Educație
Copilul vrea să-l îmbrățișeze, câinele se ridică și pleacă. Câinii și copiii pot crește frumos împreună, cu câteva reguli clare și un adult cu ochii pe ei.
Fetița ta de trei ani vrea să-l îmbrățișeze pe câine de fiecare dată când trece pe lângă el. Labradorul, care a răbdat luni întregi, a început să se ridice și să plece în altă cameră. Sau băiatul de șapte ani vrea să-l plimbe singur și să-l învețe „șezi”. Sau ieri câinele a mârâit la copil, prima dată, și acum te întrebi dacă e începutul unei probleme.
Câinii și copiii pot crește frumos împreună. Mulți adulți își amintesc câinele din copilărie ca pe cel mai bun prieten pe care l-au avut. Numai că prietenia asta nu apare de la sine: o construiesc adulții din casă, cu câteva reguli clare. Mai jos ai regulile, ce poate face un copil la fiecare vârstă și semnele prin care câinele îți spune că i-a ajuns.
Cercetările despre mușcăturile la copii arată de ani buni același tablou. Cele mai multe vin de la un câine cunoscut, de multe ori chiar câinele familiei, acasă, într-o zi obișnuită. Copilul îl îmbrățișează, se apleacă peste el, îl atinge când doarme sau când mănâncă, îi ia o jucărie. La copiii mici mușcătura ajunge des la față, pentru că fața lor e la înălțimea botului. Regulile de mai jos pornesc de aici.
Un pat, o cușcă deschisă sau un colț, într-o parte liniștită a casei, unde câinele se poate retrage oricând. Pentru copii regula e scurtă: când câinele e acolo, nu-l deranjează nimeni. Nici ca să-l mângâie, nici ca să-și ia jucăria. La nevoie, o poartă pentru copii sau un țarc despart fizic spațiile.
Când doarme. Când mănâncă sau roade ceva. Când e bolnav, rănit, bătrân și obosit. În oricare dintre situațiile astea pot reacționa și câinii foarte blânzi.
Copiii țin minte mai ușor regulile spuse ca joc: „îl mângâiem ca pe o pisicuță”, „câinele are bula lui”.
Un adult în aceeași cameră, cu ochii în telefon, nu supraveghează. Supraveghezi atunci când te uiți la câine și la copil și poți interveni în două secunde. Când nu poți (gătești, vorbești la telefon, schimbi un scutec), câinele și copilul mic stau separat. Folosești o poartă, un țarc, cușca deschisă a câinelui sau îl duci în altă cameră cu ceva bun de ros. Pentru amândoi e doar o pauză.
Aproape orice câine îți spune că i-a ajuns, cu mult înainte să mârâie. Semnele mici sunt căscatul când nu e obosit, linsul pe bot, capul întors, „ochiul de balenă” (albul ochiului vizibil ca o semilună), corpul care încremenește, ridicatul și plecatul. Semnele mari sunt mârâitul, buza ridicată, ciupitul în aer. Când vezi oricare dintre ele, chemi copilul la tine, calm (pe copil, nu pe câine), și le dai amândurora altceva de făcut.
Câinele care mârâie la copil îți spune limpede că ceva nu merge. Dacă îl cerți, învață să nu mai anunțe. Îi desparți liniștit, notezi ce s-a întâmplat chiar înainte și schimbi situația.
Copiii mai mari pot face cu câinele jocuri liniștite. Ascund bucățele și îl lasă să le caute cu nasul. Îl învață trucuri simple, cu bucățele și laudă. Îl plimbă, cu un adult care ține și el lesa. Jocurile care întărâtă (alergatul după copil, trasul de frânghie cu copiii mici, joaca de-a lupta) le lași deoparte.
Nu rămân niciodată singuri cu câinele. Nici cu cel mai blând câine din lume, nici pentru un minut. Copilul mic se mișcă pe neașteptate, apucă, țipă, cade peste câine și are fața la înălțimea botului. Câinele ajunge la copil doar sub ochii tăi. Pentru sosirea unui bebeluș acasă avem o pagină separată.
Copilul poate învăța regulile de mai sus, dar nu le aplică mereu, mai ales când e entuziasmat. Îi poate da câinelui o bucățică din palma deschisă, îi poate arunca jucăria, te poate ajuta să-i umpli bolul, cu tine alături. Câinele și copilul tot nu rămân singuri.
La vârsta asta copilul poate ajunge un partener de antrenament foarte bun. Învață câinele trucuri cu bucățele și laudă, îi ascunde jucării, vine la curs cu un adult. Poate ține lesa la plimbări scurte și liniștite, cu un adult lângă el, mai ales dacă e un câine mare care trage.
Poate primi responsabilități adevărate: plimbări, mese, jocuri cu nasul, chiar un sport cu câinele. E bine totuși să știe că nu toți câinii de pe stradă sunt ca al lui.
Un pui mușcă și sare pe copii pentru că așa se joacă. Are nevoie de pauze dese și de un adult care oprește joaca înainte să o ia razna. Un câine bătrân, cu dureri sau cu auzul slab, suportă mult mai puțin și se sperie când e atins pe neașteptate. Pe un câine adoptat, al cărui trecut nu-l știi, îl observi câteva săptămâni înainte să-ți faci o părere despre el și copii.
Orice câine poate mușca dacă e speriat, dacă îl doare sau dacă e împins dincolo de ce suportă. Mulți câini care au mușcat un copil n-au mai mușcat pe nimeni înainte.
Pe internet arată adorabil. Uită-te atent: în multe dintre ele câinele își linge botul, privește în altă parte și i se vede albul ochiului. E stresat.
Un copil care îl ceartă pe câine, îl trage de zgardă sau îl „pune la punct” cum a văzut la televizor riscă o mușcătură. Educația o face adultul. Copilului îi rămâne partea veselă: bucățele, laudă, jocuri.
Pedeapsa scoate avertismentul și lasă frica pe loc. Data viitoare câinele mușcă fără să mai anunțe.
Un câine care n-are unde să scape de copii ajunge să se apere. Locul lui, respectat de toată casa, e cea mai simplă prevenție.
Cele mai multe accidente se petrec în câteva secunde, exact când adultul e în altă cameră.
Regulile le pui în câteva zile și le ții ani de zile. Copiii le uită și le reînvață, așa că le vei repeta de multe ori, și e normal. De obicei câinele se relaxează în una-două săptămâni după ce primește un loc al lui și copiii nu-l mai deranjează în somn sau la mâncare.
Semnele bune: câinele vine singur lângă copii și pleacă liniștit când vrea. Când se apropie copilul, nu mai vezi căscat, lins pe bot, încremenire. Copilul te întreabă înainte să-l mângâie. Mârâitul n-a mai apărut. Iar cel mai frumos semn e câinele care își caută singur copilul ca să se joace de-a căutatul.
Îi desparți imediat, calm. Speli rana cu apă și săpun și mergi cu copilul la medic, chiar dacă pare mică, iar dacă e la față, fără discuție. Verifici dacă vaccinul antirabic al câinelui e la zi. Câinele nu-l pedepsești.
În aceeași săptămână vorbești cu medicul veterinar, pentru că durerea e o cauză frecventă, și cu un specialist în comportament. Până atunci, câinele și copiii stau împreună doar cu o barieră între ei. Pentru tot ce urmează după o mușcătură avem o pagină separată.
Un instructor vă vede pe toți împreună și observă ce vă scapă în agitația de zi cu zi, apoi face un plan pe măsura familiei voastre. Pentru mulți copii, o oră de joacă de căutare cu câinele, ghidată de cineva care știe ce face, e începutul unei prietenii care ține tot restul copilăriei.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt.
Cu reguli scurte, spuse ca joc: întrebi un adult înainte, lași câinele să vină el, îl mângâi pe piept, nu pe cap, fără îmbrățișări și pupat, nu-l deranjezi când doarme sau mănâncă. Repetă-le des și arată-i copilului ce înseamnă când câinele cască, își linge botul sau pleacă: i-a ajuns. Copiii mai mari îl pot învăța trucuri cu bucățele.
De obicei pentru că a fost împins dincolo de ce suportă: îmbrățișat, deranjat în somn sau la mâncare, încolțit, atins unde îl doare. Câinii avertizează aproape mereu, dar semnele mici (căscatul, linsul pe bot, capul întors, încremenirea) trec neobservate, iar mârâitul e uneori pedepsit. Durerea și frica sunt cauze frecvente, la fel jucăriile sau locurile pe care le păzește.
Un copil sub 7–8 ani nu, oricât de blând ar fi câinele. Copiii mici se mișcă pe neașteptate și au fața la înălțimea botului. Când nu poți fi atent la amândoi, îi desparți cu o poartă, un țarc sau o ușă închisă. La copiii mai mari depinde de copil, de câine și de ce fac împreună; o plimbare singur cu un câine mare care trage nu e o idee bună.
Nu-l pedepsi: mârâitul e un avertisment prețios. Cheamă calm copilul la tine, nu câinele, și notează ce s-a întâmplat chiar înainte: dormea, mânca, avea o jucărie, l-a atins copilul undeva? Ține-i despărțiți până înțelegi ce s-a întâmplat, du câinele la medic dacă îl poate durea ceva și cere ajutorul unui specialist în comportament în aceeași săptămână.
Îi desparți imediat, speli rana cu apă și săpun și mergi cu copilul la medic, mai ales dacă e la față. Verifici vaccinul antirabic al câinelui. Câinele nu-l pedepsești. În aceeași săptămână mergi cu el la medicul veterinar și vorbești cu un specialist în comportament. Până atunci, câinele și copiii stau împreună doar cu o barieră între ei.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Rana se spală 15 minute cu apă și săpun, iar restul îl decide medicul. Apoi te ocupi de câine: de ce a mușcat și ce schimbi în casă.
Patru luni până la naștere și un câine care doarme în pat cu voi. Pregătirea începe acum, iar regula de bază e una singură: niciodată singuri împreună.
Se lipește de tine, îl mângâi, iar după câteva secunde te ciupește. Aproape niciodată nu e „fără motiv”: câinele a avertizat sau ceva îl doare.
Dinți ca acele, mâneci rupte, copii care plâng. Mușcatul în joacă e normal la un pui și trece, dar nu singur: tu îl înveți cât de tare are voie să strângă.
La Puppy Class și la cursul de dresaj de bază exercițiile de aici se lucrează în grup, cu distrageri reale și cu feedback la fiecare pas.