Tic, tic, tic pe gresie, la fiecare pas. Acum trei luni ai cumpărat un clește, ai reușit să tai o singură unghie, a sângerat puțin, câinele a țipat, iar de atunci, când auzi sertarul cu cleștele, îl vezi intrând sub pat. Sau ai un pui de patru luni și vrei să-l obișnuiești de acum, ca să nu ajungeți acolo. Tăiatul unghiilor e printre puținele lucruri pe care câinele trebuie să le suporte toată viața, de zeci de ori pe an. Merită să-l înveți să stea liniștit la el. Se poate la orice vârstă. Îți trebuie bucățele bune și răbdare.
Cum îl obișnuiești, pas cu pas
Întâi trebuie să știi ce tai. Fiecare unghie are înăuntru o parte vie, cu un vas de sânge și un nerv, căreia aici îi spunem „miezul”. La unghiile albe se vede ca o zonă roz în interior. La cele negre nu-l vezi din lateral, dar îl găsești dacă te uiți la unghie din vârf după fiecare felie subțire: când în mijlocul tăieturii apare un punct mai închis la culoare și umed, te oprești. Tai doar vârful, partea moartă care se curbează în jos.
Uneltele contează mai puțin decât crede lumea. Îți trebuie un clește tip foarfecă, bine ascuțit și potrivit pentru talia câinelui, și, dacă vrei, o pilă electrică pentru animale, care macină unghia în loc s-o taie. Mai pui lângă ele o pudră hemostatică de la pet shop, pentru cazul în care atingi miezul, și o pungă de bucățele foarte bune, tăiate mărunt.
1. Labele, fără nicio unealtă
Câteva zile doar îi atingi labele. Când stă relaxat pe canapea, îi atingi o labă o secundă, iei mâna și îi dai o bucățică. Apoi două secunde. Când stă liniștit la asta, îi ții laba în palmă. Mai târziu apeși ușor pe o pernuță, ca să iasă degetul în față. Fiecare pas îl repeți de câteva ori pe zi, cu o bucățică după fiecare atingere. Dacă își trage laba, n-o ține cu forța. Ai mers prea repede, așa că te întorci la pasul dinainte.
2. Unealta anunță ceva bun
Pui cleștele pe jos, lângă el, și când se uită la el primește o bucățică. Îl iei în mână: bucățică. Atingi o unghie cu cleștele închis: bucățică. Apeși cleștele în gol lângă labă, ca să audă clicul, și iar bucățică. Cu pila electrică faci la fel, dar lucrezi pe sunet: întâi o pornești în altă cameră, apoi la doi metri de el, apoi lângă el, apoi o atingi de unghie o secundă, oprită. Câinele trebuie să lege apariția uneltei de ceva plăcut. Dacă o leagă de faptul că urmează să fie ținut, ai pierdut terenul câștigat.
3. Prima unghie, și doar una
Când acceptă cleștele lipit de unghie, tai un vârf foarte mic, dintr-o singură unghie. Imediat după, sărbătoare: trei-patru bucățele una după alta, vorbe vesele, și pe ziua de azi ați terminat. Mâine tai alta. Nicio regulă nu spune că toate unghiile se taie în aceeași zi. Cu o unghie pe zi termini o labă pe săptămână și toate patru labele în cam o lună, fără niciun scandal.
4. Lasă-l să-ți spună când e gata
Multe ghiduri de îngrijire cu acordul câinelui (în engleză, „cooperative care”) folosesc un semnal simplu prin care câinele îți arată că e pregătit. Cel mai ușor de învățat: își pune bărbia pe o pernă sau în palma ta și o ține acolo. Cât stă bărbia jos, tu lucrezi. Când o ridică, te oprești pe loc, fără ceartă. Pare că îi dai prea multă putere. Efectul e invers, pentru că un câine care știe că se poate opri oricând nu mai are de ce să se zbată. Și pe noi ne-a surprins de câte ori câinele pune singur bărbia la loc după o pauză de două secunde.
5. Tabla de pilit
Pentru câinii care nu suportă deloc să le atingi labele, merge tabla de pilit: o placă de lemn cu șmirghel lipit pe ea, pusă înclinat. Îl înveți s-o zgârie cu labele din față, ca pe o joacă, și primește o bucățică la fiecare zgâriat. Așa își pilește singur unghiile din față. Pentru cele din spate tot îți trebuie cleștele sau pila, dar de obicei ele sunt mai scurte.
Dacă ai atins miezul
Se întâmplă oricui, inclusiv la cabinet. Apeși pudra hemostatică pe vârful unghiei câteva zeci de secunde, rămâi calm, îi dai ceva foarte bun și te oprești pe ziua de azi. A doua zi reiei de la pasul 2, cu clicurile în gol, ca să nu-i rămână în minte durerea.
De la pui la câinele bătrân
Pui, de la 8 săptămâni la 6 luni. E vârsta cea mai bună. Unghiile de pui sunt subțiri, se taie ușor, iar miezul e scurt. Atinge-i labele zilnic, la joacă și la masă, și taie-i câte un vârf mic o dată pe săptămână, chiar dacă nu e nevoie, doar ca exercițiu. Un pui care a trecut prin asta de douăzeci de ori până la șase luni nu va avea nicio problemă când e adult.
Adolescent, între 6 și 18 luni. Puiul care accepta orice începe brusc să protesteze. E normal. Fă sesiuni mai scurte, adu bucățele și mai bune și nu încerca „să termini odată” cu forța. O luptă la vârsta asta poate deveni o frică pe viață.
Adult. La un adult care a avut deja experiențe proaste, pornești de mai jos decât crezi, uneori de la simplul gest de a scoate cleștele din sertar. Durează mai mult. Adulții învață totuși la fel de bine. La câinii mari, culcat pe o parte pe un covoraș e poziția cea mai comodă pentru amândoi.
Senior. Câinii bătrâni se mișcă mai puțin, își tocesc mai puțin unghiile și acestea cresc lungi și groase. Ai grijă la articulații: nu-i ridica laba sus și în lateral, lucrează cu ea aproape de corp și cât mai jos. Dacă unghiile sunt groase, folosește pila electrică în locul cleștelui. Verifică și pintenul, unghia de pe partea interioară a piciorului. El nu atinge niciodată solul și poate crește răsucit până intră în pernuță.
Greșelile pe care le vedem cel mai des
Ținutul cu forța. Doi oameni: unul îl ține, celălalt taie repede. O dată poate ieși. A doua oară câinele știe ce urmează și se zbate mai tare, iar a treia oară mârâie. Mulți câini care mușcă la cabinet au început așa.
Toate unghiile odată, ca să „scapi”. Pentru câine, ultimele unghii vin mult după ce i s-a terminat răbdarea.
Prea mult dintr-o tăietură. La unghiile lungi, miezul crește odată cu unghia. Dacă tai mult deodată, dai de miez și unghia sângerează. Tai puțin și des, o dată pe săptămână, iar miezul se retrage treptat.
Unghii lungi lăsate așa ani de zile. Zgomotul e partea mică. Unghiile lungi schimbă felul în care câinele își pune laba pe jos, degetele se răsucesc, iar pe gresie alunecă. La câinii bătrâni asta înseamnă căzături.
Cearta când își trage laba. Așa află că tăiatul unghiilor e și mai neplăcut decât credea.
Bucățelele ținute până la final. Recompensa vine după fiecare pas mic. Dacă o primește doar „dacă a fost cuminte până la capăt”, câinele nu mai leagă bucățica de ce a făcut.
Cât durează și după ce îți dai seama că merge
Cu un pui, două-trei săptămâni de exerciții scurte. Cu un adult care fuge când vede cleștele, de obicei între una și trei luni, câteva minute pe zi.
Merge dacă vine singur când scoți cleștele, își lasă laba moale în palma ta și mănâncă bucățelele cu poftă, fără să le smulgă nervos sau să le refuze. Mergi prea repede dacă își linge buzele, întoarce capul, se înțepenește, cască, încearcă să plece sau nu mai vrea bucățele. Atunci te întorci cu un pas.
Tai atunci când unghiile încep să atingă solul cu el în picioare, adică atunci când le auzi pe gresie. La majoritatea câinilor de apartament, o dată la două-patru săptămâni. Câinii care merg mult pe asfalt și pe pietriș își tocesc singuri o parte din ele.
| Săptămâna |
Ce faci, câteva minute pe zi |
| 1 |
Atingi labele, ții laba în palmă, apeși pernuțele, cu o bucățică după fiecare |
| 2 |
Cleștele sau pila apar, se aud și ating unghia, fără să tai |
| 3 |
O unghie pe zi, un vârf mic, sărbătoare după fiecare |
| 4 |
Două-trei unghii pe zi, dacă e relaxat; pintenii |
| Apoi |
Întreținere: un vârf de unghie, o dată pe săptămână |
Când chemi un instructor
- câinele mârâie, își arată dinții sau a mușcat în timpul îngrijirii;
- intră în panică doar când vede cleștele, chiar după săptămâni de lucru;
- unghiile sunt atât de lungi încât se răsucesc sau intră în pernuțe; aici mergi întâi la medicul veterinar, care le scurtează, uneori cu câinele sedat;
- șchiopătează, își linge un deget sau are o unghie ruptă, umflată ori cu puroi (aici e treaba medicului, nu a instructorului).
Un instructor care lucrează cu recompense poate face cu tine un plan prin care câinele se obișnuiește să-i atingi labele, să-l periezi și să-i cureți urechile, iar planul ăsta vă ajută și la cabinet. Dacă e foarte speriat, vorbește și cu medicul veterinar al câinelui despre cum pot deveni vizitele mai puțin stresante.