Comportament
Latră la fiecare mașină de pe contrasens sau doar în ultimii doi kilometri spre parc. Lătratul din mașină are mereu un motiv și îți ia atenția de la volan.
De știut. Câinele salivează, cască, înghite des sau vomită în mașină? Poate fi rău de mișcare. Gâfâitul puternic poate însemna că se supraîncălzește. Vorbește cu medicul veterinar curant înainte să începi planul de antrenament.
Abia ai ieșit din parcare și din portbagaj pornește primul lătrat. Apoi la fiecare mașină de pe contrasens, la un biciclist, la câinele de pe trotuar, la oamenii care traversează. Alți câini nu latră deloc, dar scâncesc fără pauză tot drumul, se învârt, gâfâie, sar de pe o banchetă pe alta. Și mai e câinele care stă cuminte jumătate de oră și explodează de bucurie în ultimii doi kilometri dinainte de parc. Oricare ar fi varianta ta, e obositor și e periculos, pentru că te scoate din concentrare exact când conduci. Aproape la orice câine lătratul din mașină se poate reduce, cu pași mici, începând chiar de la următorul drum.
Notează câteva drumuri la rând când începe lătratul: când urcă, când pornești, pe drum, la oprire sau aproape de destinație. Notează și la ce se uită și cum îi arată corpul. Din tipar îți dai seama ce e.
Pentru mulți câini, mașina înseamnă parc, pădure, antrenament, plimbare cu prietenii. Știu drumul și încep să latre când recunosc ultimele curbe. Corpul e săltăreț, coada sus, lătratul ascuțit, tot mai tare cu cât vă apropiați. La antrenamente auzim des câini încă de la intrarea în parcare: știu foarte bine ce urmează.
Mașini, bicicliști, alergători, câini, porumbei. Pentru un câine care urmărește oricum tot ce mișcă, geamul e un televizor cu prea multe canale. Latră, se aruncă spre geam, uneori mârâie. E aceeași frustrare ca la câinele care latră în lesă: vede, vrea, nu ajunge.
Unii câini nu se simt în siguranță în mașină. Îi deranjează zgomotul, mișcarea, frânele, spațiul strâmt. Scâncesc, gâfâie, tremură, salivează și se uită după o ieșire. Lătratul lor e al unui câine care ar vrea să coboare.
Un câine căruia îi e rău poate lătra și scânci fără să pară bolnav. Uită-te după căscat, lins pe buze, salivă multă, înghițit des, cap plecat, uneori vomă. Se întâmplă mai ales la pui și la câinii tineri.
La semafor sau în parcare, când trece cineva pe lângă mașină, unii câini latră exact ca la gardul de acasă. Pentru ei mașina e teritoriul lor.
Lăsat câteva minute în mașină, câinele latră de multe ori ca unul lăsat singur în casă. Despre căldura din mașină vorbim mai jos, la partea medicală, iar acolo nu există compromis.
Țipatul la el de la volan e prima reacție a oricui. Pentru câine, latri și tu. Se agită mai tare, iar tu te uiți în oglindă în loc să te uiți la drum.
Câinele liber pe bancheta din spate, cu geamul deschis, vede tot, ajunge la toate geamurile și poate sări pe tine sau în față la o frână. Latră mai mult și riscul de accident crește odată cu lătratul. Nelegat, la o frână bruscă devine un proiectil.
Dacă mașina îl duce numai în locurile lui preferate, fiecare drum îi confirmă că mașina înseamnă petrecere. Lătratul de bucurie crește de la un drum la altul.
O gustare dată ca să tacă, chiar în timp ce latră, merge pe moment. Ce învață el e că lătratul aduce gustări.
Zgărzile anti-lătrat pun disconfort peste o situație deja tensionată, mai ales la câinii fricoși sau la cei cărora le e rău. Nu le recomandăm.
Nici drumurile lungi făcute „ca să se obișnuiască” nu ajută. Două ore de lătrat înseamnă două ore în care câinele a exersat lătratul.
Câinele călătorește prins. Fie într-o cușcă de transport fixată în portbagaj, fie cu ham și o centură specială prinsă de punctul de ancorare al centurii, pe bancheta din spate. Niciodată de zgardă. Cușca te ajută și cu lătratul, pentru că o poți acoperi.
Cu încă un om în mașină e mult mai ușor. Pasagerul stă lângă câine sau se întoarce spre el și, la fiecare câteva secunde de liniște, îi dă o bucățică bună sau îl laudă încet. Pentru lătrat nu primește nimic: pasagerul se uită în altă parte și așteaptă prima pauză. După câteva drumuri, pauzele se lungesc.
La destinație, ușa se deschide numai când câinele tace. Dacă latră când oprești motorul, aștepți. La prima secundă de liniște deschizi, îi pui lesa și coboară. Dacă reîncepe, ușa se închide la loc. Pentru câinele care latră de bucurie, asta e lecția care se prinde cel mai repede.
Câinele fricos începe cu mașina oprită și ceva bun de ros. Apoi stă cu motorul pornit, apoi mergeți zece metri, apoi o sută. Dacă îi e rău, drumurile se fac pe stomacul gol, cu ultima masă cu două-trei ore înainte, cu geamul puțin deschis pentru aer proaspăt și cu opriri. Avem o pagină separată despre răul de mașină.
| Zi | Ce faci |
|---|---|
| 1 | Fixezi cușca și o acoperi, sau pui hamul cu centură. Notezi când începe lătratul. |
| 2–3 | Trei sesiuni de zece minute în mașina oprită, cu o jucărie de ros. |
| 3–5 | Drumuri de cinci minute care se întorc acasă. Pasagerul laudă liniștea. |
| 5–7 | Primul drum spre un loc care îi place. Coboară doar în liniște. |
| 7 | Compari jurnalul: câte minute de lătrat la început și câte acum. |
Un instructor poate face un drum cu voi ca să vadă exact unde începe lătratul și ce îl pornește, apoi îți potrivește planul. Dacă la mijloc e frica sau o reactivitate mai largă, de la mașină până la stradă, începeți cu o ședință de evaluare a comportamentului.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt.
Scâncetul fără pauză vine de obicei din neliniște, frică sau greață: câinele gâfâie, tremură, salivează, caută o ieșire. Uneori e doar nerăbdare, pentru că știe că merge în parc. Notează când începe și cum îi arată corpul. Dacă vezi salivă și căscat, întreabă medicul despre răul de mișcare.
Într-o cușcă de transport fixată în portbagaj sau cu ham și centură specială, prinsă de punctul de ancorare al centurii, pe bancheta din spate. Niciodată de zgardă și niciodată liber pe banchetă sau în față. Cușca acoperită pe trei laturi ajută și cu lătratul, pentru că nu mai vede geamurile.
Amesteci drumurile: unele spre parc, altele spre magazin sau spre nicăieri, ca mașina să nu mai însemne de fiecare dată petrecere. Acoperi cușca pe ultimii kilometri. La destinație deschizi ușa doar după câteva secunde de liniște. În câteva săptămâni învață că liniștea îl scoate din mașină.
Nu pe căldură, nici cu geamul crăpat, nici pentru două minute. Într-o mașină parcată la soare, temperatura urcă în câteva minute la valori care pot ucide un câine. Iarna, doar cu grijă și foarte puțin. Câinii lăsați singuri în mașină latră des, ca acasă, de singurătate.
Un comportament apărut brusc sau schimbat fără motiv aparent poate avea o cauză medicală. Pentru detalii complete, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Salivează din parcare, vomită la a treia curbă, nu mai vrea să urce. Răul de mașină are o parte în urechea internă și una în cap, iar tu le lucrezi pe amândouă.
La geam, la sonerie, la vecini, când rămâne singur. Câinele latră mereu dintr-un motiv, iar planul începe cu aflarea lui.
Vede un câine la 50 de metri și explodează: latră, sare în lesă, nu mai aude nimic. Liber în parc e alt câine. Reactivitatea se lucrează de la distanță, în săptămâni.
Se lipește de zid la fiecare autobuz, trage spre casă după doi pași sau se așază pe trotuar. Frica de trafic se lucrează, de la distanță și în ritmul câinelui.
O ședință de evaluare îți spune de unde pleci și ce plan are sens pentru câinele tău. Programul de corectare comportamentală lucrează apoi pas cu pas, doar prin recompensă.