Câinele a căzut din picioare sau a leșinat: ce faci acum?

Aruncai mingea pentru a cincea oară. Câinele a pornit după ea, a făcut trei salturi și s-a prăbușit pe o parte, moale ca o cârpă. Câteva secunde n-a răspuns când l-ai strigat. Apoi a ridicat capul, s-a ridicat clătinându-se și, după un minut, era iar el. Poate ți s-a întâmplat acasă, în timp ce tușea, sau când a sărit de bucurie la ușă. Ți-a stat inima, iar acum, că pare bine, te întrebi dacă mai are rost drumul la medic. Are. Un câine care cade din picioare și își pierde cunoștința, fie și pentru câteva secunde, are aproape mereu o cauză care trebuie căutată, iar unele dintre ele țin de inimă. Mai jos găsești ce faci în primele minute, ce îi spui medicului veterinar și ce urmează.

Ce faci acum, în primele 10 minute

1. Te oprești și te apropii liniștit. Dacă sunteți pe stradă, îl muți cu grijă într-un loc ferit de mașini și de alți câini. Îl ridici sprijinindu-i tot corpul, nu de gât sau de picioare.
2. Verifici dacă respiră. Se ridică pieptul? Ține palma câteva secunde în fața nărilor. Dacă nu respiră și nu-i simți inima, treci direct la punctul 8.
3. Te uiți la gingii. Ridici buza. Rozul înseamnă că sângele circulă bine. Albe, gri sau albăstrui înseamnă că e grav și pleci la medic pe loc. Apeși cu degetul pe gingie: la un câine sănătos, pata albă se înroșește la loc în mai puțin de două secunde.
4. Pornești camera telefonului, dacă e cineva lângă tine sau dacă poți ține telefonul într-o mână. Treizeci de secunde de film îi arată medicului exact ce s-a întâmplat, mult mai bine decât ar povesti orice om speriat.
5. Notezi ora și cât a durat, cât poți de exact. În clipele astea secundele par minute, așa că te uiți la ceas.
6. Nu-i bagi mâna în gură. Un câine leșinat nu-și „înghite limba”, iar unul care se zbate te poate mușca fără să vrea. Apă sau mâncare nu-i dai până nu e complet treaz și n-ai vorbit cu medicul.
7. Suni la medicul veterinar curant, iar dacă nu răspunde, la o clinică deschisă non-stop. Spui că a leșinat, cât a durat și cum arată acum. Pleci imediat dacă nu-și revine în câteva minute, dacă gingiile rămân palide, dacă respiră greu, dacă burta e umflată și tare, dacă se repetă sau dacă e foarte cald afară și câinele e fierbinte.
8. Dacă nu respiră și nu are puls, iar clinica e departe, poți începe resuscitarea până ajungeți. Câinele stă culcat pe o parte. Apeși ritmic cu ambele palme pe partea cea mai lată a pieptului, de 100–120 de ori pe minut, cam o treime din grosimea pieptului. După fiecare 30 de apăsări îi ții gura închisă și sufli de două ori pe nas. În timpul ăsta, altcineva conduce. Șansele sunt mici; fără resuscitare sunt zero.

Leșin sau criză de convulsii?

Medicul te întreabă asta primul lucru, pentru că de răspuns depind analizele.

Dacă n-ai apucat să vezi tot, e normal. Pentru asta e filmul.

Ce îi spui medicului și ce face el

La telefon și când ajungi

• Ce făcea înainte: alerga, se juca, tușea, făcea pipi sau scaun, se bucura, dormea, era foarte cald.
• Cum a căzut și cât a ținut: moale sau țeapăn, cu ochii deschiși sau închiși, dacă a pedalat, dacă a scăpat pipi.
• Cum și-a revenit: pe loc sau după câteva minute, confuz sau nu.
• Ce culoare aveau gingiile în timpul episodului și ce culoare au acum.
• Dacă s-a mai întâmplat și când. Contează și momentele scurte de „slăbiciune” sau de „împleticit” pe care le-ai lăsat să treacă.
• Ce ai mai observat în ultimele săptămâni: obosește repede la plimbare, tușește noaptea, respiră repede în somn, are burta mai mare, a slăbit.
• Vârsta, rasa, bolile și tratamentele lui. Dacă a mâncat în ultimele ore (la puii de talie foarte mică contează mult), dacă ar fi putut înghiți ceva, dacă l-a înțepat ceva.

Ce face medicul

1. Examenul de bază: pulsul, inima ascultată cu stetoscopul, gingiile, respirația, temperatura, tensiunea, burta pipăită.
2. Electrocardiograma (EKG). Arată ritmul inimii. Multe leșinuri vin dintr-o inimă care, câteva secunde, bate prea rar, prea repede sau neregulat. Episoadele vin și pleacă, deci un EKG de câteva minute poate ieși normal. Atunci medicul poate recomanda un aparat purtat 24 de ore (Holter) sau mai mult.
3. Ecografia inimii, pentru mușchi, valve și cât de bine pompează.
4. Analizele de sânge. Glicemia, pentru că zahărul scăzut dă leșin, mai ales la puii foarte mici și la unele tumori. Electroliții, globulele roșii (anemia), rinichii și ficatul, uneori hormoni.
5. Ecografia burții, dacă gingiile au fost palide sau burta e mare. La un câine bătrân, o sângerare internă, de pildă dintr-o tumoră de splină care s-a rupt, poate arăta exact ca un leșin. Asta se operează de urgență.
6. Radiografii de torace, pentru inimă și plămâni.
7. Tratamentul, după cauză. Pentru unele tulburări de ritm există medicamente sau stimulatoare cardiace, pentru altele ajung schimbări în viața de zi cu zi. Nu orice câine care leșină are nevoie de tratament pe termen lung. Diagnostic îi trebuie fiecăruia.

Ce poate fi, pe scurt

Cum îl ferești de un nou episod

Nu orice leșin se poate preveni. Multe cauze le poți însă prinde devreme, iar la un câine cu risc poți ocoli situațiile care îl pornesc.

• Controlul anual cu inima ascultată, iar după 7–8 ani, la șase luni sau cât recomandă medicul, cu analize. Multe boli de inimă se aud în stetoscop înainte să ducă la leșin.
• Rasele cu risc cunoscut (boxer, doberman, dog german, schnauzer pitic, cocker, cavalier King Charles) pot face controale la cardiolog regulat, de la vârsta adultă, dacă le recomandă medicul.
• Efort pe măsura lui. Câinele care obosește repede, gâfâie mult sau rămâne în urmă pe plimbare poate avea o problemă; nu e neapărat vârsta. Nu-l forța și spune-i medicului.
• Căldura. În zilele fierbinți ieșiți dimineața devreme și seara, cu apă la tine, fără alergat la prânz. Pentru rasele cu bot scurt, cu atât mai mult.
• Lesa prinsă de ham, mai ales la câinii cu traheea sensibilă sau cu tuse. Zgarda care apasă pe gât poate porni crizele de tuse care se termină cu leșin.
• Mesele puilor foarte mici. Puii de talie toy mănâncă de patru ori pe zi și nu sar nicio masă. Un pui moale care n-a mâncat de dimineață e o urgență.
• Dacă i s-a găsit cauza, urmezi exact planul medicului și ocolești ce îl pornește. Câinele care leșină de emoție e întâmpinat liniștit la ușă, fără agitație. Cel cu colaps la efort se joacă scurt, cu pauze dese.
• Pregătește data viitoare acum. Salvează în telefon numărul clinicii non-stop și filmează orice episod. Într-un jurnal notezi data, ora, ce făcea și cât a durat. Trei episoade scrise spun mai mult decât orice amintire.

La antrenamentele de mantrailing câinele lucrează cu nasul și cu capul. Viteza contează puțin, pauzele vin des. Chiar și așa, o echipă care a văzut o dată un câine căzând se uită de atunci, la fiecare pauză, la gingii și la respirație. E un obicei bun pentru oricine are câine.