Cățelul plânge noaptea în cușcă și nu doarme: cum îl învăț să doarmă?

Ai adus acasă un pui de opt săptămâni sâmbătă, acum e miercuri și ai dormit în total cam zece ore. În fiecare noapte puiul a urlat în bucătărie de la unsprezece la două, iar vecinul a bătut în perete. Sau puiul tău de patru luni dormea liniștit în dormitor și, de când l-ai mutat pe hol, plânge o oră la culcare. Sau ai adoptat un câine adult care umblă prin casă toată noaptea, cu unghiile țăcănind pe parchet. Primele două povești sunt de fapt una: un pui căruia i s-a luat dintr-odată tot ce îl făcea să se simtă în siguranță. A treia e altceva și o găsești mai jos, la vârste. Aici ai prima săptămână, noapte cu noapte, și cum înveți cușca în așa fel încât s-o simtă a lui.

Cum îl înveți să doarmă noaptea, pas cu pas

Până acum câteva zile, puiul a dormit lipit de mamă și de patru-cinci frați, într-o grămadă caldă care respira. În prima noapte la tine doarme singur, pe întuneric, într-un loc care miroase a străin, într-o casă cu zgomote noi. Plânsul e cel mai vechi semnal al unui pui de mamifer rămas singur. N-are nimic de-a face cu manipularea. Ce faci în primele trei-patru nopți hotărăște dacă plânsul ține o săptămână sau trei luni.

1. Unde doarme în primele săptămâni

Lângă patul tău, în cușcă sau într-un culcuș cu margini, pus cam la înălțimea la care îți simte mâna. Degetele prin gratii și gata. Bucătăria, holul sau o ușă închisă între voi vin mai târziu, dacă vin. Puii care dorm aproape de oameni în primele săptămâni plâng mai puțin și adorm mai repede, și nu se fac din asta „răsfățați”. Învață că noaptea e sigură. Dacă vrei ca până la urmă să doarmă în altă parte, muți cușca treptat, după ce doarme bine (pasul 5).

2. Rutina de seară

• Ultima masă cu trei ore înainte de culcare. Apa rămâne la îndemână, doar că ultima băutură serioasă e cu o oră-două înainte.
• Douăzeci-treizeci de minute de liniște înainte de culcare: mâncare căutată pe jos, ceva de ros, mângâieri lente. Joaca sălbatică cu copiii la zece seara îl întoarce pe dos, iar un pui întors pe dos nu adoarme, plânge.
• Ultima ieșire la pipi chiar înainte să stingi lumina, în lesă, fără nimic interesant. Când termină, îl lauzi cu voce veselă și îi dai o bucățică bună.
• În cușcă primește ceva de ros, de exemplu o jucărie umplută cu mâncare moale, și o pătură care miroase a cuib (ceri una de la crescător când iei puiul) sau a tine (un tricou purtat două zile).
• Lumina stinsă și un zgomot de fond constant, un ventilator sau un radio încet, care acoperă ușile vecinilor și liftul.
• Aceeași oră de culcare în fiecare seară, inclusiv în weekend, și același cuvânt când intră în cușcă.

3. Noaptea, când plânge

Plânsurile sunt două și le deosebești după ceas. Protestul vine în primele cinci-cincisprezece minute după ce l-ai culcat, cu tine alături: scâncete, lătrat scurt, zgâriat la ușă. Nevoia vine după două-patru ore de somn, când se trezește agitat și se tot învârte scâncind. Pe protest pui mâna la gratii, îi spui ceva calm, respiri lângă el și îl lași în cușcă. Pe nevoie îl scoți afară la pipi, cu lumină puțină, fără vorbă și fără joacă, îi dai o bucățică în liniște și în cinci minute e înapoi în cușcă.

Un pui de 8–10 săptămâni are nevoie de una-două ieșiri pe noapte, unul de 14–16 săptămâni de obicei de niciuna. Pune-ți alarma cu un sfert de oră înainte de ora la care se trezește de regulă și scoate-l tu, înainte să plângă. Așa nu învață că plânsul deschide ușa, iar tu dormi mai bine decât dacă stai și aștepți.

4. Cușca învățată ziua

Dacă puiul vede cușca numai noaptea, cu ușa închisă, pentru el e o închisoare. Ziua ușa stă deschisă și în cușcă se întâmplă lucruri bune: acolo primește mesele, acolo apar „din senin” bucățele bune când nu se uită, acolo și numai acolo primește ceva de ros. Când intră singur, închizi ușa treizeci de secunde și o deschizi înainte să scâncească. Apoi două minute, apoi zece cu tine în cameră, apoi cu tine în altă cameră. Ca pedeapsă n-o folosești niciodată.

Mărimea potrivită: să stea în picioare, să se întoarcă și să se întindă pe o parte, cu puțin loc în plus. Într-o cușcă prea mare își face un colț de toaletă. O acoperi pe trei laturi cu o pătură, ca pe o vizuină, și o ții departe de calorifer și de curent.

5. Mutarea cușcii, dacă vrei

După două-trei săptămâni de nopți liniștite lângă pat, muți cușca cu o jumătate de metru pe noapte spre locul ei final, până ajunge dincolo de ușă. În prima noapte dincolo de ușă, ușa rămâne deschisă. Dacă la o etapă plânsul revine, te întorci cu o jumătate de metru și mai stai acolo două nopți.

Prima săptămână

Ce se schimbă de la o vârstă la alta?

8–12 săptămâni. Tot ce scrie mai sus. Un pui doarme 18–20 de ore din 24, iar dacă ziua n-a dormit (copii care îl țin treaz, musafiri, parc), noaptea e agitat de oboseală. Somnul de zi îl programezi, în cușcă, cu ușa deschisă, după fiecare joacă.

3–6 luni. Ieșitul la pipi noaptea dispare. Vin în schimb dinții: roade noaptea și scâncește de durere, iar o jucărie de ros ținută la congelator îl ajută. E vârsta potrivită ca să muți cușca, dacă vrei, sau să-l lași să-și aleagă locul dacă nu vrei cușcă deloc.

Adolescentul, 6–18 luni. Se trezește la cinci dimineața, odată cu lumina și cu păsările, și hotărăște că e zi. Perdele groase, cușca acoperită și micul dejun la o jumătate de oră după trezire. Un câine care primește mâncarea de cum deschide ochii începe să se trezească pentru mâncare, tot mai devreme.

Adultul adoptat. Pentru el, prima săptămână într-o casă nouă e ca prima săptămână a unui pui. Culcușul stă lângă pat, rutina de seară rămâne aceeași, iar ușa dormitorului e închisă ca să nu umble prin casă. Mulți nu plâng, dar nici nu dorm: se ridică, se culcă la loc, oftează. Cu rutina ținută, trece în una-două săptămâni.

Seniorul. Un câine bătrân care umblă noaptea, plânge sau stă în picioare în mijlocul camerei n-a uitat ce a învățat. Are dureri, trebuie să iasă mai des sau începe să încurce ziua cu noaptea, lucru des întâlnit când îmbătrânește creierul (medicii îi spun declin cognitiv). Întâi merge la medicul veterinar curant. Apoi îi pui o lumină de veghe, un culcuș moale și cald și îl scoți o dată târziu, chiar înainte să te culci tu.

Ce greșeli țin puiul treaz?

• „Lasă-l să plângă, se obișnuiește”, în altă cameră, cu ușa închisă. Unii pui tac după trei nopți pentru că au renunțat să mai ceară ceva. Alții urlă ore întregi, nopți la rând, și ajung să creadă că noaptea înseamnă să fii singur. Primii pot deveni câini care nu cer nimic și suferă în tăcere, ceilalți câini cu probleme de separare. Nicio variantă nu merită cele trei nopți.
• Răspunzi abia când scâncetul s-a făcut urlet. Scâncetul n-a adus nimic, urletul a adus mâna la gratii. Puiul învață să sară direct la urlet.
• La trei noaptea, după o oră de plâns, îl iei în pat, iar a doua noapte îl lași în cușcă. După o oră de plâns a primit cel mai bun lucru posibil, iar a doua noapte regula s-a schimbat. Hotărăște dinainte. Patul e o alegere la fel de bună ca și cușca, atâta timp cât e alegerea ta și nu o capitulare.
• Joacă și vorbă la ieșirea de noapte. Trei minute de joacă la trei dimineața și puiul se va trezi la trei în fiecare noapte, ca să se joace.
• Cușca prea mare, neacoperită, lângă calorifer. Pipi în colț, lumină de la stradă, prea cald. O vrei ca o vizuină, nu ca o colivie.
• Ultima masă la zece seara. Un pui cu burta plină la culcare trebuie scos la unu.
• Cușca folosită ziua ca pedeapsă. „Treci în cușcă!” după o boacănă, iar seara îl trimiți tot acolo să doarmă.
• O zi fără somn. Musafiri, copii, trei ore în parc, iar seara puiul e prea agitat ca să adoarmă și nu înțelegi de ce, când „a obosit atât”.

Cât durează până doarme toată noaptea?

La cei mai mulți pui, cu cușca lângă pat și rutina ținută, plânsul de la culcare scade sub cinci minute în trei până la șapte nopți. Nopțile legate de șase-șapte ore vin în una-trei săptămâni, iar trezitul pentru pipi dispare pe la 14–16 săptămâni. Dacă l-ai mutat prea devreme în altă cameră, numărătoarea începe de la zero în ziua în care îl aduci înapoi lângă pat.

Ții socoteala în fiecare dimineață: câte minute a plâns la culcare (de exemplu patruzeci în prima noapte, zece în a patra, două în a șaptea), de câte ori s-a trezit și la ce oră s-a trezit de tot. Apoi, seara intră singur în cușcă la cuvântul lui și se întinde. Iar semnul cel mai clar e dimineața în care îl găsești treaz, liniștit, așteptându-te, fără să fi scos un sunet.

Pașii înapoi apar la mutarea cușcii, la schimbarea dinților, în prima noapte la rude sau la pensiune ori după o boală. Două-trei nopți cu cușca din nou lângă pat îl readuc unde era.

Când chemi un instructor?

• plânge ore în șir, în fiecare noapte, de mai bine de trei săptămâni, deși doarme lângă pat și rutina e respectată;
• intră în panică în cușcă: salivează, îndoaie gratiile, își rupe unghiile, face pipi de frică. Renunți la cușcă din ziua aceea, treci la un țarc sau la o cameră sigură și chemi un specialist în comportament, pentru că forțatul înrăutățește lucrurile;
• plânsul trece și în timpul zilei, nu poate rămâne singur nici cinci minute fără să urle și te urmărește din cameră în cameră. E începutul unei probleme de separare și se lucrează devreme, cât e mic;
• un câine adult nu doarme nopți la rând, umblă, gâfâie, se ridică și se culcă la loc. Întâi medicul veterinar curant, apoi orice schimbare de rutină.

La clasa de pui, una dintre primele întrebări pe care le punem e „voi cum dormiți?”. Și de multe ori omul află acolo că răspunsul bun, cușca lângă pat, e exact ce i-a spus bunica și ce el a refuzat, pentru că „așa nu se face”.