Educație
Patru luni până la naștere și un câine care doarme în pat cu voi. Pregătirea începe acum, iar regula de bază e una singură: niciodată singuri împreună.
Mai sunt patru luni până la naștere. Câinele vostru, un metis de cinci ani care doarme în pat cu voi și te urmează din cameră în cameră, habar n-are ce vine. Sfaturile curg din toate părțile: „dă-l la țară”, „îi aduci o păturică de la maternitate și gata”, „câinii simt, o să-l iubească”. În realitate lucrurile sunt mai puțin dramatice. Cei mai mulți câini se obișnuiesc bine cu un bebeluș, cu două condiții: schimbările încep înainte de naștere, iar câinele și copilul nu rămân niciodată singuri împreună. Mai jos ai planul, lună cu lună, de acum până când copilul face primii pași.
Ce se va schimba după naștere schimbi acum. Așa câinele nu leagă schimbarea de bebeluș.
Câte cinci minute pe zi, cu bucățele bune și laudă:
Câinele și bebelușul nu rămân niciodată nesupravegheați împreună. Nici zece secunde, cât duci scutecul la gunoi. Nici cu „cel mai blând câine din lume”. Când nu te uiți activ la ei, câinele e în altă cameră, după poartă, sau în cușca lui. Cele mai multe mușcături la copiii mici vin de la câinele familiei, în casă, în momente banale. Supraveghere înseamnă un adult treaz, în aceeași cameră, cu ochii pe ei, sau o barieră între ei.
Câinele pui sau tânăr (sub 2 ani). Are energie multă, iar autocontrolul abia se formează. Sare, mușcă în joacă, înhață lucruri. Îți trebuie mai multe bariere (porți, țarc) și mai multă mișcare zilnică, și cu bebelușul în casă: un câine tânăr care se plictisește e cel mai greu de dus. Dacă vă gândiți să luați un pui în timpul sarcinii, mai așteptați. Doi „pui” deodată e prea mult pentru oricine.
Câinele adolescent (6–18 luni). E perioada în care pare să fi uitat tot ce știa. Exersezi lucrurile de bază de două ori mai des decât ți se pare necesar, iar în primele săptămâni, la nevoie, îl ții în lesă și prin casă.
Câinele adult. Cazul cel mai ușor, dacă e sănătos și sociabil; planul de mai sus îi ajunge. Fii atent la câinii foarte legați de un singur om. Când omul acela e brusc ocupat tot timpul, se pot simți pierduți.
Câinele senior. Mulți câini bătrâni au dureri pe care nu le arată (articulații, dinți, spate), aud și văd mai slab și se sperie mai ușor. Un copil care se târăște spre el și îl apucă de coadă poate primi un mârâit sau mai rău. Îl duci la un control înainte de naștere, îi dai un loc retras, unde copilul nu ajunge niciodată, și îl lași să doarmă în pace.
Și vârsta copilului. Nou-născutul doarme și plânge. Riscul mare vine când începe să se târască și să meargă, pe la 6–12 luni, și ajunge la mâncarea, jucăriile și culcușul câinelui. Atunci verifici iar porțile și regulile.
„Îl lăsăm să-l lingă, să se împrietenească.” Fața unui nou-născut n-are ce căuta lângă gura câinelui. Pe de o parte e vorba de igienă; pe de alta, un câine agitat poate prinde o mânuță cu dinții fără să vrea.
Pozele drăguțe cu bebelușul așezat pe câine. Câinele din poză e de multe ori stresat: întoarce capul, își linge buzele, i se vede albul ochilor. O poză nu merită riscul.
Câinele dat complet deoparte după naștere. Mutat pe balcon, fără plimbări, fără atenție. Concluzia lui e că bebelușul a adus toate relele.
Certatul pentru mârâit. Mârâitul e un avertisment prețios, felul lui de a spune că ceva îl deranjează. Pedepsit pentru el, câinele învață să sară peste avertisment. Când mârâie, mărești distanța și te gândești ce l-a deranjat.
Mâncarea și jucăriile lui la îndemâna copilului. Și câinele care tolerează orice își poate apăra castronul sau osul de ros de un copil care se târăște drept spre el. Câinele mănâncă separat, cu copilul în altă cameră, iar oasele de ros le primește doar când copilul nu e prin preajmă.
„Câinii simt.” Simt multe, dar nu știu ce e un bebeluș, iar sunetele, mirosurile și mișcările lui le sunt noi. Instinctul nu ține locul lunilor de pregătire.
Ideal începi cu trei-patru luni înainte de termen și continui până pe la doi ani ai copilului. Planul merge dacă:
Te îngrijorezi și ceri ajutor dacă vezi altceva: câinele se uită fix și țeapăn la bebeluș, nu se poate liniști când plânge copilul, se ascunde, nu mai mănâncă sau mârâie când vă apropiați cu bebelușul.
Chemi un instructor sau un specialist în comportament înainte de naștere dacă:
Același lucru după naștere, la oricare dintre semnele de mai sus. Specialistul vine acasă, vede cum e așezată casa și cum vă mișcați cu toții prin ea și îți face un plan pe măsura câinelui tău. Chemat devreme, planul lui iese mai scurt și mai simplu.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt.
Mama intră întâi singură și salută câinele cu mâinile libere. După ce s-a liniștit, intră bebelușul, în brațele celuilalt părinte. Câinele, în lesă, miroase de la jumătate de metru, e lăudat pentru curiozitatea liniștită și chemat deoparte după câteva secunde. Primele întâlniri sunt scurte și dese.
Numai dacă e de față un adult treaz care îi supraveghează. Cel mai simplu e o poartă pentru copii la ușa camerei: câinele vede și aude, dar nu intră. Locul lui de somn îl muți cu câteva luni înainte de naștere, ca să nu lege schimbarea de bebeluș.
Cele mai multe mușcături la copiii mici vin de la câinele familiei, acasă, în momente banale. N-ai de ce să renunți la câine pentru asta. Ai nevoie de supraveghere permanentă, de bariere când nu te uiți și de un câine pregătit din timp. Dacă a mârâit sau a mușcat vreodată, chemi un specialist înainte de naștere.
E un început blând: câinele cunoaște mirosul bebelușului înainte să-l vadă. Pregătirea din lunile dinainte rămâne însă de făcut: locul de somn mutat, poarta la camera copilului, plimbările cu căruciorul, exercițiile de bază. Îl lași să miroasă păturica cât vrea, cu tine lângă el.
Câinele nu înțelege ce e un bebeluș, dar simte că atenția s-a mutat. Faci în așa fel încât lucrurile bune pentru el să vină când bebelușul e treaz: plimbări, joacă, vorbe calde. Nu-l izolezi și nu-l cerți pentru mârâit. Dacă se uită fix și țeapăn la copil sau mârâie, chemi un specialist.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Copilul vrea să-l îmbrățișeze, câinele se ridică și pleacă. Câinii și copiii pot crește frumos împreună, cu câteva reguli clare și un adult cu ochii pe ei.
Încremenește deasupra castronului, mănâncă mai repede când te apropii, mârâie la os. Paza resurselor e un comportament firesc ajuns problemă și se lucrează prin schimb.
Vii acasă și ai labele lui pe piept înainte să închizi ușa. Săritul e un salut, iar câinele îl păstrează pentru că i-a reușit de fiecare dată.
Pe față când vii acasă, pe picioare după duș, pe musafiri și pe copii. Lingatul are aproape mereu un motiv simplu, iar regula o stabilești tu.
La Puppy Class și la cursul de dresaj de bază exercițiile de aici se lucrează în grup, cu distrageri reale și cu feedback la fiecare pas.