Ce mănâncă un câine și de câte ori pe zi trebuie hrănit?

Ai adus acasă un pui de nouă săptămâni, iar crescătorul ți-a dat o pungă de granule și o foaie pe care scrie „de trei ori pe zi”. Atât. Sau ai adoptat un câine adult și stai în fața raftului din magazin, cu zeci de saci și de conserve, fără să știi de unde să începi. Sau câinele tău de șapte ani s-a rotunjit pe nesimțite și te întrebi dacă nu cumva îi dai prea mult.

Hrănitul pare partea cea mai simplă din viața cu un câine, și exact de aceea se fac aici cele mai multe greșeli pe care nu le observă nimeni. Mai jos: ce înseamnă o hrană completă, de câte ori pe zi mănâncă un câine la fiecare vârstă, cum alegi între uscată și umedă și cum schimbi hrana fără să-i strici stomacul.

Cum îl hrănești, pas cu pas

1. Alege o hrană „completă”

Pe orice ambalaj de hrană pentru câini scrie fie „hrană completă”, fie „hrană complementară”. Diferența asta contează mai mult decât marca. Din hrana completă câinele are tot ce îi trebuie ca să trăiască sănătos doar cu ea, pentru etapa de viață trecută pe sac (creștere, adult, toate vârstele). Cea complementară (multe conserve „gourmet”, recompensele, unele plicuri) nu ajunge singură, oricât de frumos ar suna lista de ingrediente.

Uită-te și pentru ce vârstă și talie e făcută. Puii au nevoie de mai mult calciu și de mai multă energie. Puii de talie mare au nevoie de o hrană anume pentru creșterea lor, cu calciul ținut între limite strânse, pentru că oasele lor cresc mult și repede.

Reclama îți spune puțin. Lista de ingrediente îți spune ceva, dar mai puțin decât ai crede. Cel mai mult îți spune câinele, după câteva săptămâni: scaun format, blană lucioasă, energie, greutate stabilă.

2. Câtă mâncare îi dai

Pornești de la tabelul de pe ambalaj, citit după greutatea pe care ar trebui s-o aibă câinele. Dacă e prea gras, greutatea lui de acum nu e reperul bun. Tabelul e doar un punct de plecare. Doi câini cu aceeași greutate pot avea nevoie de cantități destul de diferite, după cât se mișcă, câți ani au, dacă sunt sterilizați, cât de frig e afară.

Măcar în primele săptămâni, cântărește porția cu un cântar de bucătărie. O cană „plină” poate avea cu o treime mai mult sau mai puțin decât crezi.

Apoi te uiți la câine, nu la tabel, și verifici trei lucruri cu palma și cu ochii:

• coastele le simți ușor cu palma, sub un strat subțire, fără să apeși, dar nu le vezi;
• privit de sus, are talie: corpul se îngustează după coaste;
• văzută din lateral, burta urcă spre picioarele din spate.

Dacă nu-i simți coastele, scazi porția cu cam o zecime și verifici din nou peste două-trei săptămâni. Dacă îi vezi coastele și i se văd și oasele șoldului, crești porția. O dată pe lună îl cântărești, la aceeași oră.

Bunătățile intră și ele în socoteală. Medicii veterinari folosesc o regulă simplă: bucățelele, rosurile și tot ce mai primește în afara meselor nu trec de o zecime din ce mănâncă într-o zi. La antrenamentele de mantrailing câinii primesc multe bucățele, așa că în zilele cu antrenament le scădem porția de seară.

3. De câte ori pe zi

La adult, două mese pe zi e varianta pe care o recomandă cei mai mulți medici veterinari. E mai puțin flămând, stomacul nu stă gol ore întregi și așteaptă masa mai liniștit. La rasele mari cu pieptul adânc (dog german, ciobănesc german, setter) dai două-trei mese mai mici în loc de una mare și nu-l lași să alerge sau să se joace agitat în ora de după masă. Așa scade riscul de dilatare și torsiune a stomacului, o urgență gravă.

Orele fixe ajută și la învățatul curățeniei: ce intră la ore fixe iese la ore fixe. Castronul plin toată ziua merge doar la puțini câini și nu mai ai cum să știi cât a mâncat.

4. Uscată, umedă sau amândouă

Dacă sunt complete, amândouă sunt bune. Diferențele sunt practice.

Hrana uscată e comodă, ține bine după ce deschizi sacul și merge perfect în jucăriile cu mâncare și pe covorașele de mirosit. E însă densă, o mână de granule are multe calorii.

Hrana umedă e cam trei sferturi apă. Câinele bea mai puțin din vas, dar per total primește mai multă apă. E mai gustoasă pentru câinii mofturoși și pentru bătrânii care mai au puțini dinți. După ce o deschizi, se strică repede: o ții la frigider și o termini în una-două zile.

Le poți amesteca, cu o condiție: dacă pui o conservă peste granule, scazi granulele pe măsură. Cele mai multe kilograme în plus pe care le vedem vin din „un pic de umedă, să-i fie mai bună”, pusă peste porția întreagă.

Hrana gătită acasă sau cea crudă poate fi completă, dar numai după o rețetă făcută de un specialist în nutriție veterinară. Rețetele de pe internet ies de cele mai multe ori dezechilibrate, mai ales la calciu, iar la un pui în creștere asta se vede în oase.

5. Cum schimbi hrana

Treptat, în 7–10 zile, amestecând în același castron:

Dacă i se înmoaie scaunul, rămâi două-trei zile pe treapta la care ai ajuns. Unui pui abia adus acasă îi dai aceeași hrană ca la crescător cel puțin două săptămâni. Mutarea e destul de multă schimbare pentru el.

6. Apa, și ce nu mănâncă niciodată

Apă proaspătă tot timpul, într-un vas pe care îl speli zilnic. Iar din farfuria ta, niciodată: struguri și stafide, ceapă și usturoi, ciocolată, produse îndulcite „fără zahăr”, nuci macadamia, oase gătite, aluat crud cu drojdie, alcool, cafea. Lista completă, și ce faci dacă a mâncat ceva de pe ea, o găsești în ghidul nostru despre câinele care a înghițit ceva.

Hrana la fiecare vârstă

Puiul, de la 8 săptămâni la 6 luni, crește repede și are stomacul mic, de aici mesele dese. Îi dai hrană pentru creștere, potrivită taliei pe care o va avea ca adult. O parte din porție o folosești la educație: în fiecare zi, jumătate din granule le primește din mâna ta, pentru lucruri făcute bine. Un pui care mănâncă din mâna ta învață să se uite la tine.

La adolescent, între 6 și 18 luni, treci pe hrană pentru adulți pe la un an, dacă e de talie mică sau medie. La talia mare și gigant, trecerea vine mai târziu, pe la 12–18 luni sau chiar la 24, după ce vorbești cu medicul. Pofta lui poate scădea sau crește brusc; tu reglezi porția după coaste, nu după castronul gol.

Adultul are două mese cântărite, iar tu faci corecții mici. După sterilizare, mulți câini au nevoie de mai puține calorii. Dacă porția rămâne aceeași, kilogramele apar în câteva luni.

Seniorul, de pe la 7–8 ani (mai devreme la rasele mari), poate merge în două direcții. Unii se îngrașă pentru că se mișcă mai puțin, alții slăbesc pentru că mestecă greu sau digeră mai prost. O hrană pentru seniori e o variantă bună, dar nu una obligatorie. Dacă unui câine bătrân i se schimbă brusc pofta de mâncare, mergi la medic înainte să schimbi marca.

Greșelile frecvente la hrănit

• Cana în loc de cântar. Diferențe mici în fiecare zi fac kilograme într-un an.
• Tabelul citit după greutatea de acum a unui câine supraponderal. Așa rămâne gras toată viața.
• Bunătățile pe care nu le pune nimeni la socoteală. Bucățelele de la antrenament, cojile de pâine de la copii, rosul de seară: o a treia masă pe care n-o vede nimeni.
• Hrana schimbată des, „ca să nu se plictisească”. Câinii nu se satură de mâncare cum ne săturăm noi, iar stomacul lor se descurcă mai bine cu o rutină. Schimbi când ai un motiv, și o faci treptat.
• Câinele mofturos care primește ceva mai bun. N-a mâncat granulele, a primit pui; data viitoare așteaptă iar puiul. La un câine sănătos, castronul stă jos 15 minute, apoi îl ridici până la masa următoare.
• Mâncarea de la masa familiei. Pe lângă calorii, aduce cerșitul și uneori ingrediente toxice.
• Puiul de talie mare hrănit „ca să crească mare”. La talia mare, creșterea prea rapidă e legată de probleme de articulații. Puiul trebuie să fie suplu, nu rotunjor.

Cât durează până vezi dacă o hrană i se potrivește

O hrană nouă o judeci după șase-opt săptămâni. Primele zile îți spun doar dacă stomacul o tolerează; blana, de pildă, are nevoie de o lună-două ca să arate schimbarea.

Semnele că i se potrivește, pe care le urmărești singur acasă:

• scaun format, de aceeași culoare, de un număr constant de ori pe zi, ușor de strâns;
• coastele se simt, dar nu se văd, iar talia se vede;
• blana e lucioasă, fără mătreață și fără mâncărimi noi;
• are energie constantă și poftă de mâncare la ore fixe;
• greutatea e stabilă la cântărirea lunară (la pui, crește constant).

Dacă după două luni scaunul e tot moale, se scarpină mai mult sau a pus ori a pierdut kilograme fără motiv, scrie ce ai observat și mergi cu notițele la medic înainte să schimbi din nou sacul.

Când ceri ajutorul unui specialist

• Câinele a slăbit sau s-a îngrășat vizibil, deși nu s-au schimbat nici mâncarea, nici mișcarea.
• Vomită, are diaree sau scaun moale de mai multe zile după o schimbare de hrană.
• Refuză mâncarea mai mult de o zi, mai ales dacă e pui sau bătrân.
• Se scarpină, are urechile roșii sau probleme de piele care tot revin. Poate fi o alergie alimentară, care se lămurește doar cu o dietă de eliminare făcută împreună cu medicul.
• Vrei să treci la hrană gătită acasă sau crudă și îți trebuie o rețetă completă.
• Ai un pui de talie mare sau gigant și nu știi sigur cum să-l hrănești în primul an.

Pentru întrebările de nutriție vorbești cu medicul veterinar curant, iar pentru rețete cu un medic specializat în nutriție. Pentru cerșit, mâncat pe fugă sau mârâit la castron ne poți scrie nouă. Acolo e vorba de educație, și se lucrează la cursurile de bază.