Examenul BH: cum te pregătești în 12 săptămâni

Pe 17 și 18 octombrie se dau examene TSAC și FCI-BH la București. Dacă ești înscris, mai ai două săptămâni. Dacă te gândești la sesiunea următoare, ai mai mult timp, dar aceeași întrebare în față: ce face câinele tău când nu mai e nimic de câștigat la vedere, iar un om străin, cu un clipboard în mână, se uită la voi doi?

Asta verifică BH-ul. Regulamentul o spune aproape cu aceste cuvinte: la BH contează în primul rând compatibilitatea socială a câinelui, tehnica e pe locul doi. Nu se caută un câine de competiție. Se caută unul care lucrează cu plăcere și rămâne gestionabil printre oameni, mașini și alți câini. Și, lucru pe care mulți îl află târziu, BH-ul e condiția de intrare la toate examenele superioare pentru câini utilitari: fără el nu te prezinți la IGP, IBGH sau FH.

Cifrele de mai jos vin din regulamentul FCI-BH valabil de la 1 ianuarie 2025, așa cum îl aplică A.Ch.R. Planul vine din felul în care pregătim echipele la cursul avansat.

Ce se cere

Câinele trebuie să aibă cel puțin 12 luni. Rasa și talia nu contează.

Examenul are două probe. Proba A, subordonarea, se dă pe teren și valorează 60 de puncte; treci cu 70%, adică 42. Proba B, socializarea, se dă în stradă și n-are punctaj: arbitrul notează la fiecare situație dacă purtarea câinelui a fost „suficientă” sau nu. Pici oricare dintre ele, ai picat examenul.

Proba A are patru exerciții, dar unul singur valorează jumătate din puncte. Mersul la pas cu lesa aduce 30 din 60: 50 de pași în linie dreaptă, o întoarcere, apoi schimbări de ritm (normal, alergare, pas lent, iar normal, câte 10–15 pași fiecare), o oprire, și intrarea într-un grup de patru oameni care se mișcă, cu ocolirea unuia dintre ei și o oprire în mijlocul grupului. Celelalte trei exerciții împart restul de 30 de puncte: șezi din mișcare, culcat din mișcare cu chemare de la vreo 30 de pași, și așteptarea în culcat cât timp altă echipă își face exercițiile la câțiva metri de câinele tău.

Dacă ai timp să înveți pe de rost un singur paragraf din regulament, învață-l pe cel cu depunctările. Prima comandă în plus costă 1,5 puncte. A doua, 2,5. Exercițiul neexecutat nici după a doua comandă suplimentară valorează zero. O poziție greșită (câinele se așază când i-ai cerut culcat) taie jumătate din punctajul exercițiului. Un exercițiu făcut înainte să-l ceri, din anticipare, costă 2 puncte. Lauda e permisă doar după exercițiu, maximum 5 secunde, apoi 3 secunde de pauză.

Proba B se face într-un loc public adevărat, cu oameni care n-au nicio treabă cu examenul. Întâlnești un grup de persoane, bicicliști, mașini, alergători, și la un moment dat trece un alt câine la vreo cinci pași de al tău. Nimeni nu-ți cere nimic spectaculos. Se uită dacă al tău rămâne calm, dacă trage de lesă, dacă latră, dacă vrea neapărat să se ducă la celălalt.

De ce pică echipele

La pregătire vedem aceleași lucruri, an de an, și rareori e vorba de un câine slab.

Cel mai des: comenzile repetate. Acasă spunem „șezi… șezi… ȘEZI” fără să ne auzim. Pe teren, a treia comandă înseamnă 4 puncte pierdute dintr-un exercițiu de 10. Trei exerciții așa și ai ieșit sub 42.

Apoi ajutorul din corp, pe care handlerul nu-l vede, dar arbitrul da: umărul care se apleacă, mâna care „arată” pământul, pasul care încetinește cu o fracțiune înainte de comandă. Câinele învață semnalul ăsta, nu cuvântul. Arbitrul îl numără drept comandă suplimentară.

Anticiparea e sora ajutorului din corp. Câinele se așază înainte să-i spui, pentru că a învățat ordinea exercițiilor. Costă 2 puncte de fiecare dată, și spune ceva mai grav decât punctele: că lucrează pe tipar, nu cu tine.

La chemare, cele mai multe puncte se pierd pe drum. Câinele vine, dar adulmecă până la tine, sau se așază strâmb în fața ta, sau nu mai trece în poziția de bază. Fiecare corecție e o comandă în plus.

Așteptarea în culcat cedează, de regulă, la a doua echipă care trece pe lângă câine. Prima a fost interesantă, a doua e prea mult.

Și stresul din ziua examenului, care nu e al câinelui. Locul e nou, lumea e multă, handlerul respiră altfel și ține lesa altfel. Câinele simte. Diferența dintre echipele care trec și cele care nu e, aproape de fiecare dată, numărul de simulări de examen făcute înainte.

Planul pe 12 săptămâni

Trei ședințe de 10–15 minute pe săptămână, plus una în grup când se poate. Ședințele scurte bat ședințele lungi; BH-ul cere atenție, nu rezistență. Fiecare săptămână adaugă ceva și păstrează tot ce era înainte.

Săptămânile 1 și 2: filmează-te, apoi poziția de bază

Pune telefonul pe o bancă și filmează cinci minute de lucru obișnuit. Numără comenzile repetate și gesturile ajutătoare. Aproape toată lumea rămâne surprinsă de ce vede.

Apoi construiește poziția de bază: câinele în șezi, la stânga ta, cu umărul la nivelul genunchiului tău stâng, drept și paralel cu tine. Doar asta, vreo 20 de repetări pe zi. Recompensa vine imediat și nu adaugi nicio comandă. Poziția de bază deschide și închide fiecare exercițiu din proba A. Dacă e curată, jumătate din examen e deja curat.

Săptămânile 3 și 4: mersul la pas, în linie dreaptă

Lesa lejeră, nu întinsă. Zece pași, oprire, poziție de bază, recompensă. Apoi 20. Apoi 50. Întoarcerea stânga-împrejur o exersezi separat și încet, până câinele o face fără să rămână în urmă. Comanda e una singură, „Pas!”, la plecare și la fiecare schimbare de ritm. Nu în continuu.

Săptămânile 5 și 6: ritmul și grupul

Normal, alergare, pas lent, normal, câte 10–15 pași fiecare. Schimbările trebuie să se vadă clar, fără pași intermediari, iar câinele trebuie să le urmeze fără să-i spui a doua oară. Grupul de patru îl faci întâi cu prieteni, în parc; după o săptămână, cu oameni pe care câinele nu-i cunoaște. Intri, ocolești o persoană, te oprești înăuntru, ieși.

Săptămânile 7 și 8: șezi și culcat din mișcare, chemarea

Introducerea în exercițiu e de 10–15 pași de mers la pas, apoi comanda. La șezi, tu mergi mai departe și câinele rămâne. La culcat, mergi cam 30 de pași, te întorci și chemi.

La chemare folosești ori numele, ori comanda. Amândouă deodată e comandă dublă și se penalizează. Câinele vine direct, se așază aproape, în fața ta, apoi trece în poziția de bază. Chemarea o lucrezi separat, de la distanțe mici și cu recompensă mare, înainte s-o lipești de culcat.

Săptămânile 9 și 10: așteptarea cu distragere și strada

Câinele culcat, tu la distanță, și cineva lucrează cu alt câine în apropiere. Începi cu 30 de secunde și un câine liniștit alături; ajungi la durata unui exercițiu întreg al altei echipe.

În paralel, proba B. Ieși în oraș la ore cu lume, întâlnești bicicliști, alergători, grupuri, un câine care trece la câțiva pași. Nu corectezi și nu tragi. Te uiți la ce distanță al tău rămâne calm și lucrezi sub pragul ăla, apropiindu-te cu un pas de la o ședință la alta.

Săptămâna 11: simulări

Tot examenul, în ordine, cu un „arbitru” pe care câinele nu-l cunoaște, pe un teren nou, fără mâncare și fără jucării la vedere. La examen nu ai voie cu obiecte motivaționale vizibile, deci recompensele trebuie rărite treptat încă din săptămâna 8. Două sau trei simulări complete, cu pauzele de 5 și de 3 secunde respectate, îți arată exact unde mai pierzi puncte.

Săptămâna 12: mai puțin, nu mai mult

Ultima săptămână nu e pentru lucruri noi. Ședințe scurte, exerciții pe care câinele le face bine, multă plimbare liberă.

Verifică actele: carnetul de performanță, documentele câinelui, microcipul, anunțul organizatorului cu ora și locul prezentării. La echipament, regulamentul permite zgardă metalică purtată nestrangulant, zgardă simplă din piele sau din material textil, ori ham peste piept.

Ziua examenului

Vă prezentați câte două echipe, cu câinii în lesă: numele tău, numele câinelui, examenul la care participi. Arbitrul dă semnalul de început; întoarcerile, opririle și schimbările de ritm le faci singur, fără semnal. Dacă sari un exercițiu întreg, arbitrul ți-l cere din nou, fără depunctare. Dacă sari o parte dintr-un exercițiu, se penalizează.

Câinele tău știe ce are de făcut. Singurul lucru nou de pe teren ești tu, cu pulsul mărit. Vorbește-i exact ca la antrenament, nici mai tare, nici mai des.

Ce urmează după BH

Cu BH-ul luat, se deschid examenele pentru câini utilitari: IGP, IBGH și FH. Dacă ce vă interesează e mai degrabă echilibrul de caracter decât precizia, TSAC răspunde la întrebarea „e câinele echilibrat și sub control?”, iar BH întreabă în plus cât de precis lucrează echipa.

Dacă vrei să treci prin cele 12 săptămâni cu cineva lângă tine, exact asta facem la cursul de dresaj avansat: 34 de etape, de la evaluarea inițială până la simulările de examen. Datele următoarelor sesiuni sunt la evenimente.