Comportament
S-au înțeles un an, iar acum se iau la bătaie la ușă sau pe canapea. Lumea zice gelozie; noi vedem o ceartă pe ce le e drag, iar cel mai drag le ești adesea tu.
De știut. Când doi câini care s-au înțeles ani de zile încep brusc să se bată, mai ales dacă unul e bătrân, cauza poate fi durerea, auzul sau văzul care slăbesc ori o schimbare hormonală. Mergi întâi la medicul veterinar curant, apoi începi planul.
Bagi cheia în ușă și dinăuntru se aude deja mârâitul. Când deschizi, cei doi câini ai tăi, care s-au înțeles un an și jumătate fără nicio problemă, sunt încleștați pe preș. De o lună se întâmplă aproape de fiecare dată când vii acasă. Sau povestea e alta: ai luat un pui, iar câinele cel vechi ridică buza de câte ori puiul se apropie de tine pe canapea. Toată lumea îți spune că e gelozie. Pe teren noi vedem altceva, mai banal și mai ușor de lucrat: doi câini care se ceartă pe lucrurile la care țin amândoi. Iar pe lista asta, de cele mai multe ori, tu ești pe primul loc.
Mai jos ai de unde pornesc certurile, cum oprești o încăierare fără să ajungi tu la urgențe și cum refaci liniștea în casă. Durează săptămâni, nu zile.
Doi câini care împart o casă negociază toată ziua. Cine iese primul pe ușă, cine stă lângă tine pe canapea, al cui e osul uitat pe covor, cine doarme lângă calorifer. Aproape tot se rezolvă din priviri, din cum își țin corpul și din câte un oftat, fără niciun sunet pe care să-l prinzi din bucătărie. Bătaia vine când negocierea n-a mai mers sau când unul a hotărât că semnalele celuilalt nu mai contează.
Ca să afli ce se negociază la tine, ține o săptămână un jurnal cu fiecare moment tensionat, chiar și cele care s-au terminat fără contact. Notezi ora, camera, ce obiect era prin preajmă, cine a început, cine a cedat și unde erai tu. După șapte zile vezi de obicei un tipar pe care nu-l bănuiai.
Mângâi un câine și celălalt vine și se înfige între voi. Îți împinge mâna cu botul, se urcă pe tine. Ce lumea numește gelozie e, la câini, o competiție pentru atenția ta, și există cu adevărat. Câinele care l-a împins pe celălalt de lângă tine și a primit apoi mângâierea a învățat că merge. Dacă a mers de destule ori, următorul pas după împins e mușcătura.
Canapeaua, patul tău, culcușul moale, castronul, osul de ros, jucăria cu care s-a jucat cineva acum cinci minute. Câinele care mârâie cu osul în gură când trece celălalt păzește ceva care contează pentru el. Păzitul e normal la câini. Necazul începe când în aceeași casă sunt doi care păzesc același lucru.
Puiul pe care cel mare îl tolera la cinci luni ajunge la 18–24 de luni un adult care nu mai dă locul. Câinii se maturizează de-a binelea, inclusiv în felul în care se poartă cu alți câini, între un an și jumătate și trei ani. Atunci apar cele mai multe conflicte între câini care „se înțelegeau perfect”. La celălalt capăt e câinele bătrân cu dureri, care nu mai poate ține locul pe care l-a avut ani de zile.
În cazurile descrise de literatura veterinară de comportament, cele mai grave conflicte dintr-o casă sunt între doi câini de același sex, mai ales între două femele apropiate ca vârstă și ca talie. Vedem același lucru și noi. Nu e regulă fără excepții. Dar dacă ai două femele care s-au bătut cu răni, ia planul de mai jos foarte în serios.
Sună cineva la ușă, trece un câine pe sub geam, ridicați voi tonul în bucătărie. Agitația urcă dintr-odată, iar mușcătura pentru trecător ajunge la câinele care stă cel mai aproape. De asta atât de multe bătăi au loc la ușă, la geam și în primele treizeci de secunde după ce intri în casă.
Un câine certat de fiecare dată când mârâie se oprește din mârâit. Data viitoare sare direct. E ca și cum ai scoate bateria din detectorul de fum pentru că te deranja țiuitul.
Durerea sau o boală la unul dintre ei, mai ales la cel mai în vârstă, poate răsturna toată relația. Despre asta scriem mai jos, la partea medicală.
„Lasă-i să se lămurească între ei” merge, uneori, la cățeii de trei luni. La doi adulți cu canini de patru centimetri, fiecare bătaie o face mai probabilă pe următoarea și scurtează drumul de la mârâit la mușcat. Câinii rămân cu ideea că așa se rezolvă lucrurile.
Sfatul să „susții câinele dominant” se mai aude prin parcuri: îl hrănești primul pe cel mai puternic, îl lași primul pe ușă, îl mângâi pe el întâi, ca să „confirmi ierarhia” și celălalt să se liniștească. Teoria haitei de lupi din care vine sfatul a fost retrasă chiar de omul care a lansat-o, după ce a studiat lupi în libertate în locul unor lupi străini înghesuiți într-un țarc. Când alegi un favorit, celălalt câine e mai frustrat, iar la ușă se întâmplă exact ce se întâmpla și înainte.
Certatul pentru mârâit îți ia singurul avertisment pe care îl primești înainte de mușcătură. Mârâitul dispare și mușcătura rămâne. Un câine care mârâie îți arată unde e limita lui, adică exact locul de unde poți începe lucrul.
Pedeapsa pentru amândoi, după bătaie, e o altă capcană. Ieși din baie, găsești bătaia terminată și îi cerți pe amândoi. Cel atacat trage concluzia că prezența celuilalt îi aduce și bătaie, și ceartă de la tine, așa că data viitoare se apără mai devreme și mai tare.
Mâna băgată între ei e cea mai sigură cale spre urgențe. Cele mai multe mușcături pe care le iau oamenii în bătăile dintre câini sunt accidentale: mâna intră lângă două guri care tocmai s-au închis pe ceva. În timpul bătăii nu apuci de zgardă.
Împăcarea forțată, cu amândoi ținuți în lese scurte, față în față, „ca să se împace”, se termină rău. Lesa întinsă le spune că și tu ești încordat, iar un câine care nu poate pleca atacă.
Sunt cinci părți. Primele două încep chiar azi. Restul vin după ce ai avut cel puțin trei zile fără niciun incident.
Oricât te-ar trage inima să bagi mâinile, nu le bagi. Folosești un zgomot puternic și scurt (o ușă trântită, un capac de oală scăpat pe gresie), o găleată de apă sau un obiect mare împins între ei: perna de pe canapea, un scaun, o tavă. Dacă sunteți doi oameni, fiecare apucă un câine de picioarele din spate, îl ridică și îl trage înapoi în arc, ca pe o roabă, apoi îl duce direct în altă cameră, fără să-l întoarcă spre celălalt.
Pe urmă îi verifici pe amândoi cu mâna prin blană, nu doar din ochi. Mușcăturile de câine se văd mici pe piele și sunt adânci dedesubt. După o bătaie cu contact urmează 48 de ore de separare completă, apoi o iei de la pasul 1.
Fiecare câine primește zilnic zece minute doar cu tine, ușa închisă, în timp ce celălalt roade ceva în altă cameră. Când atenția ta vine sigur, în fiecare zi, nu mai e ceva rar pentru care să merite o bătaie. În restul timpului mângâierile vin pe rând și scurt. Câinele care se bagă între voi e trimis calm la culcușul lui, iar acolo îl lauzi și îi dai o bucățică bună.
Lucrurile la care țin le dublezi: două castroane de apă în două camere, două culcușuri, două jucării la fel. Regulile sunt aceleași pentru amândoi și nu există favorit. Niciunul nu urcă pe canapea, amândoi așteaptă la ușă, amândoi primesc mâncarea după ce s-au așezat.
Coboară și agitația din toată casa: plimbări separate, de miros, cu lesa lungă, mai puțină trântă prin sufragerie, soneria oprită o lună și musafirii care te anunță prin telefon că au ajuns.
Începi afară, cu plimbări paralele. Doi oameni, doi câini, aceeași stradă, aceeași direcție, la cinci metri unul de altul, fiecare cu nasul în iarbă. Când amândoi merg relaxați zece minute, a doua zi distanța scade cu un metru.
În casă, un câine stă pe pătura lui și exersează „stai” cu tine, cu laude și bucățele bune, iar celălalt face la fel, la trei metri, cu al doilea om. Apoi schimbați. Momentul pe care îl aștepți e cel în care unul se uită la celălalt și apoi se întoarce spre tine. Atunci te bucuri din toată inima și îi dai cea mai bună bucățică din pungă.
După două-trei săptămâni de plimbări paralele fără incident, îi lași împreună în casă pentru puțin timp, cu lesele târâte pe jos, ca să poți interveni fără să bagi mâna lângă gură. Începi cu zece minute și îi desparți înainte să obosească și să se enerveze. Dacă jurnalul rămâne curat, adaugi câte cinci minute pe zi.
| Zi | Ce faci |
|---|---|
| 1 | Începi jurnalul. Mâncarea în camere separate. Strângi oasele și jucăriile. Canapeaua închisă pentru amândoi. |
| 1–2 | Dacă a fost rană: 48 de ore separați; începi joaca cu botnița, câteva secunde pe zi. |
| 2–7 | Zece minute pe zi cu fiecare, separat. Două castroane, două culcușuri. Soneria oprită. |
| 3–7 | Prima plimbare paralelă, la cinci metri, 20 de minute, dacă au trecut trei zile fără incident. |
| 7 | Recitești jurnalul. Dacă momentele tensionate s-au rărit, continui. Dacă a fost o mușcătură, chemi un specialist înainte de săptămâna a doua. |
Când doi câini care s-au înțeles ani de zile încep brusc să se bată, cauza stă de multe ori în corpul unuia dintre ei:
Du-i la control pe amândoi: și pe cel care pare că atacă, și pe cel care a cedat dintr-odată locul. Spune-i medicului veterinar curant data primului incident și ce s-a schimbat în casă în luna de dinainte.
Munca de nas nu-i împacă și nu ține locul separării. Ce vedem la antrenamente, cu câini din aceeași casă care vin pe rând: fiecare are 30–40 de minute numai cu tine și cu o sarcină grea, iar acasă ajunge obosit cum trebuie. Seara nu mai are chef să păzească canapeaua. Acasă, jocurile de căutare se fac cu ușa închisă. Unul caută bucățele de mâncare prin cameră, celălalt își așteaptă rândul dincolo, cu ceva de ros.
Evaluarea pornește de la jurnalul tău și de la ce se întâmplă în casa ta, cu fiecare câine văzut pe rând. După ea știi dacă ai nevoie de un program de corectare comportamentală sau doar de câteva reguli ținute mai strict.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt.
Există ceva foarte apropiat: câinele se bagă între tine și celălalt câine când îl mângâi, îl împinge și își cere atenția înapoi. Noi îi spunem competiție pentru atenția ta, pentru că așa știi și ce ai de făcut: mângâierile vin pe rând și scurt, iar fiecare câine are zilnic timpul lui sigur, doar cu tine.
Îi ții separați 48 de ore, apoi îi reîntâlnești afară, pe plimbări paralele la cinci metri unul de altul, cu nasul în iarbă, și scurtezi distanța cu un metru pe zi. În casă, lucrurile pe care s-au bătut (canapeaua, osul, castronul) dispar sau le dublezi. Împăcarea în lese scurte, față în față, nu merge și de obicei strică.
Fără mâini lângă capete. Folosești un zgomot puternic, o găleată de apă sau un obiect mare băgat între ei, ca o pernă sau un scaun. Dacă sunteți doi, fiecare apucă un câine de picioarele din spate, îl trage înapoi ca pe o roabă și îl duce direct în altă cameră. Apoi îi verifici pe amândoi cu mâna prin blană: mușcăturile sunt mici la suprafață și adânci.
Doi frați crescuți împreună se leagă adesea mai mult unul de altul decât de oameni, iar la maturitate ajung să se ia la întrecere pe aceleași lucruri. Ce se știe vine mai mult din cazuri descrise decât din studii, dar sfatul nostru rămâne: timp separat cu fiecare din prima zi, plimbări și somn separate măcar o parte din timp.
Uneori da, și e mai bine s-o hotărăști cu capul limpede decât după o rană gravă. Când două femele s-au bătut de mai multe ori cu răni, când un câine trăiește ascuns în propria casă sau când sunt copii mici prin preajmă, separarea definitivă sau o casă nouă pentru unul dintre ei poate fi soluția cinstită. Un specialist te ajută să cântărești înainte.
Un comportament apărut brusc sau schimbat fără motiv aparent poate avea o cauză medicală. Pentru detalii complete, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Încremenește deasupra castronului, mănâncă mai repede când te apropii, mârâie la os. Paza resurselor e un comportament firesc ajuns problemă și se lucrează prin schimb.
Vede un câine la 50 de metri și explodează: latră, sare în lesă, nu mai aude nimic. Liber în parc e alt câine. Reactivitatea se lucrează de la distanță, în săptămâni.
Un mârâit lângă culcuș, o mână prinsă „din senin”. Câinele îți spune ceva de fiecare dată înainte să muște, iar cauza se găsește aproape mereu, dacă știi unde să te uiți.
Piciorul musafirului, perna de pe canapea, puiul din parc. Rar e sexual și aproape niciodată dominanță; aproape mereu e agitație care și-a găsit ieșirea.
O ședință de evaluare îți spune de unde pleci și ce plan are sens pentru câinele tău. Programul de corectare comportamentală lucrează apoi pas cu pas, doar prin recompensă.