Comportament
Câteva picături pe colțul canapelei, pe geanta unei prietene, pe ușa nouă. Marcajul e un mesaj lăsat cu intenție și se lucrează altfel decât pipi-ul în casă.
De știut. Pipi des și puțin, cu efort, cu sânge sau cu miros foarte puternic, sete mare ori un început brusc la un câine care n-a marcat niciodată pot însemna infecție urinară, pietre, prostată sau altă boală. Înainte de orice plan, mergi cu el la medicul veterinar curant.
Masculul tău are doi ani, face afară de când era pui și, de vreo săptămână, ridică piciorul pe colțul canapelei. Sau a trecut pe la voi o prietenă, și-a lăsat geanta pe hol, iar după zece minute geanta mirosea a câine. Sau v-ați mutat și câinele a „semnat” fiecare ușă din casa nouă. Băltuțele unui pui care încă nu știe unde se face pipi arată altfel. Aici vorbim de câteva picături, puse sus, pe lucruri alese, cu un scop. Ăsta e marcajul și se lucrează altfel decât pipi-ul obișnuit în casă.
Urina, pentru un câine, e un bilet lăsat celorlalți: cine a trecut pe aici, mascul sau femelă, în ce stare, cât de recent. Afară e perfect normal să marcheze. Plimbările în care câinele citește mesajele altora și le lasă pe ale lui sunt o parte mare din viața lui și nu e cazul să i le tai. Necazul începe când biletele ajung pe mobilă.
Marcajul îl recunoști destul de ușor. Cantitatea e mică și ajunge de obicei pe ceva vertical: colțuri de mobilă, uși, perdele, picioare de masă, cam la înălțimea piciorului ridicat. Ținta e des un lucru nou sau care miroase străin, de pildă o geantă, pantofii unui musafir, un cărucior, o canapea abia adusă, sacoșa de la cumpărături. Și se întâmplă chiar după plimbare, când vezica e aproape goală. Când face pipi „pe bune”, câinele golește vezica și o face de regulă pe podea.
Situațiile în care apare, de la cea mai des întâlnită:
Marchează uneori și cățelele, iar masculii castrați la fel. Mai rar, dar se întâmplă.
Prima e cearta de după. Găsești pata la o oră după ce s-a întâmplat și îl muștruluiești. Câinele nu are cum să lege vocea ta ridicată de ce a făcut acum o oră; o leagă de faptul că tu stai lângă pată. Ce învață de aici e să marcheze când nu ești în cameră.
Botul băgat în pată e și mai rău. Nu află nimic despre locul unde e voie, în schimb află că de tine e mai bine să se ferească. Iar un câine care marchează pentru că e nesigur, odată speriat în plus, marchează mai mult.
Apoi, detergentul. Mulți au amoniac, iar pentru nasul câinelui amoniacul seamănă cu urina. Pata pe care ai frecat-o cu grijă devine o invitație.
Mulți pun toată speranța în castrare și nu mai schimbă nimic altceva. La destui masculi castrarea reduce marcajul, dar nu la toți și nu de pe o zi pe alta, mai ales când obiceiul e vechi. Fără curățenie temeinică și fără schimbări în casă, mulți continuă.
Ultima e banda pentru burtă folosită ca rezolvare. Banda de material pentru masculi oprește urina să ajungă pe mobilă și e bună pe termen scurt, de exemplu cât stau musafirii. Câinele însă nu învață nimic de la ea. Dacă o poartă tot timpul, problema rămâne acolo, doar că n-o mai vezi.
Infecțiile urinare, pietrele, prostata, diabetul și bolile de rinichi pot arăta exact ca marcajul: pipi des, puțin, în locuri ciudate. Așa că primul drum e la medicul veterinar. Ce anume te trimite acolo repede găsești mai jos, la partea medicală.
Caută toate petele, nu doar pe cele pe care le știi. O lanternă cu ultraviolete, într-o cameră întunecată, scoate la iveală inclusiv petele vechi, uscate de mult. Pe fiecare pui un detergent enzimatic făcut pentru urina de animale: enzimele descompun ce a rămas din urină și scot mirosul de tot, nu îl acoperă cu parfum. Lasă-l să lucreze cât scrie pe ambalaj, iar pe covoare sau canapele repetă, de obicei e nevoie. Produsele cu amoniac sau înălbitor nu au ce căuta pe petele astea.
Câinii nu marchează unde mănâncă, unde dorm sau unde se joacă. După ce ai curățat, mută pentru câteva zile castronul sau culcușul chiar lângă colțul cu pricina. Ascunde acolo bucățele și lasă-l să le caute. Dacă nu ai cum, închide accesul cu o ușă, cu mobila mutată sau cu un scaun întors, măcar câteva săptămâni.
Primele săptămâni câinele e fie sub privirea ta, fie într-un loc unde n-a marcat niciodată: o cameră anume sau cușca, dacă e obișnuit cu ea. Prin casă îl poți ține pe o lesă subțire, prinsă de tine sau de o mobilă lângă tine. Când îl vezi că miroase insistent un colț și piciorul începe să se ridice, îl întrerupi blând (îi spui numele, bați ușor din palme, îi zici vesel „hai afară!”) și ieșiți. Afară, pe primul copac sau stâlp pe care îl marchează, te bucuri cu el și îi dai o bucățică bună. Acolo îi e locul biletelor.
Când marcajul a început odată cu o schimbare (un bebeluș, al doilea câine, mutarea), cauza e schimbarea, iar marcajul e felul în care o trăiește câinele. Îl ajută o zi cu ritm previzibil, un sfert de oră liniștit doar cu tine, plimbări lungi în care miroase cât vrea și un colț de odihnă unde nu-l deranjează nimeni. Dacă e încordare între doi câini sau între câine și pisică, avem ghiduri separate pentru fiecare situație.
La un mascul necastrat care marchează mult, castrarea ajută în multe cazuri, cu atât mai bine cu cât se face mai aproape de momentul în care a început marcajul. Garanție nu există. Operația are și alte efecte, diferite după rasă, talie și vârstă, așa că decizia o iei cu medicul veterinar curant, după ce ați pus totul pe masă.
| Zi | Ce faci |
|---|---|
| 1 | Programezi consultul. Cauți toate petele cu lanterna UV și le cureți cu soluție enzimatică. |
| 1–2 | Închizi accesul la locurile marcate sau muți acolo castronul și culcușul. Acoperi geamurile la care stă de pază. |
| 2–7 | Îl supraveghezi tot timpul sau îl ții pe lesă în casă; îl întrerupi blând și ieșiți; sărbătorești cu el când marchează afară. |
| 3–7 | O plimbare lungă pe zi în care el alege unde miroase și unde marchează. |
| 7 | Te uiți în jurnal: câte episoade, unde, ce s-a întâmplat chiar înainte. Ce a rămas îți arată pasul următor. |
Merg la medic înainte de orice plan de educație câinii care:
La consult ia cu tine jurnalul și o probă din urina de dimineață, prinsă într-un recipient curat.
Câinii care marchează în casă au adesea mai multă nevoie de „corespondență” cu lumea mirosurilor. O plimbare pe lesă lungă, în care el alege traseul, se oprește la fiecare tufă și lasă mesaje unde vrea, îi umple nevoia asta afară, unde îi e locul. Jocurile de căutat bucățele, făcute chiar lângă colțurile marcate cândva, schimbă totodată ce înseamnă colțurile alea pentru el: acolo se găsesc lucruri bune, nu se lasă semne. Marcajul pornit din hormoni nu se oprește doar din munca de nas, însă devine mult mai ușor de lucrat.
La o evaluare ne uităm la casă, la programul zilei și la relațiile dintre animale. Marcajul aproape întotdeauna are legătură cu ceva din jurul câinelui, și acel ceva se poate schimba.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt.
Marcajul e puțin, pus de obicei pe ceva vertical, la înălțimea piciorului ridicat, pe lucruri noi sau care miros străin, și apare chiar după ce câinele a făcut pipi afară. Pipi-ul obișnuit golește vezica, de regulă pe podea. Dacă face peste tot și mult, problema ține de educația de curățenie sau e medicală.
La mulți masculi îl reduce mult, mai ales când se face la scurt timp după ce a apărut obiceiul. Nu la toți însă, și nu imediat. Fără curățenie bună și fără schimbări în casă, unii continuă. Castrarea are și alte efecte, diferite după rasă și talie, așa că hotărăști cu medicul veterinar curant.
Cu un detergent enzimatic pentru urina de animale, lăsat să lucreze cât scrie pe ambalaj și repetat pe covoare și canapele. Enzimele scot mirosul de tot, nu îl acoperă. Ține departe produsele cu amoniac sau înălbitor: amoniacul miroase a urină pentru câine și îl cheamă înapoi exact în același loc.
Pentru că miros străin, iar el își pune mesajul peste mirosul nou, mai ales dacă e mascul necastrat sau nesigur pe el. Gențile, pantofii și hainele musafirilor merg într-un dulap sau într-o cameră închisă, iar câinele îi cunoaște întâi afară, la o plimbare.
Da, mai rar decât masculii. Unele cățele marchează mai ales în preajma căldurilor, când apare un câine nou sau când sunt tensionate, iar și masculii castrați pot marca. Planul e același: consult, curățare enzimatică, supraveghere, lucrurile care le provoacă ținute departe și răbdare.
Un comportament apărut brusc sau schimbat fără motiv aparent poate avea o cauză medicală. Pentru detalii complete, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Îl scoți, stă zece minute în iarbă, intrați și face pe covor. Curățenia se învață cu ieșiri la ore fixe și multă bucurie când face afară, chiar în clipa potrivită.
Cere afară la fiecare oră, se lasă pe vine și iese puțin, uneori roz. Te gândești la cistită, dar pietrele și prostata arată la fel la început.
Vecina zice înainte de primele călduri, crescătorul zice peste un an. Momentul bun depinde de câine, iar recuperarea are reguli clare, pe care e bine să le știi dinainte.
S-au înțeles un an, iar acum se iau la bătaie la ușă sau pe canapea. Lumea zice gelozie; noi vedem o ceartă pe ce le e drag, iar cel mai drag le ești adesea tu.
O ședință de evaluare îți spune de unde pleci și ce plan are sens pentru câinele tău. Programul de corectare comportamentală lucrează apoi pas cu pas, doar prin recompensă.