Testul IRO Mantrailing: o zi de examen, pas cu pas

Ai luat BH-ul. Câinele tău duce la antrenament urme de o oră și de jumătate de kilometru, trece intersecțiile fără să te uiți la ceas, și cineva din grup ți-a spus că e timpul pentru IRO. Pagina noastră cu regulamentul IRO Mantrailing îți spune ce se punctează. Aici îți spunem cum arată ziua, de la tragerea la sorți până la ultima rubrică de pe foaia arbitrului, ca să nu afli pe teren că proba de diferențiere se dă pe un semicerc sau că persoana căutată a plecat spre capătul traseului cu mașina, cu geamurile închise.

Cifrele vin din regulamentul internațional FCI-IRO pentru câini de salvare, așa cum l-am pus pe paginile noastre despre obediență și dexteritate, executarea probei și proba de mantrailing. Sfaturile vin de la antrenamente.

Trei probe, un singur rezultat

Testul IRO de mantrailing are trei niveluri: V (testul preliminar), A și B. La fiecare nivel dai trei probe: obediență și dexteritate, diferențierea mirosului și urma. Promovezi doar dacă iei cel puțin 70 % din punctaj la fiecare. Un câine care duce urma perfect și refuză tunelul pleacă acasă fără certificat, la fel ca unul care face obediența impecabil și pierde urma la a doua schimbare de direcție.

La noi, BH-ul vine înaintea testului IRO. Un câine care nu stă calm lângă un grup de oameni și pe lângă trafic nu are ce căuta pe o urmă de examen prin oraș. Dacă nu l-ai dat încă, planul nostru de 12 săptămâni e punctul de plecare.

Dimineața: tragerea la sorți și obediența

Înainte să înceapă lucrul, ordinea echipelor se trage la sorți, pentru toate nivelurile. Poți fi primul sau ultimul, și asta schimbă ziua câinelui: primul lucrează pe răcoare și așteaptă restul zilei, ultimul așteaptă ore în șir și lucrează pe cald. Pregătește-te pentru amândouă: umbră, apă, un loc liniștit unde câinele să doarmă între probe, departe de celelalte echipe.

Obediența și dexteritatea se dau pe teren, ca la BH, dar cu obstacole. La nivelul V sunt nouă exerciții: chemarea, mersul în lesă, șezutul cu rechemare, schimbarea de poziție, culcatul cu distragere, purtarea și predarea unui obiect, controlul la distanță, tunelul și puntea de lemn. La A și B lesa dispare (mers liber), iar la obstacole se adaugă puntea mobilă și scara orizontală; apar și aportul pe sol neted și dirijarea la distanță.

Fiecare exercițiu începe și se termină în poziția de bază, la semnul arbitrului: câinele așezat drept, lipit de piciorul tău stâng, cu umărul la genunchiul tău. La obstacole, poziția de bază se ia la doi pași în fața obstacolului și se reia în spatele lui. Lauda scurtă după exercițiu e permisă. Arbitrul se uită și la tine: comportament, lucrul în echipă, sportivitate. O poziție aplecată a conductorului (așa îi spune regulamentul handlerului) e trecută la greșeli. O greșeală care se repetă pe tot parcursul, cum ar fi șezutul strâmb, nu taie mult la fiecare exercițiu, dar ajunge în impresia generală.

La echipele care vin din mantrailing fără dresaj de obediență, punctele se pierd mai ușor aici decât pe urmă. Puntea și tunelul se învață în câteva săptămâni. Nu în ultima.

Între timp, cineva pune urma

În timp ce tu ești pe terenul de obediență, persoana care pune urma (layerul, cum îi spunem noi) a plecat deja. Regulamentul e strict cu ea, și fiecare regulă există ca să nu-i rămână câinelui altă cale spre ea decât mirosul.

Nu a intrat în zona de examen în ultimele 14 zile. Poate fi o persoană pe care o cunoști, dar nu un membru al familiei tale. Pornește dintr-un punct pe care îl poți descrie: o mașină, o stație de autobuz, o bancă, intrarea unei clădiri, o trecere de pietoni. Stă puțin acolo, apoi merge în ritm normal pe traseul stabilit cu arbitrul, cu plan și, de regulă, cu GPS. Nu are la ea nici mâncare, nici jucărie. După ce a pus urma, nu se mai apropie de ea pe o rază de 2,5 km. Cu cel puțin 15 minute înainte de startul tău e dusă la capăt cu o mașină închisă, cu geamurile sus și aerul condiționat oprit, pe ocolite, fără să traverseze traseul. Acolo stă pasivă și așteaptă, iar alți oameni din zonă țin cel puțin 5 metri distanță.

Fiecare câine primește traseul lui, într-o zonă separată: pădure, poieni, câmp sau o zonă urbană liniștită, cu schimbări de teren și treceri peste poteci sau străzi. Regulamentul vrea ca urma să fie traversată de oameni străini, cel puțin în partea din mijloc; dacă n-a trecut nimeni, arbitrul poate cere să treacă cineva.

Dacă la antrenament urmele tale sunt puse în locuri pustii, aici pierzi. Mută-le prin locuri pe unde trec oameni cu luni înainte de examen, ca în ziua aia să nu fie nimic nou pentru câine.

Proba de diferențiere: un semicerc și o singură comandă

Se dă pe un teren de antrenament, pe o pajiște sau într-o parcare. "Victimele", persoanele care joacă rolul celei căutate, sunt două la V, trei la A, patru la B. Fiecare predă arbitrului un obiect cu mirosul ei, etichetat neutru, cu cifre sau litere, ca tu să nu poți ghici al cui e. Apoi pleacă de la o linie marcată, merg 15 metri în paralel, cu aceeași viteză, până la a doua linie, și de acolo se așază pe pozițiile lor, pe un semicerc cu raza de 5 metri, cu spatele la tine.

Arbitrul îți dă unul dintre obiecte. Îi dai drumul la lesă și trimiți câinele cu o singură comandă, prin voce sau prin gest. Câinele trebuie să meargă pe drumul cel mai direct spre rând și să semnalizeze persoana corectă, cu tipul de semnalizare pe care l-ai declarat: lătrat, bringsel sau poziție. Tu anunți semnalizarea, mergi la câine când îți face semn arbitrul și închei exercițiul cum vrei: îl ridici sau îl chemi.

Exercițiul valorează 10 puncte la V, 20 la A și B. Partea pe care o neglijează multe echipe e raportarea: handlerul vede că s-a așezat câinele la persoana a treia și tace, pentru că la antrenament nu raportează nimănui.

Antrenează fraza. "Câinele semnalizează persoana trei", spusă tare, de fiecare dată, și acasă.

Urma: cifrele pe fiecare nivel

La V, 20 de minute pentru 500 de metri sună comod. Cu două schimbări de direcție, o schimbare de teren și o traversare, un câine care face cercuri la fiecare colț consumă minutele mai repede decât crezi. La A, între metrul 600 și 800 stă un străin, așezat sau culcat, pus acolo ca să vadă arbitrul ce face câinele tău cu un om care nu e al lui.

La B, urma are șase ore vechime și jumătate din ea trece prin oraș. Șase ore înseamnă o după-amiază întreagă de trafic, pietoni și soare peste urmă înainte să pornești.

Punctele la V: 10 pentru preluarea urmei, 40 pentru urmărirea și menținerea ei, 40 pentru localizare și semnalizare, 10 pentru diferențiere. La A și B apar două rubrici noi, de câte 20 de puncte, care sunt despre tine: comportamentul conductorului, apoi tactica și munca în echipă. Din 200 de puncte, 40 se dau pe ce faci tu cu lesa și cu vocea.

Arbitrul poate opri lucrul în orice moment dacă e convins că câinele nu mai poate continua singur. Și regula de bază: dacă persoana nu e găsită, testul nu e trecut, indiferent câte puncte ai strâns pe drum.

Ce vede arbitrul la tine

Preluarea urmei începe din punctul de unde a plecat persoana. Câinele primește proba de miros, tu îi dai comanda, el alege direcția. Dacă o alege el, ai luat punctele de preluare. Dacă i-o arăți tu, cu lesa sau cu corpul, arbitrul vede.

Pe traseu, cele mai multe puncte se pierd la schimbările de direcție și la traversare, și de obicei le pierde omul. Câinele ajunge la colț, pierde urma, se întoarce la ultimul loc sigur, face un cerc, apoi unul mai larg, și alege ramura unde mirosul e mai proaspăt. Așa lucrează, și am scris de ce. Handlerul care trage de lesă spre direcția "logică" sau începe să vorbească îi strică exact procesul pe care arbitrul vrea să-l vadă. Tactica și munca în echipă înseamnă să stai pe loc, cu lesa lejeră, și să-l lași să termine cercul. Când pleacă, pleci după el.

La semnalizare, arbitrul vrea să vadă același lucru ca la diferențiere: tipul declarat, clar, și raportarea ta. Un câine care ajunge la persoană, dă din coadă și se uită la tine n-a semnalizat. Unul care latră o dată și pleacă, la fel.

Pentru ce nivel te pregătești

Pune cifrele de examen lângă nivelurile noastre de dificultate. V înseamnă nivel intermediar spre avansat: jumătate de kilometru, o oră vechime. A înseamnă nivel avansat: un kilometru, patru ore, un străin pe traseu. B se apropie de scenariile reale: doi kilometri, șase ore, jumătate prin oraș. Dacă la antrenament câinele duce constant urme de 200 de metri și 30 de minute, drumul până la V se măsoară în luni, nu în săptămâni, și trece prin urme puse de oameni pe care câinele nu-i cunoaște, din puncte de plecare de oraș: o stație, o bancă, o mașină.

Două lucruri de schimbat la antrenament când o echipă se pregătește de examen. Întâi, formatul: layerul pleacă dintr-un punct distinctiv, e dus la capăt cu mașina, nu se mai întoarce pe traseu, nu are mâncare la el. Câinele învață că persoana nu e la capătul unei poteci pe care o știe și că petrecerea de la capăt vine de la tine. Apoi, ziua întreagă: obediență dimineața, pauză, diferențiere, pauză, urmă. Un câine care a făcut doar urme n-a stat niciodată cinci ore la examen cu alte echipe în jur.

Sesiunile de examen la care participăm sau pe care le găzduim apar la Evenimente. Dacă vrei să știi dacă echipa ta e gata de V, vino cu câinele la un antrenament și pune-l pe o urmă de o oră, pusă de cineva străin, dintr-o stație de autobuz. Răspunsul îl ai în 20 de minute.