Sănătate
Coaste care se văd, șolduri ieșite în afară, un ham care atârnă. Un câine slab din construcție e una, unul care slăbește acum e cu totul altceva.
Atenție. Slăbire vizibilă în câteva săptămâni, câine care mănâncă mult și totuși slăbește, sete mare, diaree sau vomă de câteva zile, gingii palide: consult în una-două zile. Un câine adoptat foarte slab nu se hrănește la discreție din prima zi.
Nu căuta răspunsul într-un grup de Facebook, pe TikTok sau pe un forum. Caută un om pregătit pentru asta: medicul veterinar curant al câinelui tău, singurul care îl poate consulta, investiga și trata.
Folosește pagina asta ca să știi ce să observi, ce să notezi și ce să întrebi la consult, nu ca să tratezi acasă. Dacă ai dubii după un consult, cere o a doua părere de la alt medic veterinar sau de la un specialist (dermatolog, internist), nu de la un grup. Iar dacă nu ai încă un medic curant, găsește-l acum, cât câinele e sănătos: cum alegi un cabinet veterinar.
Îi pui hamul de anul trecut și atârnă. Câinele care a avut mereu greutatea potrivită a slăbit trei kilograme de la începutul verii, iar tu abia acum observi. Sau toată lumea din parc îți spune că e slab: îi vezi coastele când se întinde, șoldurile ies în afară, deși îi dai porția de pe sac și ceva peste. Ori ai adoptat de la adăpost un câine numai piele și os și vrei să-l pui pe picioare cât mai repede. Mai jos ai cum îți dai seama dacă e chiar prea slab, de ce slăbește un câine care mănâncă, ce verifică medicul și cum îl ajuți să pună kilograme fără să-i strici stomacul.
Un câine slab de când îl știi, altfel plin de viață, nu e o urgență. Slăbirea nouă, mai ales când vine repede, e. Suni în aceeași zi sau a doua zi dacă:
Pe ultimul îl spunem apăsat. Un câine înfometat multă vreme nu se hrănește la discreție din prima zi. Corpul lui s-a dezobișnuit de mâncare, iar o masă mare îi poate da peste cap sărurile din sânge, cu urmări grave. Cât îi dai și cât de repede crești porțiile hotărăște medicul.
Cântarul. O dată pe săptămână, același cântar, aceeași oră. Un câine mic încape pe cântarul de bucătărie, sau îl iei în brațe și te cântărești cu el și fără el. Dacă a pierdut peste 10% din greutate fără să fi ținut vreo dietă, mergi la consult.
Scorul corporal. Medicii folosesc o scară de la 1 la 9, pe care 4–5 e ideal. Acasă îl verifici cu mâinile:
| Ce simți și ce vezi | Ce înseamnă |
|---|---|
| Coastele, coloana și oasele bazinului se văd de la distanță, mușchii s-au topit | Foarte slab (1–2 din 9): consult |
| Coastele se văd ușor, vârfurile vertebrelor se simt imediat, talia e foarte adâncă | Slab (3 din 9) |
| Coastele se simt ușor sub un strat subțire de grăsime, dar nu se văd; de sus are talie, din lateral burta e strânsă | Ideal (4–5 din 9) |
| Coastele se simt greu, talia abia se vede | Peste greutate |
Fă-i poze de sus și din lateral, o dată pe lună, în aceeași poziție. Ochiul tău se obișnuiește cu câinele pe care îl vezi zilnic. Pozele rămân la fel.
Ce mănâncă, exact. Gramele de mâncare, cântărite (o cană nu e o măsură), recompensele, tot ce primește de la ceilalți din casă. Mulți câini „slabi deși mănâncă mult” mănâncă de fapt mai puțin decât crede omul, sau mănâncă o hrană care nu le ajunge pentru câtă energie consumă.
Scaunul. Cât de mult, ce culoare, ce consistență. Un scaun foarte voluminos, deschis la culoare, gras, care lasă urme, la un câine care mănâncă hulpav, poate însemna că mâncarea nu se digeră. Ciobăneștii germani au o predispoziție cunoscută pentru o boală a pancreasului care arată exact așa.
Restul zilei. Cât bea, cât urinează, cât se mișcă și dacă s-a schimbat ceva: un alt câine în casă care îi mănâncă din castron, mai mult sport, iarna petrecută afară.
Rasa. Ogarii, whippetul, unii câini de vânătoare și de lucru sunt slabi din construcție. Li se văd ultimele coaste și oasele șoldului și pentru ei asta e normal. Dacă nu știi unde se încadrează al tău, îți spune medicul.
Pentru câinii adoptați foarte slabi, un reper simplu: în prima lună te uiți la stomac, nu la kilograme. Scaun format, câine vioi, poftă bună de mâncare înseamnă că ești pe drumul bun, chiar dacă acul cântarului abia s-a mișcat. Kilogramele vin după ce intestinul s-a obișnuit iar cu mâncarea.
La câinii bătrâni e altă poveste. După zece-doisprezece ani, mulți pierd mușchi pe spate și pe coapse, deși cântarul arată la fel. Cu mai multă mâncare nu rezolvi asta. Îi ajută proteinele de calitate și mișcarea blândă, zi de zi, iar un control la medic își are rostul, pentru că și durerea de articulații îi face să se miște mai puțin.
Și câinii de sport și de lucru sunt un caz aparte. Un câine care face mantrailing de trei ori pe săptămână, aleargă pe munte sau trage sania iarna poate avea nevoie de mult mai multă mâncare decât scrie pe sac. Dacă slăbește în sezonul de antrenament, verifici întâi dacă îi ajunge mâncarea. Dacă după două-trei săptămâni cu porții mai mari tot n-a pus nimic, mergi la medic.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt. Răspunsurile sunt orientative: decizia o ia medicul veterinar curant, după consult.
Pune mâinile pe coastele lui. La greutatea ideală le simți ușor sub un strat subțire de grăsime, dar nu le vezi. Dacă le vezi de la distanță, la fel ca vârfurile vertebrelor și oasele șoldului, e prea slab. Ogarii și unii câini de lucru sunt slabi din construcție; dacă nu știi unde se încadrează al tău, întreabă medicul.
Uneori mănâncă de fapt mai puțin decât îi trebuie pentru câtă energie consumă. Alteori e o boală: viermii, Giardia, un pancreas care nu produce destule enzime, diabetul, intestinul sau tiroida. Cântărește-i mâncarea câteva zile, notează cum arată scaunul și du-l la medic.
Treptat. Crești porția cu cam 10% pe săptămână, împarți mâncarea în trei-patru mese, alegi o hrană cu mai multă energie și treci la ea în cinci-șapte zile. Îl hrănești liniștit, separat de alți câini. Resturile grase de la masă le ocolești, pentru că pot inflama pancreasul.
Încet, cu mese mici și dese, după planul medicului veterinar curant. Un câine înfometat multă vreme care primește dintr-odată multă mâncare poate face o reacție gravă, cu sărurile din sânge dezechilibrate. Ajunge la greutatea bună în luni, iar cântarul săptămânal îți arată dacă merge.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
A mirosit castronul și a plecat, a doua oară la rând, dar bea și dă din coadă. La un adult vesel poți aștepta o zi. La un pui sau la un senior, nu.
Burtă umflată la pui, segmente ca boabele de orez lângă coadă, scaun moale fără motiv. Viermii intestinali sunt frecvenți, se tratează ușor și se previn cu un calendar.
Castronul de apă se golește până la prânz, te scoală noaptea să iasă și slăbește deși mănâncă tot. Diabetul la câini rămâne, dar se ține bine sub control.
O pungă de granule și o foaie pe care scrie „de trei ori pe zi”. Hrănitul pare simplu, și tocmai de aceea aici se fac cele mai multe greșeli pe care nu le vede nimeni.
Noi lucrăm cu comportamentul câinelui, nu cu sănătatea lui. Pentru orice semn descris aici, programează un consult la medicul veterinar curant; în pagina serviciilor conexe găsești cum alegi un cabinet.