Cum speli câinele, cât de des, și ce faci dacă nu se lasă spălat sau periat?

Deschizi robinetul de la cadă și câinele a dispărut deja sub pat. Sau stă frumos la baie, dar când vii cu peria se întoarce și îți prinde mâna între dinți, ușor, ca să-ți spună că până aici. Sau ai acasă un pui de trei luni și vrei să faci lucrurile bine de la început, ca peste un an să nu ai în față 30 de kilograme pe care nu le poți băga în cadă. Baia și periatul sunt printre puținele momente în care câinele stă lângă tine nemișcat și tu îi atingi fiecare centimetru de piele. Atunci găsești primul nod, prima căpușă, prima ureche roșie. Merită să le transformi în ceva ce câinele acceptă liniștit și, cu puțin noroc, chiar așteaptă.

Cum îl obișnuiești cu peria și cu baia, pas cu pas

Pentru baie și pentru perie regula e aceeași. Pași mici, fiecare urmat de ceva bun, iar câinele are mereu o cale prin care să-ți spună „stop”. Ți se va părea lent. Un an de lupte în cadă durează mult mai mult.

Întâi, semnalul prin care îți spune că e gata

Înainte să atingi peria, îl înveți un gest simplu prin care îți spune că e de acord. Cel mai ușor e bărbia în palmă. Ții palma deschisă sub botul lui; când o atinge cu bărbia, primește o bucățică bună. Repeți până o pune singur și o ține acolo două-trei secunde. De aici încolo, regula e simplă: cât timp bărbia stă în palmă, tu periezi. Când o ridică, te oprești pe loc. Câinele află că el are controlul, iar un câine care are controlul se zbate mult mai puțin.

Periatul

1. Prima zi, peria stă pe masă. Câinele o miroase și primește o bucățică. Cu asta ai terminat.
2. Îi atingi spatele cu dosul periei o secundă, apoi bucățica. De zece ori.
3. O singură mișcare de perie pe spate, în sensul părului, apoi bucățica. Apoi două mișcări. Apoi trei.
4. Abia după ce pe spate nu mai e nicio problemă treci la zonele sensibile: gâtul, pieptul, coapsele, iar mai târziu coada, burta, labele și locul din spatele urechilor.
5. O ședință ține două-trei minute. Te oprești înainte să se plictisească, cu o laudă caldă și puțină joacă.

Pentru câinii care nu stau locului, un covoraș de lins ajută enorm. E un covor de cauciuc cu striații pe care întinzi brânză moale sau iaurt. Îl lipești de perete sau îl ține altcineva, iar cât timp limba lucrează, corpul stă pe loc.

Ce perie pentru ce blană

La blana lungă și la cea creață, peria alunecă frumos pe deasupra și lasă nodurile jos, lângă piele. Verifici cu pieptenele. Dacă trece de la rădăcină până la vârf, ai terminat. Dacă se oprește, acolo e un nod. Primele noduri apar de obicei în spatele urechilor, la subraț, între picioarele din spate și sub zgardă.

Baia, începută din camera de alături

1. Câinele intră în baie, primește ceva bun și iese. De câteva ori, fără pic de apă.
2. Pui un covoraș antiderapant în cadă sau în cădița de duș. Alunecatul e cauza numărul unu a fricii de baie. Îl urci sau urcă singur, primește bucățele, coboară.
3. Pornești robinetul. Apa curge pe lângă el, el primește bucățele. Încă nu-l uzi.
4. Apă călduță, cum ai face-o pentru un bebeluș, doar pe labe. Torni cu o cană sau ții dușul pe jet slab, aproape de corp, ca să nu-l sperie. Bucățele.
5. Urmează picioarele, spatele și pieptul. Capul îl lași la final și îl ștergi cu un burete umed, fără să-i intre apă în ochi, în urechi sau în nas.
6. Folosești șampon pentru câini, nediluat sau diluat după instrucțiuni, și îl masezi până ajunge la piele. Clătești mult mai mult decât ți se pare necesar, pentru că resturile de șampon dau mâncărime.
7. Prosop, cât mai mult prosop. Dacă folosești uscătorul, îl ții pe treapta caldă slabă sau pe rece, la o palmă distanță, și doar după ce câinele s-a obișnuit cu zgomotul lui pornit în altă cameră.

La blana dublă, puful de dedesubt rămâne ud ore întregi. Nu-l lăsa să doarmă ud când e frig și nu-i lăsa zgarda pe blana udă: pielea caldă și umedă e exact locul unde apar iritațiile.

Cât de des îl speli

Mult mai rar decât crezi. Mulți câini au nevoie de baie o dată la una-trei luni, ori când s-au tăvălit prin ceva sau când încep să miroasă. Cei cu blană creață sau lungă intră în cadă mai des. Un câine cu probleme de piele poate avea nevoie de băi dese cu un șampon prescris de medic, dar asta e altă discuție. Cu periatul e invers: îl faci mai des decât te-ai gândi.

Ce se schimbă de la pui la senior

Puiul. E cea mai bună vârstă pentru toate astea. Ședințe de un minut: peria moale pe spate, atingi labele, urechile, botul, totul cu bucățele. În primele săptămâni după ce l-ai luat acasă faci o primă baie doar pe labe, cu multe laude, și pornești uscătorul în altă cameră cât mănâncă. Nu aștepta să se murdărească. E mai bine ca prima baie să fie un exercițiu decât o urgență.

Adolescentul (6–18 luni). Puiul care stătea cuminte se zbate dintr-odată, mușcă peria, fuge. E normal la vârsta asta. Scurtezi ședințele, te întorci cu un pas și scoți iar covorașul de lins. La rasele cu blană lungă sau creață, tot acum blana de pui se schimbă, așa că acum se fac și cele mai multe noduri.

Adultul care nu suportă baia. Mai ales la câinii adoptați, nu știi prin ce a trecut. Pornești de la primul pas, fără grabă, iar până atunci îl ții curat cu prosoape umede, periat zilnic și, dacă e nevoie, cu ajutorul frizerului sau al medicului. Dacă după trei săptămâni intră singur în cadă, ai un câine pe care îl vei spăla liniștit încă zece ani.

Seniorul. Îl dor articulațiile, picioarele îi alunecă, simte frigul mai tare. Îl ridici tu în cadă, pui covorașul antiderapant, faci apa puțin mai caldă. Ședințele sunt mai scurte, iar uscatul mai temeinic. Îl periezi culcat pe o pătură moale, nu în picioare. La un câine bătrân, periatul e și un mic control: umflăturile noi, locurile care îl dor, pielea subțiată le simți cu mâna înaintea medicului.

Greșelile pe care le vedem cel mai des

• Șamponul de om. Pielea câinelui are alt pH decât a noastră, iar un șampon făcut pentru oameni o poate usca și irita. Cumperi unul pentru câini.
• Totul într-o singură zi. Prima baie a unui câine fricos ajunge să însemne cadă, apă, șampon și uscător, toate în zece minute. După asta se teme de tot ce ține de baie.
• Ținut cu forța. Merge o dată. A doua oară, câinele fuge când vede prosopul. Dacă trebuie spălat urgent, pentru că s-a tăvălit prin ceva, faci totul cât mai repede, cu bucățele de la început până la sfârșit, iar de a doua zi reiei exercițiul de unde rămăseseși.
• Nodurile tăiate cu foarfeca. Pielea e prinsă în nod și o tai odată cu el. Multe răni ajung la cabinet exact așa. Nodurile mari le desfaci cu degetele și cu pieptenele, de la vârf spre piele, sau le scoate cu mașina de tuns un frizer ori medicul.
• Periatul peste noduri. Peria trage de piele, doare, iar câinele reține un singur lucru: peria doare.
• Rasul blănii duble. La husky, ciobănesc sau golden, blana îi izolează atât vara, cât și iarna. După ras, uneori nu mai crește la fel ani de zile. Periatul des scoate puful mort și îi ajută mult mai mult.
• Clătitul pe fugă. Resturile de șampon îl mănâncă, câinele se scarpină, iar tu ajungi să crezi că are o alergie.
• Baia imediat după antiparazitarul în picături. Unele produse pierd din efect dacă speli câinele prea curând înainte sau după ce le-ai pus. Citești prospectul sau întrebi medicul cât să aștepți.
• Apă în urechi. La rasele cu urechi căzute, apa rămasă înăuntru favorizează otitele. Ții urechile uscate și le ștergi doar la intrare, cu un tampon, fără să bagi nimic adânc.

Cât durează și cum îți dai seama că merge

Pentru periat, la un câine fără probleme mari, îți trebuie una-două săptămâni de ședințe scurte, zilnice. Pentru baie, la un câine care se teme, socotește trei până la șase săptămâni, cu câteva ședințe pe săptămână, la început fără apă deloc. Sună mult, dar repararea unei băi care l-a speriat durează și mai mult.

Îți dai seama că merge după corp. Câinele vine singur în baie când te vede intrând. Își pune bărbia în palmă fără să i-o ceri. Mănâncă relaxat de pe covoraș cât timp curge apa. Rămâne moale: coada jos, dar lejeră, urechile în poziția lor obișnuită, fără să-și lingă buzele la fiecare mișcare de perie. Dacă după o ședință se scutură ca după baie, deși e uscat, a fost prea mult. Data viitoare cobori cu un pas.

Când chemi pe cineva în ajutor

• Frizerul canin, pentru rasele la care blana trebuie tunsă sau smulsă și pentru nodurile mari. Caută unul care lucrează cu răbdare, te lasă să te uiți și nu ține câinele legat de masă ore în șir. Întreabă-l dinainte ce face cu un câine care se teme.
• Medicul veterinar curant, dacă blana miroase urât chiar și după baie, dacă se scarpină mult, dacă pielea e roșie, are mătreață, cruste sau zone fără păr ori dacă găsești umflături. Tot la el ajungi cu nodurile mari, lipite de piele, care uneori se scot doar sub sedare.
• Un specialist în comportament, dacă mârâie, mușcă sau intră în panică la perie ori la baie și pașii mici nu ajută nici după câteva săptămâni. Uneori e frică și atât. Alteori e o durere, iar câinele ți-o arată exact în felul ăsta.

Un câine care se lasă periat și spălat fără scandal e un câine pe care îl îngrijești ușor toată viața, tu, frizerul și medicul. Pentru asta merită fiecare bucățică de brânză întinsă pe covoraș.