Atlasul interactiv al câinelui · Organe · Cap

Limba lingua

Limba este mușchiul mobil din gură: lată și subțire în față, groasă la rădăcină, cu un șanț pe mijloc. Câinele o folosește și la răcire, prin gâfâit.

Material educațional, nu instrument de diagnostic. Redactat de echipa Mantrailing România după surse veterinare citite. Actualizat 14.11.2026.

Câine în vedere laterală stângă — exterior, mușchi, schelet și organe Studiu vectorial după planșele Ellenberger, Baum și Dittrich: câine în picioare, cu capul spre stânga, torace adânc și membre digitigrade. Cele patru straturi folosesc aceleași repere; scheletul membrelor stângi este în prim-plan. Organele drepte au contur întrerupt.
  1. Limba
  2. Laringele
Limba pe desenul atlasului, stratul „Organe”, cu structurile învecinate. Vedere laterală stângă, după planșele Ellenberger, Baum și Dittrich.

Unde se află

Pe planșeul gurii, între ramurile mandibulei, prinsă de hioid și de bărbie.

Strat
Organe
Sistem
Sistemul digestiv
Regiune
Cap

Ce este și ce face

Limba are rădăcină, corp și vârf și stă pe planșeul gurii, prinsă de aparatul hioid prin hioglos și de bărbie prin genioglos. La câine este lată și subțire în față, mai groasă spre rădăcină, foarte mobilă, nepigmentată, roșu-aprins, cu un șanț median; pe fața ei de jos, sub mucoasă, stă lyssa, un cordon fibros propriu carnivorelor. Gustul din cele două treimi din față trece prin nervul facial.

De reținut

Gâfâitul cu limba afară răcește câinele; cât gâfâie, nu adulmecă.

Denumiri

În lecțiile atlasului

Capul: ce vezi, ce e dedesubt (6 min).

Întrebări din atlas

Întrebări de tip „arată pe desen” al căror răspuns este această structură; în atlas, le găsești în banca de întrebări și în lecții.

Ghiduri în care apare