Ai un pui de patru luni și jumătate. Dimineață găsești pe covor un dințișor cât un bob de orez, ascuțit ca un ac, iar seara îl prinzi rozând piciorul mesei cu o seriozitate pe care nu i-o știai. Gingiile sunt roșii, pe jucărie mai apare câte o picătură de sânge și mușcă tot ce prinde, mâinile tale în primul rând. Își schimbă dinții. E una dintre cele mai previzibile perioade din viața unui câine: ține câteva luni și se termină pe la șapte. Dacă o folosești cum trebuie, ieși din ea cu un câine care se lasă controlat la gură și care știe ce are voie să roadă.
Ce faci cât îi cresc dinții noi
1. Dă-i de ros, și nu un singur fel de lucru
Roade pentru că îl mănâncă gingiile și pentru că așa cunoaște lumea, cu gura. Asta n-o oprești. Poți în schimb să alegi tu ce roade. Ține la îndemână trei-patru feluri de jucării și schimbă-le în fiecare zi, să nu se sature de ele:
- jucării din cauciuc moale, pe măsura gurii lui, pe care le umpli cu puțină mâncare umedă și le pui la congelator;
- o cârpă de bumbac udă, răsucită și ținută la congelator; i-o freci pe gingii sau îl lași s-o roadă cât stai lângă el;
- jucării din frânghie, pentru joacă împreună cu tine, nu pentru ros de unul singur, pentru că firele ajung înghițite;
- lucruri de ros comestibile, făcute pentru pui, pe care le poți îndoi puțin cu degetul sau zgâria cu unghia.
Pentru duritate ai un test simplu, cu unghia. Dacă nu lasă urmă, e prea tare pentru dinții de lapte și pentru cei noi, care abia ies.
2. Faci schimb în loc să te cerți cu el
L-ai prins cu papucul în gură, cu piciorul scaunului sau, mai rău, cu cablul. Nu i-l smulge. Du-i la nas o jucărie de ros sau o bucățică bună și așteaptă să lase papucul. În clipa aia îl lauzi cu voce caldă și îi dai jucăria. Papucul îl pui apoi unde nu ajunge. Un pui care a aflat că „dă-mi” aduce ceva bun lasă lucrurile din gură, în loc să fugă cu ele prin toată casa.
3. Aranjezi casa pentru câteva luni
Ridici sau acoperi cablurile, bagi încălțămintea în dulap și înfășori picioarele de mobilă pe care ți-e milă să le vezi roase, ori le închizi după un țarc. Când nu ești cu ochii pe el, puiul stă într-un loc sigur, un țarc sau o cameră goală, cu jucăriile lui de ros. De țarc ai nevoie doar în lunile astea, până se termină schimbarea dinților.
4. Îl obișnuiești cu mâna ta în gura lui
E momentul cel mai bun pentru asta. În fiecare zi, un minut: îi ridici buza, te uiți la dinți, îi atingi gingia cu degetul, apoi îi dai o bucățică și îl lauzi. Începi cu o secundă și crești încet. Câinele care a învățat asta de mic se lasă controlat la medic și ia pastilele fără luptă toată viața.
5. Te uiți la dinți o dată pe săptămână
Mai ales la colți, adică la caninii, dinții lungi din colțurile gurii. Dacă vezi un dinte nou crescut lângă unul de lapte, iar cel de lapte nu cade în una-două săptămâni, notează-ți și spune-i medicului. O fotografie ajută mult.
6. Când te mușcă de mâini
Acum gura îl doare mai tare și are mai mult de lucru, așa că mușcă mai des. Când îți prinde mâna, oprești joaca o secundă și îți retragi mâna calm, apoi îi dai jucăria. Dacă e foarte agitat, îl lași puțin în țarcul lui cu ceva de ros, fără ceartă. Despre puiul care mușcă avem o pagină separată.
Prima săptămână, dacă abia a început
| Zi |
Ce faci |
| 1 |
Strângi cablurile și încălțămintea. Alegi 3–4 jucării de ros diferite. |
| 2 |
Pui la congelator cârpa udă și o jucărie umplută. |
| 3 |
Începi cu buza ridicată, un minut pe zi, cu bucățică și laudă. |
| 4–7 |
Exersezi schimbul de 3–4 ori pe zi cu lucruri fără importanță, ca să-ți iasă sigur când chiar contează. Prima verificare a colților. |
Ce se întâmplă cu dinții, pe vârste
Pui mic (3–8 săptămâni). Între 3 și 6 săptămâni ies dinții de lapte, 28 la număr, mici și foarte ascuțiți. Cu ei învață de la mamă și de la frați cât de tare are voie să muște. Dacă îl iei acasă la 8 săptămâni, are deja toți dinții de lapte.
Pui (3–7 luni). Pe la 3–4 luni încep să cadă incisivii, dinții mici din față. Între 4 și 6 luni vin la rând colții și măselele. De obicei nici nu-i vezi când cad: mulți dinți de lapte sunt înghițiți odată cu mâncarea și nu fac niciun rău. Pe la 6–7 luni are toți cei 42 de dinți definitivi. La rasele mici schimbarea poate veni ceva mai târziu, iar tot la ele rămân mai des dinți de lapte „uitați” în gură.
Adolescent (7–18 luni). Dinții s-au schimbat. Pofta de ros a rămas, pentru că maxilarul încă se întărește, și mulți câini tineri rod serios până pe la un an. Continui cu jucăriile potrivite și cu testul unghiei. Acum treci, încet, de la deget la periuța de dinți pentru câini.
Adult. Aici se vede ce ai lucrat când era pui: se lasă controlat la gură și îi poți peria dinții fără scandal. La câinii adulți tartrul și bolile gingiilor sunt frecvente, iar periajul făcut des e cea mai simplă prevenție.
Senior. Obiceiul de a te uita în gura lui, păstrat din copilărie, te ajută să vezi la timp un dinte care se mișcă sau o gingie umflată. Un câine bătrân care s-a lăsat atins la gură toată viața trece mult mai ușor prin consultul dentar.
Greșelile pe care le vedem des
Oasele, coarnele și copitele tari. Sunt printre cele mai dese cauze de dinți rupți la câini, iar un dinte abia ieșit e mai fragil decât unul format. Oasele gătite, pe deasupra, se sparg în așchii.
Să-i scoți tu dintele care se mișcă. Rădăcina se poate rupe și rămâne în gingie. Îl lași să cadă singur, iar dacă nu cade, îl scoate medicul.
Trasul de frânghie cu smucituri. Jocul e bun. În lunile astea însă îl joci blând, fără smucituri și fără să-l ridici pe pui de la pământ agățat de jucărie.
Cearta și pedeapsa pentru ros. Ieri a primit papucul vechi, azi țipi la el pentru pantoful roșu. El nu vede diferența și învață doar să roadă când nu ești de față. Ce n-are voie stă sus. Ce are voie stă jos, la îndemână.
Jucăriile vechi ale copiilor sau papucii vechi date de ros. Puiul nu face diferența între papucul vechi și cel nou.
Panica la sângele de pe jucărie. Câteva picături când cade un dinte sunt normale. Altă discuție e o sângerare care nu se oprește, o umflătură sau un pui care nu mai mănâncă.
Să uiți să te uiți la colți. Dintele de lapte rămas lângă cel definitiv adună mâncare și tartru și poate împinge dintele nou într-o poziție greșită.
Cât durează și cum îți dai seama că e bine
Cu totul, schimbarea ține cam trei-patru luni: de la primii incisivi căzuți, pe la 3–4 luni, până la ultimele măsele, pe la 6–7 luni. Rosul cel mai intens e de obicei între 4 și 6 luni.
Schimbarea merge cum trebuie dacă, de la o săptămână la alta, vezi că:
- mănâncă normal, chiar dacă uneori mai încet sau cu mai mult chef de mâncare moale;
- nu vezi doi dinți în același loc mai mult de una-două săptămâni;
- gingiile sunt roșii pe unde ies dinții, dar fără umflături mari sau puroi;
- roade jucăriile lui, iar lucrurile tale tot mai rar;
- te lasă să-i ridici buza câteva secunde fără să se zbată;
- pe la 7 luni numeri 42 de dinți, 20 sus și 22 jos, sau măcar nu mai vezi dinți mici și ascuțiți printre cei mari.
Când mergi la medic și când la instructor
Medicului veterinar al puiului îi spui, la un consult obișnuit sau la vaccin, dacă:
- un dinte de lapte stă lângă cel definitiv mai mult de una-două săptămâni, mai ales la colți; se scoate, adesea sub aceeași anestezie cu sterilizarea, dacă vârsta se potrivește;
- colții de jos îi intră în cerul gurii sau mușcătura pare strâmbă;
- vezi un dinte rupt, cu un punct roz sau închis la culoare în mijloc;
- nu mai mănâncă, are botul umflat, sângerează și nu se mai oprește sau îi miroase urât gura.
La un instructor mergi când, după câteva săptămâni de lucru, vezi că:
- mușcatul de mâini și de haine nu scade deloc după câteva săptămâni de schimburi și pauze;
- mârâie sau mușcă serios când îi iei ceva din gură;
- îți distruge casa deși are destule jucării și doarme destul.
Pentru toate trei, cel mai bun loc e o clasă de pui. Acolo exersezi schimbul, mâna în gură și joaca cu alți pui, iar lângă tine e cineva care vede din prima ce merge și ce nu.