cu un aparat pe care câinele îl poartă pe corp.
- Cere analize de sânge. Un test care crește când inima e întinsă și suferă îl ajută să decidă. Verifică și rinichii și sărurile din sânge, pentru că tratamentul le influențează.
- Măsoară tensiunea arterială.
- Îți face planul. La unele boli, în anumite stadii, tratamentul început înainte să apară semnele amână insuficiența. În alte stadii se urmărește doar evoluția. Medicul stabilește cât de des revii la control și îți spune la ce valoare a respirației în somn trebuie să suni.
La consult ia cu tine notițele cu respirația, filmările cu tusea sau cu leșinul și lista cu tot ce mănâncă, inclusiv bunătățile de la plimbare.
Ce nu faci acasă când câinele are boală de inimă
- Nu oprești și nu schimbi medicamentele pentru inimă pentru că „pare mai bine”. Multe dintre ele țin boala pe loc tocmai pentru că le primește în fiecare zi.
- Nu-i dai medicamente de om pentru inimă, tensiune sau tuse. Substanțele și cantitățile sunt altele, iar unele siropuri de tuse ascund exact semnul pe care medicul trebuie să-l vadă.
- Nu-l forțezi la efort „ca să i se întărească inima”. Lasă-l să-și aleagă ritmul și fă plimbări mai dese și mai scurte.
- Nu-i dai mâncare sărată de pe masă: mezeluri, brânzeturi sărate, chipsuri, resturi gătite. Sarea face corpul să rețină apă, adică exact ce îi trebuie mai puțin unei inimi slabe. Pentru dieta de lungă durată te sfătuiești cu medicul.
- Nu-i schimbi singur mâncarea cu una „fără cereale” sau cu ceva exotic. În ultimii ani s-au descris cazuri de inimă mărită la câini hrăniți cu unele diete de felul ăsta. Legătura e încă studiată, dar e motiv suficient să vorbești cu medicul înainte de orice schimbare.
- Nu-l lași să slăbească sau să se îngrașe mult. Kilogramele în plus încarcă inima, iar o slăbire mare e semn de boală avansată.
- Dacă știi că are suflu, nu aștepta să apară tusea ca să mergi la control. De obicei, respirația în somn crește înaintea ei.
- Nu-l scoate pe căldură mare. În zilele toride, câinii cu inima slabă ies dimineața devreme și seara.
Cum trăiești cu un câine cu inima bolnavă
Mulți câini cu suflu trăiesc ani buni fără niciun semn, cu un control pe an sau la șase luni. Alții au nevoie de tratament zilnic și de controale mai dese și totuși își păstrează plimbările, joaca, uneori chiar un sport de nas, la un ritm blând. Căutatul pe urmă, la pas, e una dintre activitățile pe care un câine cu inima obosită o poate face mult timp, cu acordul medicului și fără grabă.
Partea ta e mică și contează enorm. Numărul scris în fiecare seară. Medicamentele la ore fixe. Și telefonul la cabinet când numărul urcă, chiar dacă ți-e jenă că deranjezi.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.